5,236 matches
-
datând din secolul al XVIII-lea, este o adaptare prescurtată și conținând unele elemente locale, făcută după versiunea neogreacă. Singura copie, din 1789, păstrată într-un miscelaneu de texte religioase, aparține logofătului Ioniță (Niculae) Șoimescu, din părțile Muscelului, care a intitulat-o Istoria lui Imberie, fecior împăratului al Provenții. Narațiunea se deschide în momentul în care Imberie câștigă, în urma unei întreceri cavalerești, mâna Margaronei, fiica regelui din Moreea. Încercând să se întoarcă în Provența, tinerii trec printr-o serie de aventuri
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
1909). Inspirându-se din lapidara caracterizare a lui Neagoe Basarab făcută de B.P. Hasdeu, I. a consacrat o amplă analiză Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, publicate în 1904, în versiunea originală slavonă, de P.A. Lavrov. Studiul se intitulează Valahskii Mark Avrelii i ego pouceniia („Izvestiia otdeleniia russkogo iazâka i slovesnosti”, 1905) și dă o înaltă apreciere acestei opere reprezentative a culturii române în plan european: „Istoria literaturii slavone s-a îmbogățit cu o nouă operă, a cărei însemnătate
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi sinteză românească a disciplinei. Aceasta era și corolarul unei lucrări importante, Cuvente den bătrâni, fiind inclusă în tomul al treilea, intitulat Istoria limbei române. Venind în descendența eforturilor lui T. Cipariu, editează în Cuvente den bătrâni texte din secolul al XVI-lea redactate în românește, ale căror caracteristici sunt semnalate și studiate analitic, spre a servi la definirea diacronică a structurii
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
ecoul ei, Ontologia umană și cunoașterea (1939; Premiul Fundațiilor Regale), o incitantă disertație filosofică pe tema destinului creștin al omenirii. În 1936 publică, sub pseudonimul Sergiu Vladimir, Jurnalul unui om inutil, iar un an mai târziu, un volum de versuri intitulat Mirele de Miazănoapte. Confesiunile din Jurnalul unui om inutil rețin atât prin sinceritatea tonului, cât și prin expresia lor, când nonșalantă, când plină de aplomb. Sunt aduse în prim-plan tribulații erotice, cu accent pe reverberația lor lăuntrică, amplu analizată
IONESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
exactă, fluentă. Transpunerile din franceză în română sunt dublate de tălmăcirea poeților români în franceză (Mariana Bojan, Horia Bădescu, Vasile Igna, Mircea Petean, Adrian Popescu). De asemenea, problemele traducerii sunt abordate sistematic, în cursuri universitare și în studii speciale. Eseurile intitulate Glose franceze (1981) atestă nostalgia prozei: „La originea eseurilor cuprinse în volum se află preocuparea de a ridica detaliul care frapează (prin insolit sau insistență) la demnitatea unui element semnificativ”, afirmă autorul. Sunt de remarcat aici orizontul lecturii, apelul la
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
a pădurilor. Germinația universală, în primăvară, atenuează fiorul morții, făcându-l să privească filosofic „iarba ce crește pe morminte”. Sublimul nu e departe: „Ah, de ce n-am zece vieți,/ ca să te cânt, natură!” (Cântec de primăvară). Un jurnal de călătorie, intitulat Icoane din Carpați, substituie culorii emoția: „Mă cheamă-n zare munții, munții mei!/ Ce dor, ce dor adânc mi-era de ei!” Romanticul „nebun de libertate” adoră muntele misterios și caută luna, „melancolicul străjer”. Turme în peisaj alpestru au o
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
la un discurs (românesc) asupra revoluției (Mihai Dorin) 507 Indice de nume 521 CUVÂNT ÎNAINTE Textele cuprinse între coperțile acestui volum sunt, în parte, urmarea simpozionului internațional organizat în zilele de 9-10 octombrie 2004 de către Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“, intitulat Spațiul românesc între Orient și Occident. Interferențe politice, culturale și religioase. Simpozionul, la rândul său, e produsul unor investigații întreprinse de un grup important de specialiști implicați în studierea istoriei românilor. De altfel, lucrarea de față însumează rezultatele obținute după
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
armenilor prin pasurile Carpaților și schițarea contextului în care a avut loc acea strămutare a aparținut iezuitului Bzenszki Rudolf. Lucrarea sa Syllogimaea Transilvaniae Ecleziae per historiophilum anagnoston, scrisă în 1699 și păstrată în biblioteca din Alba Iulia, cuprinde un capitol intitulat De Armenis e Moldavia in Transilvaniam migrandibus 1. Notarea evenimentelor la scurt timp după desfășurarea lor a conferit credibilitate informațiilor, fiind ulterior utilizate ca sursă pentru evocarea momentului. La începutul secolului XIX secuii, deranjați de concurența economică a armenilor, îi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o parte era chipul său, de altă parte era leul culcat și scria împregiur (occulis dormitat apertis) ce se înțelege cu ochii dormind deschiși“ (s. Ven. C.)31. Mai mult decât atât, observase cronicarul, în toate actele oficiale el se intitula „leu nebiruitu“ (s. Ven. C.), care a fost pus, totuși, în cele din urmă, cu „botul pe labe“ de Dumnezeu, prin intermediul lui Petru I, împotriva căruia „s-au sculat cu oaste... socotind că-l va birui și pre acesta“ (s.