8,656 matches
-
1993 - nu mai puțin de șapte! Biografii din ce În ce mai „autorizate”, nuanțând și remodelând aceleași evenimente până la disoluția totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un nevăzut alter-ego, presimțit Între necunoscuții cititori ai acestui fel de literatură. Preocuparea estetică e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și spaimele cotidiene, Drieu nu uită să consemneze, cu o minuție Înfricoșătoare, toate maladiile, reale și imaginare, de care suferă: „... boală a inimii, vai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
artă. Tineretul nu se lasă intimidat...12. Refuzul tragediei După cum e ușor de observat și din aceste rânduri, confesiunea, mărturia refuză Înălțimea diagnosticului și amploarea viziunii. Întâmplările rămân foarte aproape de semnificația lor imediată, aproape minoră, iar factologia omnipotentă marchează triumful invaziei intimității În spațiul realului. Fragmentarea temporală obstrucționează Închegarea unor judecăți ample, care să dovedească, dincolo de orice dubiu, că subiecții confesivi se află cu adevărat la Înălțimea evenimentelor. Șochează, În cele mai multe jurnale intime, seninătatea cu care autorii trec pe lângă marile tragedii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Lille, 1976, p. 113. (8) Ibidem, p. 117. (9) Livius Ciocârlie, Fragmente despre vid, Editura Cartea Românească, București, 1992. (10) Raphael Molho vorbește, În studiul citat (p. 119) de „un rău și de un viciu” intrinseci jurnalului intim, provocate de invazia „exteriorității mundane”. (11) Eric Marty, L’écriture du jour. Le Journal d’André Gide, Gallimard, Paris, 1985, p. 157. (12) Arșavir Acterian, Jurnal În căutarea lui Dumnezeu, Institutul European, Iași, 1994, p. 216. (13) Ștefan J. Fay, Caietele unui fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
supune cerințelor formative identitare, iar pentru atingerea dezideratului propus recurge, deopotrivă, la vechile și noile sale resurse didactice. Niciodată complet înlăturat, idealul mecanic-reproductiv se erodează continuu, de vreme ce cantitatea sporită a cunoștințelor nu permite exersări îndelungate. Se consideră că tocmai această invazie a noutăților, cu prea puține șanse de repetare și fixare, ar fi principala cauză a pierderii de informații, a uitării. În mediul didactic, uitarea este o culpă, un deficit, un indicator de retard. Evaluările școlare distribuie cele mai semnificative gratificații
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai multor adevăruri. Ungurii, de exemplu, au fost plasați într-un lung șir de populații turanice a căror prezență a afectat spațiul carpato-dunărean. Atacurile lor nu s-au deosebit prea mult de cele ale altor vecini, fiind chiar eclipsate de invazia mongolă. Nu a dramatizat excesiv cucerirea teritorială a Transilvaniei, atenționând că binecunoscutele voievodate ale lui Gelu, Glad și Menumorut erau locuite nu doar de valahi, ci și de slavi. Colonizarea secuilor și sașilor a fost descrisă ca un fapt pozitiv
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autohtone asupra restului lumii, accentuate mai ales după 1960, când Albania era stăpânită de "complexul cetății asediate". Invadată de buncăre, țara părea să se reîntoarcă în anii ultimului război mondial, pregătindu-se asiduu pentru rezistența întregului popor împotriva unei eventuale invazii străine. La un deceniu după căderea regimului, povestirea nu s-a putut desprinde complet de acea situație, fiind incapabilă să admită absurdul ei. În opinia autorilor, militarizarea țării "a crescut siguranța vieții cetățeanului și a redus incidentele criminale"75. Ceea ce
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
moarte) decurgînd din absența semnelor: într-o țară care pînă în 1989 nu cunoscuse automobilul (doar șeful statului poseda unul), unde nu existau semafoare la intersecții, nici agenți pentru a dirija circulația, nici măcar treceri de pietoni sau semnale rutiere, după invazia automobilelor second hand era o adevărată aventură să traversezi strada (totdeauna în fugă), strecurîndu-te printre vaci, măgari, biciclete, mașini, într-o dezordine amețitoare. Un exemplu opus (euforic de această dată) ar fi invazia benefică de semne din spațiile "de trecere
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
treceri de pietoni sau semnale rutiere, după invazia automobilelor second hand era o adevărată aventură să traversezi strada (totdeauna în fugă), strecurîndu-te printre vaci, măgari, biciclete, mașini, într-o dezordine amețitoare. Un exemplu opus (euforic de această dată) ar fi invazia benefică de semne din spațiile "de trecere" ale marilor metropole (gară, aeroport) care încearcă să ofere în egală măsură semne funcționale și semne estetice, embleme ale naturii și ale culturii în care tocmai penetrăm (un alt "spațiu" al memoriei îmi
