20,383 matches
-
are de îndeplinit, în cazul negativ, realizarea sarcinilor este inhibată. Pentru Homans (apud McQuail, 1999), cu cât poziția socială a unui individ e mai înaltă, cu atât mai numeroase vor fi persoanele care inițiază interacțiuni cu el, direct sau prin intermediari; oamenii ce nu sunt apreciați trebuie să-i caute ei pe alții și sunt rar căutați de ceilalți. În același timp, se observă că persoanele care au un statut social superior au mai frecvent inițiativa interacțiunii. În urma acestor delimitări, putem
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care Aurel Rațiu, Mihail Răstoacă ș.a. Tot lui I. C. Vissarion îi aparțin articolele Prin noi înșine ori noi prin alții?, Moartea zeilor în sufletul popoarelor și Nepotriviri de vremuri, în care denunță câteva tare sociale, în timp ce Stancu Ștefanov traduce, prin intermediar bulgar, din R. W. Emerson (schița Thoreau). S. pare să nu fi avut audiență la public, materialele din paginile ei fiind destul de amorfe. M. Pp.
STELUŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289918_a_291247]
-
se restrânge tot mai mult, pe măsura unor „frânturi de urlet trist, fără ecou” și a unor „deliberări chircindu-se-n unghere”. Utopia e schițată într-un poem de final, în care se exclude parcă, printr-un gest decis, orice intermediar nedorit dintre Autor și Cititor: „Hai, concentrează-te: / vezi cum sub întunericul strivitor / se zvârcolește, pe părți / întregul încă neinventat?” (Aura). Poezia s-a metamorfozat, așadar, ca o reacție la „involuția”, la rigidizarea contextului său. Cu puțin timp înainte de revoluția
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
nu vom găsi altceva decît metoda, aproape întotdeauna arbitrară, a anticilor: în cultura latină, cel mai mare învățat, vestit pentru folosirea metodei etimologice, fusese Varro, iar Isidor face legătura cu el, reprezentînd ultima verigă dintr-o tradiție care numără mulți intermediari între scriitorul păgîn și eruditul din Sevilia. însă, lăsînd la o parte metoda, pentru că nu-i putem cere în mod anacronic lui Isidor să folosească o metodă diferită de cea utilizată în lumea antică, această operă e prețioasă și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și o notă de dramatism autentic, reproducând, de exemplu, o mărturisire a lui Petru E. Oance care, dacă ar fi fost făcută de Rimbaud, ne-ar fi tulburat profund: " Am spus de multe ori că am impresia că aș fi intermediarul unui poet mort, ce a scris foarte mult și nu a putut tipări ce a scris, și acum folosindu-se de sărăcia mea, de nervositatea mea, de sensibilitatea mea, de musicalitatea mea, a pus stăpânire pe mine, pe sufletul, pe
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Am mai scris în această pagină despre criza culturii generale din școala și din societatea modernă. Un aspect semnificativ al acestei crize este ceea ce aș numi cultura mijlocitului: acea cultură, adică, formată prin ignorarea sursei prime și adevărate, bazată pe intermediari sau înlocuitori, o cultură de tip Ersatz, "virtuală". O rădăcină a acestei culturi a mijlocitului o găsim, netăgăduit, în școală. Am să iau un exemplu, fiindcă îmi este mai familiar din domeniul literaturii. De foarte multă vreme literatura nu se
Cultura "mijlocitului" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15012_a_16337]
-
joc neinteresat” al facultăților sufletești. Rezultat al muncii artistului, opera conține în sine frumosul, care se distinge prin ordine, proporție, armonie și seninătate - ideal în numele căruia L. a dezavuat naturalismul. Bazată în întregime pe psihologie, estetica sa consideră creația artistică un intermediar prin care transpar profunzimea psihologică a artistului și forța de viață pe care acesta a pus-o în exprimarea a ceea ce ar fi „văzut” în imaginație. Pe aceleași baze psihologiste, el consideră că emoția estetică este o „contagiune nervoasă” între
LEONARDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287778_a_289107]
-
intens în Moldova, unde s-au păstrat paisprezece copii manuscrise, cea mai veche, din 1772-1773, fiind întocmită de pisarul Mitropoliei, Grigore Ilievici, la cererea episcopului de Roman, Leon Gheuca. La îndemnul și cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino, D. traduce, după intermediarul grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul, numită, în tălmăcirea tipărită la Iași în 1771, Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jidovului, mustrând rătăcirea jidovilor. Un indiciu al
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