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu ceasornicul din turnul clopotniței de la Trei Ierarhi, după obicei european 29, sau întrunirea unor ierarhi ortodocși în toamna anului 1642, precum și dorința de domnie în Țara Românească de la sud de Carpați. Atât de mare fu aceasta, încât se va intitula chiar domn al Țării Moldovei și Valahiei, vis din pricina căruia și-a aflat, de altfel, și căderea. Sunt câteva din aspectele domniei lui Vasile Lupu, ale cărei trăsături împărătești reies, inevitabil, și însemnelor puterii marelui domn: sceptrul și spada, coroana
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poziții la curte sau în administrația provinciilor, fiindcă acelea permit înjghebarea unor ierarhii clientelare. Aceste trăsături erau percepute drept orientale chiar când privirea se oprea asupra realității de la Versailles. Unul din numeroasele pamflete produse de propaganda ostilă lui Ludovic se intitulează La Francia turbantizzata 65. Totuși, nici un istoric din zilele noastre n-ar susține că paradigma orientală se poate aplica monarhiei Bourbonilor. Persia Scrisorilor lui Montesquieu nu e decât o metaforă. Atunci, pe ce se bazează ideea „orientalizării“ introduse de regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în organizarea sa. Modul de organizare și funcționare a cultelor religioase va fi reglementat prin lege“49. Un alt eveniment important pentru cultele religioase și implicit pentru Biserica ortodoxă l-a constituit publicarea Decretului-lege nr. 177 din 4 august 1948 intitulat Legea pentru regimul general al Cultelor (care reprezenta o aplicare a Constituției în domeniul vieții religioase) și, în același timp, anularea Legii din 1928. Decretul nr. 177 avea 62 de articole care cuprindeau dispoziții generale și specifice în legătură cu organizarea confesiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de comisie. Articolul 127 specifica faptul că un regulament care urma să fie întocmit de Sfântul Sinod avea rolul de a determina în amănunt normele speciale și procedura în recrutarea și transferarea cântăreților, diaconilor și preoților slujitori 53. Acest regulament, intitulat pe larg „Regulamentul pentru numirea și transferarea clerului din parohii, examenele de capacitate, definitivare, promovare și selecționare pentru capitală, ale diaconilor și preoților din Biserica Ortodoxă Română“, luat în discuție în ședința Adunării Naționale Bisericești din 26 februarie 195054, a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
structura proprietății funciare rurale și că ea deținea o suprafață de teren mai mică chiar decât i se lăsase după expropriere. Polemica a continuat în cursul primăverii în paginile ziarului „Universul“, culminând cu articolul lui Garoflid din 4 mai 1938, intitulat Structura proprietății agricole. Răspuns d-lui Mihalache. El își întemeia argumentele pe compararea cifrelor recensămintelor fiscale ale Ministerului de Finanțe din anii 1930-1931 cu cele din 1927, care indicau un asemenea fenomen 42. • Ibidem, p. 171. 40 „Adevărul“, 20.II
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
importanță: „Transformarea marii proprietăți agricole de azi în proprietate • Nicușor Graur, Ion Mihalache et comp., București, 1946, p. 151, 154-155. • Ibidem, p. 156. 47 Ibidem, p. 161-168. • Partidul Național-Țărănesc, Manifest-Program. Octombrie 1944, București, p. 4. țărănească - se arăta în capitolul I, intitulat Proprietatea rurală - va fi una din preocupările de căpetenie în acest domeniu. Ca urmare, Statul - reprezentant al interesului colectiv - are dreptul să procedeze la exproprieri, la împroprietăriri, la cooperativizări, la culturi comune, la comasare, la disciplina muncii etc., în scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
31 ianuarie 1945, oficiosul Partidului Comunist din România, ziarul „Scânteia“, afirma că Frontul dorea să rezolve problema agrară pe cale de lege, dar că pentru aceasta era necesar ca el să formeze guvernul 85. Trei zile mai târziu, același ziar își intitula în mod semnificativ unul din articole În 45 de zile trebuie făcută reforma agrară 86. În ședința din 10 februarie 1945, secretarul Comisiei pentru studiul reformei agrare, D. Ghițulescu, a expus punctele de vedere exprimate în ședințele subcomisiilor de către reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
făcute în maniera sentimentală sau preromantica. Fiind judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal de călătorie în versuri, intitulat Călătoria me la munte. Dar numai exclamațiile lui de călător terifiat (sau, câteodată, în extaz), cu naive porniri meditative, nu fac un poet din acest modest stihuitor. SCRIERI: Călătoria lui Cupidon la pustiu, Iași, 1850; Călătoria la munte din 1833
GANE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