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
răcoritor (supa aburindă/vs/înghețata sau ceaiul cu ambele funcții la poli sau în Orient) și băutură alcoolică/vs/non alcoolică se combină în cele mai diverse mesaje culinare. O analiză extrem de in-teresantă pentru etapa actuală ar fi cea a invaziei fast-food-ului american, a inflației modelor orientale (varietatea restaurantelor thailandeze, indiene, coreene etc. în marea metropolă a gastronomiei Montréal, dar și preluarea în prepararea domestică a produselor unor culturi și subculturi exotice). Concretizarea codului (sistemului) în mesaj impune fie o istorie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spionați sau provocați ca în sistemul castelor indiene unde distanțele permise sînt riguros cuantificate); agresiunea (constînd în atingerea și deci murdărirea învelișului corporal al interac-tantului; caz extrem agresiunea sexuală). Această violare a spațiului persoanei reprezintă pandantul agresiunii teritoriale actualizate ca invazie (acapararea teritoriului celuilalt), violare (intruziune) și contaminare (poluare, distrugere etc. cf și W. Nöth, 1990:414). Teritoriile eului (mai ales cele situaționale) au o dublă finalitate: permit strategii de evitare (pentru menținerea respectului), dar și intrarea în contact, "pe această
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și estetică, Bahtin studiază particularitățile evolutive ale romanului din epopeic, ale epicului din eroic, concluzionând că la baza separației dintre sacru și profan (corespunzătoare binomului epopee/ roman) stă înclinația către parodiere a autorilor, care a intrat în spațiul scriiturii o dată cu invazia realului în imaginar. "În epoca elenismului are loc contactul cu eroii ciclului epic troian; eposul se transformă în roman", dar "materialul epic se transformă în material romanesc" numai prin mijlocirea acelui stadiu numit de Bahtin al "familiarizării și al râsului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a literaturii grecești asupra celei latine aflate la început, dând un impuls puternic elenizării sectorului religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la o decădere de nestăvilit a sacerdoțiului, ce susținea vechiul cult roman. Când, spre sfârșitul celui de-al doilea război punic, Cărțile Sibiline ceruseră introducerea din Asia Mică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru cucerirea cetăților Ierihon (cf. Ios 6) și Ai (cf. Ios 8). Primele două cărți ale Macabeilor preamăresc faptele războinice ale poporului evreu și ale conducătorilor săi legitimi, predicând dreptul natural de apărare a pământului și a instituțiilor proprii împotriva invaziei dușmane (cf. 1Mac 2). Aici ni se vorbește explicit despre patrie, religie și familie, lucruri sfinte pe care iudeul trebuie să le apere chiar cu prețul propriei vieți (cf. 1Mac 3, 20-21). Tot aici ni se spune că Dumnezeu îi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Tot aici ni se spune că Dumnezeu îi ajută pe cei care luptă pentru această cauză, binecuvântându-le sângele vărsat pe câmpul de luptă, fiind o cauză dreaptă. Din acest motiv Matatia, Simon, Ionatan și Eleazar, eroii rezistenței iudaice împotriva invaziei regelui Antioh, sunt plăcuți și sfinți înaintea lui Dumnezeu, asemenea patriarhilor, profeților și marilor preoți, pentru că eroismul lor a fost util patriei și religiei asemenea legilor lui Moise, învățăturilor lui David, Solomon și ale profeților. Eroilor amintiți li se înalță
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care luptă pentru voi sunt fără îndoială protejați pe timpul serviciului militar: cu cât mai mult trebuie să aveți grijă de cei care luptă pentru Dumnezeu. Pentru el, acțiunea războinică a soldatului, care în timp de primejdie își apără patria de invazie, e total ireproșabilă: Tăria soldatului, care în război își apără patria de invazia barbarilor, ori în propriul oraș, își apără poporul și prietenii de delincvenți, este foarte corectă. Cine nu-și apără proprii cetățeni de dușmani, le aduce acestora o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai mult trebuie să aveți grijă de cei care luptă pentru Dumnezeu. Pentru el, acțiunea războinică a soldatului, care în timp de primejdie își apără patria de invazie, e total ireproșabilă: Tăria soldatului, care în război își apără patria de invazia barbarilor, ori în propriul oraș, își apără poporul și prietenii de delincvenți, este foarte corectă. Cine nu-și apără proprii cetățeni de dușmani, le aduce acestora o ofensă asemănătoare cu cea provocată de dușmani: Semnul virtuții nu se află în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și dedicată meseriei armelor, sfântul episcop a crezut necesar să se refere și la îndeletnicirile militare pentru a obține cele mai mari efecte din învățăturile sale religioase, dar și pentru a insufla curaj credincioșilor săi, adesea puși la încercare de invaziile și de asupririle armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
