2,352 matches
-
încercare, sau poate că doar din milă, pe Carla... Trebuie să remarc, însă, că această Carla era doar o fetiță, avea numai zece ani, dar nu exagerez cu nimic, când spun că era o adevărată domniță imperială de o frumusețe ireală, aidoma unei minunate flori, ce abia s-a deschis în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul nopții spre neantul umbrelor, stampă perfectă a singurătății absolute, căci probabil nici o ființă omenească n-a fost vreodată atât de singură cum era acel targuí în acea salină. — E acolo! îi întinse binoclul sergentului Ajamuk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu o persoană putea face așa ceva - să golească lumea de prietenie, să dea gust searbăd sărutărilor date de femei și flecărelii lor vesele, să facă lumea concretă puțin ireală și foarte neinteresantă. Nici doctorul nu conta pentru ea, căci mergeau alături, Însă el era Într-o altă lume. Își aminti totuși să-l Întrebe când ajunseră la ușa sălii de așteptare: — Și dumneata? Ce se va Întîmpla cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos de la Pera Palace la Petits Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume inaccesibilă pentru ei: o lume cu femei de vis, cu plaje îndepărtate și iahturi de lux... O lume ireală și mitică, de negăsit niciodată nicăieri, dar pe care talentul unui bun fotograf și al unui expert în publicitate puteau să o facă să treacă drept autentică. Nu existau femei ca aceea, care să alerge cu o asemenea tunică atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că toate lucrurile au scopul, sensul sau rostul lor anume, poate aparent ascuns înțelegerii, uneori am și momente de îndoială...), dacă într-adevăr cărțile mele nu-s degeaba... și atunci, în acel moment, am văzut norul alb, neobișnuit și aproape ireal, un nor alb, luminos pe cerul nopții... și avea formă de porumbel... mi-am dat seama că dacă acesta nu e un răspuns la întrebarea mea, altul mai clar nici nu poate fi... am privit la norul porumbel și am
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
totuși, stau în fața ei și o privesc zîmbind oarecum... ce iluzie copleșitoare... În jurul nostru terasa cu mese și scaune de lemn e liniștită, ar trebui să fie o fîntînă arteziană în apropiere și un cer senin, dureros de frumos și ireal deasupra... Dacă m-aș ridica și aș face pasul... * Măi, tu ai luat grade la bord, stai la locul tău. Ce dacă stau și eu aici lîngă tine?... Acesta e refuzul și nedumerirea. Acum, ca să spun drept, am multe momente
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de ani aici pe gardul cu bare de oțel lucios, să o privească și să simtă ce transmite, să fie cu ea, în acest fel de comunicare directă și fantastică, din ochi... e un adevărat vîrtej în capul lui, e ireal, e o poveste colorată... apoi începe să simtă mult prea mult, căldura îi aleargă în viteză prin tîmple, sentimentul acesta al iubirii instantanee e copleșitor, total și nebunesc de-a dreptul, îi place această ființă dincolo de inexplicabil... și își dă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
va fi inaccesibilă mereu, acest moment în care e atît de aproape de el nu va dura mult, știa dinainte... dar deodată acest gînd este atît de trist, atît de definitiv și iremediabil, contrastează atît de mult cu frumusețea, magia și irealul prezentului încît el simte, tot inexplicabil, că îi apar lacrimi în ochi... nu știe de ce: ori ea e prea frumoasă, ori îi place prea mult, ori îl afectează acele melodii pe care le cîntă atît de fermecător, ori întreaga ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
are importanță dacă nu i-a primit brelocul panda, deși refuzul i-a tăiat respirația la fel ca aerul rece al nopții... Acum e din nou singur pe străzile tăcute și răcoroase ale orașului. Își amintește de clipele inedite și ireale ale concertului, de toate acele sentimente. Ce-a fost asta? Ce-a fost și ce-a însemnat această călătorie? Această întîlnire? Orice ar fi fost, își spune Romeo-Ulise, chiar dacă s-a terminat acum, e o experiență de care totuși îi
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de foc a plecat, dar a rămas ceva: drumul și momentul acela oprit în timp, al concertului, al comunicării cu ea, separat de restul lumii și al logicii lucrurilor, momentul acela imens de intens în care părea că o poveste ireală, fantastică, luase locul realității. Ca și cum adevărul acolo era, și nu în realitatea dinafară. Și poate, își spuse Romeo, adevărul este acolo unde e iubirea. Toate celelalte adevăruri ale existenței reale sau ireale, toate detaliile îndepărtate de soarele iubirii devin șterse
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de intens în care părea că o poveste ireală, fantastică, luase locul realității. Ca și cum adevărul acolo era, și nu în realitatea dinafară. Și poate, își spuse Romeo, adevărul este acolo unde e iubirea. Toate celelalte adevăruri ale existenței reale sau ireale, toate detaliile îndepărtate de soarele iubirii devin șterse și palide în comparație cu acest sentiment care te face să te simți atît de viu... Încă mai caut, își spune Romeo... * Altă întîlnire cu sirena: Ulysse-Romeo o descoperă iarăși pe o scenă, lîngă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ele... am spus însă destul de mult despre elektra - tocmai pentru că m-a nedumerit adeseori și m-a lipsit de un răspuns, de o împlinire - am scris destul și atît cît era necesar despre sirena care mia oferit o noapte fierbinte, ireală, nebună, de neuitat și de nesperat, și am spus doar foarte puțin despre orhideea-perlă care de fapt mi-a adus atît de mult, atît de imensă încredere și acceptare... poate pentru că mulțumirea și fericirea, adevărul, infinitul și absolutul nu au