Proprietar editor era Ioan P. Lazăr, iar redactori responsabili au fost pe rând Ion Pop-Reteganul, Victor Deleu, Dionisie Stoica. În perioada 1906-1907, subtitlul devine „Organ național politic și cultural independent”. Revistă sămănătoristă, G. de d. se autodefinește printr-un articol-program, intitulat Cuvântul nostru, semnat de un grup de cărturari din regiune, în care se afirmă: „Nu se poate să trăim în nepăsarea în care am stat până acum față de trebile obștești, fie acelea de interes economic, industrial, cultural, bisericesc ori social
GAZETA DE DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287188_a_288517]
-
autonomiei Bucovinei în cadrul Imperiului și pentru o soluție „mulțumitoare” a chestiunilor naționale. Dacă din punct de vedere politic gazeta se păstrează în limitele legalității, în problemele culturale și literare redactorii sunt mai îndrăzneți, deși editorialul publicat în primul număr și intitulat Către publicul român din Bucovina nu anunță, în afara obișnuitelor acțiuni de culturalizare inițiate și de periodicele transilvănene, decât intenția de a ține pasul cu „direcția literară urmată de toți românii”. G.B. a făcut, prin literatura publicată și prin articolele de
GAZETA BUCOVINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287184_a_288513]
-
elaboración del tema literario de „Fontefrida”, 1961, Itinerario ibero-americano del tema literario de „Fontefrida”, 1962). O oarecare atracție a exercitat asupra lui G. și tema jertfei zidirii, cercetată comparatist în studiul Legenda Meșterului Manole, publicat în „Arhiva” (1932), capitolele fiind intitulate O mențiune în Spania despre legenda românească, O variantă rumeliotă publicată în Italia, Valoarea documentară a legendei românești. Chiar și studiile lui filologico-lingvistice sunt interesante pentru istoric, literat și folclorist prin dezbaterile asupra limbii ca izvor istoric și tezaur de
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
apărut la Cluj, lunar, între octombrie 1932 și aprilie 1940, și la Sibiu în iulie-august 1941. Editor și director era Petru Borteș. Publicație eclectică, G.i. servea animării vieții culturale din capitala Transilvaniei, în condițiile presiunilor antiromânești din epocă. Articolul-program, intitulat Către cititori!, semnat cu numele revistei, dezvăluie intenția de a fi prezentate „în nenumărate imagini bogăția de port, de obiceiuri și datini ale poporului român, evenimente și actualități din țară și străinătate”, făcându-se loc în coloanele publicației „tuturor celor
GAZETA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287198_a_288527]
-
iar bisăptămânală din 1862; de la începutul anului 1881 iese de trei ori pe săptămână, iar din 16 aprilie 1884 devine cotidian. S-a tipărit, cu alte schimbări de periodicitate și întreruperi, până în ianuarie 1945. De la 3 ianuarie 1849 s-a intitulat „Gazeta transilvană”, iar de la 1 decembrie 1849, „Gazeta Transilvaniei”. Sub redacția lui G. Barițiu, în iulie 1837 s-a editat la Brașov „Foaia de săptămână”, periodic destinat a fi complementul politic al săptămânalului „Foaia duminecii”. Deoarece nu se obține aprobarea
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
Ionescu, Ovidiu Papadima, Octav Șuluțiu (literară) ș.a. În vocabularul lui Nichifor Crainic, director al revistei, și în acela al adepților săi, tot ce s-a publicat în „Gândirea” suportă încadrarea în g. Unul dintre colaboratorii periodicului, Gheorghe Vrabie, și-a intitulat monografia consacrată revistei, în 1940, Gândirismul. După cum a specificat însă Lucian Blaga, publicația a fost, de la început până după 1930, „un buchet de tendințe centrifuge” ( Începuturile și cadrul unei prietenii, „Gândirea”, 4/1940). Articolele de atitudine ale primului director, Cezar
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
varii rațiuni, decât că ar fi nutrit o reală desconsiderare a culturii române, definită drept „colonie a culturii franceze” și „provincie din geografia sa”, cu atât mai mult, cu cât în carte se anunța apariția „în curând” a unui volum intitulat Imagini și cărți românești, care ar fi trebuit să reunească texte despre Arghezi, Minulescu, Bacovia, Maniu, Galaction, Anton Pann, Creangă și Gherea, selecția dovedindu-se a fi rodul afinităților elective ale autorului. Din păcate, această carte nu avea să se
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
care s-au finalizat cu publicarea mai multor cărți sau numere de revistă tematice, membrii Centrului, dar și doctoranzii și masteranzii lucrează pe subiecte individuale. Componenta de predare și difuzare a Centrului cuprinde un Masterat interdisciplinar de cercetare a imaginarului, intitulat „Istoria imaginilor - Istoria ideilor”, Înființat În 2001, Cercul de studiu și conferințe Eranos (reluând numele celebrelor Întâlniri organizate de C.G. Jung la Ascona) condus de Ștefan Borbély, un Cerc de creative writing sub Îndrumarea Ruxandrei Cesereanu, precum și Dezbaterile Phantasma, care
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]