preot Motivația sfântului Augustin pentru care războaiele erau necesare și adesea voite de Dumnezeu, ca instrument de purificare a păcatelor societății și de revenire la pietatea religioasă, a fost reluată de sfântul preot Ieronim (309-420), care, exprimându-și durerea față de invazia barbarilor împotriva Imperiului roman, își intensifica amărăciunea pentru umilirea suferită de armata romană: Dacă armata romană a fost înfrântă, vina se datorează păcatelor poporului: Dumnezeu l-a pedepsit tot așa cum l-a pedepsit cândva pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Sirianului un mag, pentru că profețea spunând că a fost inspirat de zei și că ar fi avut instinctul zeilor. A fost primul împărat care, dorind să protejeze și să păstreze patrimoniul moral și religios al Romei, a încercat să oprească invazia și opera distructivă a altor religii. Anterior lui, Nero (54-68), Domițian (81-96), Traian (98-117), Hadrian (117-138), Marcus Aurelius (161-180) și Septimius Severus (193-211) au persecutat creștinii văzuți cu suspiciune la curtea imperială, considerați sedițioși și încriminați chiar și pentru numele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați. După moartea lui Decius în 251, persecuția a fost continuată pentru pedepsirea creștinilor, inculpați de invazii barbare și de dezastrele naturale. 2.2. Persecuțiile lui Valerian și Gallienus În primi ani ai domniei sale, împăratul Valerian (253-260) s-a arătat atent față de creștini. După anul 257, când Macrian, un ministru egiptean de finanțe, i-a arătat pericolul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
externă după concepția lui Gustav Stresemann, ministrul de resort, lansată pe 14 septembrie 1925 într-un articol din „Hamburger Fremdenblatt”. Conform cu această concepție, statul german trebuia să urmărească „combaterea politicii agresive a Franței și punerea teritoriului german la adăpost de invaziile franceze”. Totodată, Germania, ca „metropolă” a germanismului, trebuia „să devină tutore al tuturor grupurilor germane din Europa”. De asemenea, dorea „revizuirea frontierei sale orientale a cărei imposibilitate e recunoscută de toată lumea” și „dreptul la colonii”. Totodată, trebuia „să lupte în
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la 23 august 1939 a Pactului Molotov-Ribbentrop. În noua conjunctură tratativele anglo-franco-sovietice au devenit inutile, duse „pe apa sâmbetei” pentru România Mare. Între timp, cu 17 ore avans, Hitler semna Directiva nr. 1 „Fall Weiss” (Planul Alb), care va declanșa invazia Poloniei de către trupele germane. Wehrmacht-ul a depășit granița polono-germană pe 1 septembrie 1939, orele 4,45, moment ce a coincis cu debutul celui de-al doilea război mondial. După cum consemna Armand Călinescu în Însemnări politice, optimismul liderilor politici români
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
statutul interbelic al România Mari și cu granițele sale de atunci. Până la semnarea armistițiului, ca și după, românii au cunoscut impactul trupelor sovietice, care și-au impus valențele de ocupante și nu de trupe aliate, retrăind aidoma experiențele precedentelor 12 invazii rusești. Constituirea unui guvern, având ca bază partidele componente ale Blocului Național Democrat, a fost rezultatul reflexului acțiunilor politico-diplomatice ale înțelegerii dintre Aliați, care și-au împărțit sferele de influență. După odiosul târg dintre Stalin și Churchill, din octombrie 1944
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
act care ar duce-o de-a dreptul la pieire și nu la salvare. România a dovedit încă de mai multe ori că nu a luptat și nu luptă în contra anglo-americanilor. Ea luptă pentru a bara drumul anarhiei și a invaziei asiatice [a se citi sovieto-comuniste]. Când, eventual, trupele anglo-americane vor veni la Dunăre, trupele române nu le vor ieși înainte pentru a le combate, ci se vor găsi toate la Nistru pentru a opri înaintarea rusească. Credem că aceasta este
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]