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mai departe... Ar fi o întrebare de pus: dacă am fi cu toții iluzii ale speranțelor, oare ne-am înțelege și ne-am accepta unii pe alții mai ușor, dacă am fi mai imateriali, mai sufletiști, mai iubitori, mai virtuali, mai ireali și mai miraculoși?... Dacă am fi asemenea unor universuri întîlnind alte universuri, dacă am fi niște elicoptere iuți cu elice bioenergetice sau făpturi subtile și sclipitoare ale oceanelor de sentimente, dacă am fi liberi să luăm ce formă și ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
îndelungi taifasuri, cînd ni se părea că sîntem o bună bucată din veșnicie. Vocea se stinge, cîntecul amuțește, lava este iar rece și eu mă duc să înfrunt noaptea adîncă, pentru a muri puțin. Am adormit și o nouă existență (ireală?) îmi este oferită de părți misterioase ale minții. Din clar-obscur, din contururi imprecise apare Cezar. Este trist și îmi face semn să vin după el. Nu, Cezar, tu ești în tărîmuri de care mă tem, nu mă duc... Se întristează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aud??! Am făcut impresie și nervii mei care țîșneau prin toți porii au avut succes. Evident că a trebuit să merg la nuntă. Era să fac infarct. Mireasa avea 19 ani, era atît de frumoasă, de delicată, de vaporoasă, de ireală, încît am uitat să închid gura. Donose mergea țanțoș și o sorbea din ochi. Fata, ca păcătoasa, resemnată și chiar bucuroasă că a găsit un țap ispășitor. Ceea ce nu știa frumoasa făptură este că absolut toți bărbații prezenți acolo ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ateneul Popular Într-o piesă despre naționalizare și el a Început să strănute ca un apucat la replica ei cea mai tare au fugit la Canal i-a făcut trei copiii ultima dată era electrician la Lemaître lumina asta albă ireală În jurul meu parcă mă aflu Într-un acvariu și privesc prin pereții de sticlă chipuri foarte Îndepărtate stranii fără nici o legătură cu mediul În care mă mișc sînt un pește uriaș un pește gînditor care Își amintește sau plăsmuiește chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
regina poetessă. — Vrei să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu geniul ilustrei tale străbune? Jocul Începea s-o captiveze, ar fi preferat să uite de Albu și să se lase În voia acestei himere. Totul era atît de ireal, atît de straniu, numai cu Radu mai trăise asemenea momente, dar nu avea voie să renunțe, era În joc viața unui om. Trebuia să trișeze În continuare. — O să se aranjeze, ai să vezi. Știi doar că eu... sînt aici incognito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui Scout părea mult mai plauzibil acum, că eram înăuntru. Spațiul acela, bine închis, pe jumătate luminat și cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o activitate cerebrală sănătoasă, pentru că alături de ele pot să se trezească percepții normale, iar conștiința se obișnuiește cu prezența simultană a acestor obsesii. Uneori obsesia se transformă în idei fixe, iar conștiința își pierde capacitatea de a discerne realul se ireal; atunci apar cazurile de halucinații și de delir, în timp ce la nivelul cel mai înalt apare starea de extaz. În stările extatice zonele cerebrale excitate sunt supuse unor reacții violente, iar activitatea restului creierului este suprimată: Extaticul este în mod complet
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
de o emoție curată. Peste acoperișe cerul așternea teroarea unor nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă aievea o mână albă de femeie care nu este a unei fantome, ci, foarte concret, a iubitei lui Sophie. E concretă, dar totuși ireală precum conceptul de clasă muncitoare. Ireală ca exploatarea, de care te poți elibera oricând dacă ai voință. Individul contează întotdeauna. Mamei îi e dor de cuvintele, faptele și realizările bărbatului mort, pe care uneori i‑ar plăcea să‑l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă aievea o mână albă de femeie care nu este a unei fantome, ci, foarte concret, a iubitei lui Sophie. E concretă, dar totuși ireală precum conceptul de clasă muncitoare. Ireală ca exploatarea, de care te poți elibera oricând dacă ai voință. Individul contează întotdeauna. Mamei îi e dor de cuvintele, faptele și realizările bărbatului mort, pe care uneori i‑ar plăcea să‑l aibă lângă ea în pat și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
seamă. Această așa-zisă timorare, semănând cu respectul, crește, odată cu ura împotriva mea, a dumitale, a oricui are legături sau crede în cărți. Ura și disprețul împotriva cărților, reale sau inventate ! N-ar fi în stare să priceapă cât de ireală este o carte reală. Cât de reală poate fi o carte încă nescrisă, din momentul când conținutul ei, chiar dacă imaginar, se află în mintea unui om. În sfârșit, speculațiile mele v-au tulburat, oricum, prea puțin. — În concluzie, să stabilim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]