prefațează textul tălmăcirii. Prin ordinul generalului P. A. Rumeanțev adresat mitropolitului Gavriil Callimachi, D. este însărcinat cu traducerea unei lucrări legislative, Nacazul (1767), care conținea o pledoarie în favoarea monarhului luminat, reprezentat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei. Tradusă după intermediarul grecesc al lui Evghenie Vulgaris publicat la Petersburg în 1771, Învățătură a însuși stăpânitoarei măriri Ecaterinii II s-a tipărit la Iași, în 1773. Mai mult indirect, prin ideile izvoarelor folosite (Montesquieu, Cesare Beccaria, Samuel von Pufendorf), Învățătură... a reprezentat
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
din 1968 redactor la „Familia”. Debutează cu versuri la „Tribuna”, în 1957. Mai colaborează la „Scrisul bănățean” („Orizont”), „Steaua”, „Utunk”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Va traduce din Stefan George, Bertolt Brecht și din poezia germană din România, iar printr-un intermediar german, va da o versiune la Kyoto sau Tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial de Yasunari Kawabata. Deși cuprinde texte inegale valoric, singurul volum al lui S., culegerea de povestiri și nuvele Ploaia de atunci, apărută în 1967, reușește să
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
său Toma Stamati realizase o nouă traducere din Cer nou de Ioanichie Galeatovski. Cea mai importantă tipăritură prefațată și patronată de S. este Critil și Andronius (1794), traducere după romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
diavolul a coborât la voi, având mânie mare, căci știe că timpul lui e scurt”. Așadar, diavolul se dezlănțuie cu furia celui care se vede încolțit și știe că nu mai are nici o speranță. El lucrează în lume prin doi intermediari, reprezentați simbolic prin cele două fiare apocaliptice: una care se ridică din mare, cealaltă din pământ. Înainte de a începe analiza fragmentului, am dori să remarcăm următorul aspect. Capitolul 12 adusese în scenă figura balaurului, monstru divin, al cărui sălaș originar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
produce aproape același tip de ideologie - apocaliptică și mesianică - cu cel al comunității esenienilor, înainte cu un secol. Într‑adevăr, în ambele cazuri este vorba de grupări care se consideră învestite cu o misiune specială de divinitatea însăși - fără nici un intermediar - și care se complac în rolul de victime expiatoare. În contextul persecuțiilor, ele vor produce un tip de ideologie anistoric și antipolitic. Reabilitarea este la nivelul realității transcendentale; cu toate astea, revanșa iluzorie este trăită cu un acut sentiment al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
el este numai un „organ”, cum sunt, de exemplu, mâna sau piciorul cuiva, fără să coincidă global cu organismul din care face parte, fiind totuși identic cu acesta într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inspirație ale „Strigoilor” lui Eminescu, Originea și însemnătatea datinilor noastre de Crăciun și de Anul Nou, Cele mai vechi încercări de a fixa în scris versuri românești (1620-1623), Cele dintâi versuri românești în metru antic. Tot Nicolae Sulică traduce, după intermediar, Prințul de Rabindranath Tagore. Apar, de asemenea, versiuni din proza lui Giovanni Papini, August Strindberg, Jean Montaigne. Se tălmăcesc în limba latină poezii de Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, Grigore Alexandrescu, St. O. Iosif. Este reprodus un fragment din
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
funcția profetică. Din acest motiv, vom Începe studiul referitor la conștiința morală cu o analiză a funcției profetice. Profetul, deși este o persoană istorică reală, din punct de vedere funcțional, ca rol, incarnează un simbol. El este simbolul responsabilității, fiind intermediarul dintre om și Dumnezeu. Profetul este o punte Între „aici” și „dincolo”. Prin gura profeților vorbește oamenilor Însuși Dumnezeu. Acest Dumnezeu este persoana supremă, creatorul care se adresează oamenilor, fiii și creaturile sale. Din aceste considerente, vocea profeților nu este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
totuși prea vizibile pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea spre spații exotice, fiind antologiile de poezie persană, japoneză și chineză, tălmăcite, desigur, prin intermediar. SCRIERI: Din trâmbițe de aur, București, 1910; ed. București, 1930; Femei ciudate (în colaborare cu Const. Rîuleț), pref. Emil Gârleanu, București, 1911; Doi dispăruți: Iuliu Săvescu - Ștefan Petică, București, 1915; Mărgăritare negre, cu un desen de Iser, București, 1918; ed.
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Paris (septembrie-octombrie 1858), cheltuie nu mai puțin de 3.000 de franci tocmai pe aceste „cașmiruri”1. Arderea văduvei...tc "Arderea văduvei..." Mântuirea de moarte și de foc este una dintre scenele cel mai probabil descrise de Honigberger, printr-un intermediar 2 - de altfel, explicată și analizată pe larg În multe dintre relatările de călătorie ale timpului, dar și În literatura indianistă europeană, bunăoară În istoria lui Rollin și Richet 3. Wilson, chirurgul convertit la studiul sanscritei, Îi va dedica un
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
S. folosește limbile pe care le cunoștea - latina, franceza, rusa - pentru traducerile sale din Cornelius Nepos, Platon (Viața lui Socrate), Fénelon (Dialogurile morților) și, păstrate în manuscris, Tragodia lui Brutus (1838) după Voltaire și Ambrosie Cruzoe (1836), roman transpus prin intermediar francez după Daniel Defoe. Din scrierile lui Alexandru Sturdza, prietenul și protectorul său, S. a tălmăcit din rusește „epistoliile” pastorale (I-II, 1843) și din franceză Învățături religioase, morale și istorice (1844). Tot acum realizează o bună transpunere, din rusește
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
sau mai puțin originale, de toate felurile, se adaugă tot atât de variate traduceri. Printre operele literare transpuse în românește se numără Istoria adevărată a lui Lucian din Samosata, Întâmplările lui Telemah de Fénelon, Bucolicele și (parțial) Eneida de Vergiliu, Halima (prin intermediar), tălmăcitorii fiind Samuil Micu, Petru Maior, Vasile Aaron, Ioan Barac. Principala înfăptuire în materie de traduceri este transpunerea de către Samuil Micu a Bibliei (1795), superioară celei apărute la București în 1688. În structura interioară a scrisului învățaților ardeleni, erudiția se
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
fiind prezent apoi și în „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, iar editorial în 1968 cu placheta Strigi. Ca traducător, publică Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă (1978, în colaborare cu Mircea Traian Biju; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) și (prin intermediar francez) din proza finlandeză, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor de Frans Eemil Sillanpää (1982). În 1984 se exilează în Elveția, la Lausanne. Asupra poeziei lui Ș. s-a așternut o uitare explicabilă nu numai din pricina tăcerii ursuze a autorului, ci
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
din „bunul simț... așa cum sare o maimuță din copacul care a adăpostit-o, deși acesta are încă fructe berechet”, în vreme ce „a trăi, ca toți ceilalți [...] o viață simplă, înseamnă a pierde”. Efortul de a moderniza construcția este evident și în Intermediarul (1983), roman cu multe personaje, în jurul cărora se configurează nucleee narative din care cu dificultate se identifică cel principal. Cu știința autorului, pare că plutește confuzia, alimentând ambiguitatea. Planurile se succedă cu repeziciune și se intersectează, eroii își schimbă partenerii
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
imaginație, divaghează mult și, s-ar spune, superior vârstei și pregătirii sale intelectuale. Tânărul care îmbrățișează cauza altora își caută de fapt un drum, un model, o „linie de plutire”. Valeriu Cristea, care recunoaște în „adolescentul” dostoievskian modelul protagonistului din Intermediarul, apreciază „ordinea cavalerească” propusă, întrucât „cavalerismul, prietenia, eroismul și, desigur, iubirea reprezintă reperele esențiale, declarate, ale câtorva din eroii principali ai cărții”. SCRIERI: Victorie clandestină, București, 1977; Tratat despre oaspeți, București, 1979; O pasăre văzută de aproape sau Omul de
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
cavalerismul, prietenia, eroismul și, desigur, iubirea reprezintă reperele esențiale, declarate, ale câtorva din eroii principali ai cărții”. SCRIERI: Victorie clandestină, București, 1977; Tratat despre oaspeți, București, 1979; O pasăre văzută de aproape sau Omul de paiantă. Broasca țestoasă, București, 1981; Intermediarul, București, 1983; Placebo, București, 1983; Tenișii miresei, București, 1993; Escapes and Ashes, Norcross (SUA), 2003. Repere bibliografice: Al. Piru, Un nou romancier, LCF, 1977, 48; Eugen Simion, Debuturi în roman, LCF, 1977, 48; Mircea Iorgulescu, Întâmpinare, LCF, 1977, 51; Laurențiu
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
în favoarea identității reale. Din cauza morții premature, jurnalul va apărea postum, în 1946, la insistențele fratelui său și prin grija lui Al. Rosetti, în „Revista Fundațiilor Regale”, iar în 1948 în volum. Mare admirator al lui Rabindranath Tagore, a tradus, prin intermediar, din creația acestuia - Poeme, în „Analele Dobrogei”, 1921, Prinos de cântece (Gitanjali), 1923 - și s-a numărat printre intelectualii care i-au urmărit conferințele ținute în 1926, la vizita în România. A mai tradus din nuvelele lui Ivan Turgheniev (După
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]