2,480 matches
-
dezechilibră și căzu pe trotuarul încins de razele fierbinți ale soarelui. Copilul se opri în loc speriat. Nu știa cum să reacționeze. Karina rămase întinsă pe jos incapabilă să se ridice. Lacrimile se opriseră înainte de a inunda ochii, arzându-i. Pleoapele iritau retina urcând și coborând pe ochii uscați. De ce atât de aproape și totuși de neatins? Iar ea își dorea atât de puțin. Să știe cine e și să-i simtă îmbrățișarea. Această apariție era un fel de răspuns la întrebarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sale x din cap până în picioare, cu aroganță și superioritate, strâmbându-se ca și concluzie. - Primul culoar la dreapta. - Vă mulțumesc pentru amabilitate! accentuă intenționat Karina ultimul cuvânt. Își reținu cu greu o replică tăioasă, acidă mușcându-și limba. O iritau oamenii care-i tratau pe alții ca pe niște ființe inferioare fără ca măcar să-i cunoască. De aceea „lumea ei” era atât de frumoasă, nu existau grade de superioritate. Acolo domneau iubirea, respectul, egalitatea. Găsi repede culoarul indicat și se îndreptă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
încât trecătorii nici nu avură timp să-și dea seama ce se întâmplă. Mașina porni și își continuă drumul ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum Karina nici nu ar fi trecut pe acolo. Karina tuși de câteva ori, iritată de iuțeala care îi ardea căile respiratorii. Avea nevoie de apa. Era întuneric, nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că era să mi pierd echilibrul, când m-am trezit dintr-o dată cu ea (aș fi vrut ca Melanie să nu mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe o pereche de papuci cu model zebră de pe raftul cu mărimea 36. Trebuie oprită. Execut o piruetă ca-n Îngerii lui Charlie și ajung la ei chiar la timp. Mă scuzați, dar tocmai Îi luam eu. Vocea ei e iritată și pe cât de Îndurerată poate fi vocea unei persoane languroase ca ea. Îmi pare rău, eu am ajuns prima, Îi zic, Înfigându-mi piciorul Într-o zebră. — Nu e nevoie să deveniți agresivă, spune ea, zâmbește și se Îndepărtează plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
niște vedete de cinema. Tata În postura lui Tyrone Power, mama cu ochii ei de culoarea cernelii ca ai lui Audrey Hepburn, pantalonii de matador până sub genunchi și o pereche de balerini negri. Când eram copil, poza asta mă irita cu fericirea ei: o voiam Înapoi pe mama din poză. Știam că dacă o să aștept destul, o să se Întoarcă. Doar că se păstra pentru vremuri mai bune. Lângă poza aceasta, se află una cu ramă de argint cu Emily când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile sale grele cotrobăiau printre trupurile goale și rozalii, urmărite de sute de ochi albaștri mișcători. Iritat de Întîrziere, mă tenta să ocolesc camioneta. În spatele meu, o spanioloaică arătoasă ședea la volanul unui Mercedes decapotabil, refăcîndu-și rujul de pe gura cărnoasă, desenată pentru orice altă activitate În afara mîncatului. Intrigat de nonșalanța și aplombul ei sexual, am zîmbit cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lucru, spuse Cabrera pe un ton sec, dar În același timp privirea lui scana zgîrieturile de pe jos, parcă Încercînd să calculeze Înălțimea atacatorului. Este evident că vă e dragă profesia asta... — Contează asta, domnule inspector? Paula păși Între noi doi, iritată de interogatoriul lui Cabrera. Chipul Îi redevenise calm; mă apucă de braț și mă sprijini de umărul ei. — Cu greu s-ar putea crede că domnul Prentice s-a atacat singur. Ce motiv vă imaginați c-ar fi putut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tine. Lăsă privirea În jos și se uită Îndelung la groapă, apoi se răsuci pe un călcîi și se Întoarse la poartă. O Închise În urma lui și coborî iute treptele de piatră, dispărînd apoi, adus de spate, În garaj. — Miguel...? Iritat de prezența continuă a deltaplanului, mi-am coborît privirea. Pe solul acoperit de cărbune erau două monede de argint, probabil modul șoferului de a-și exprima disprețul la adresa familiei celui care Îi măcelărise angajatorii. Am Îngenuncheat și am Împins monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Mar? (Sanger mă privi Încruntat, dezaprobînd lipsa mea de preocupare față de propria-mi persoană.) Ați pus pe jar o mulțime de oameni de cînd ați sosit aici, și e clar de ce. Ați pus atîtea Întrebări... — Trebuiau puse, i-am răspuns, iritat de stilul lui defensiv. Au murit cinci oameni În incendiul de la casa Hollinger. — O crimă oribilă, dacă a fost un act intenționat. (Se aplecă În față, Încercînd să pună capăt printr-un zîmbet izbucnirii mele țîfnoase.) Întrebările acestea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu de veci. — Nu, Charles, spuse Crawford răbdător. Nu ești adormit. La momentul ăsta deja ești treaz de-a binelea, mai treaz și mai atent decît ai fost vreodată În viața ta. Pătrunderea prin efracție e ca brățara catolicului fervent, irită pielea și ascute sensibilitatea morală. Următoarea spargere te umple de nervi, ba chiar de o furie de lup moralist. Poliția nu-i bună de nimic, te aburește cu promisiuni vagi, și toată situația asta Îți creează un sentiment de nedreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîtorva femei nefericite, printre care și Paula. Acum Îmi era dor de ea, dar pe ea Încă o mai rîcÎia ostilitatea față de Crawford. Energia și optimismul lui, felul cum Își trăia viața cu ochii deschiși, lucrurile astea păreau s-o irite Într-un fel. CÎnd am intrat pe poarta Residenciei, deja mă gîndeam la primul film pe care aveam să-l supervizez, poate chiar să-i scriu scenariul și să-l regizez. Ideile Începură să mi se-nvolbureze, stîrnite de geometria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Dar sunt destui care asta vor. Spune, e vina mea că există Inchiziție pe lume? ― Nu. ― Atunci, scutiți-mă de mila voastră disprețuitoare. XXXV ― Poate, ar trebui să renunț, Galilei, să-ți spun mai departe ce cred. Încep să te irit, îmi dau seama. Și n-aș vrea să mă așezi printre "procurorii", cum îi numești tu, care-ți amărăsc bătrânețea. Oricât de mult te-ar mira că un necunoscut îți spune o vorbă atât de ciudată, mă leagă de tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță inchizitorii?" am întrebat eu, iritat de atâta grabă. "Ei spun că misiunea lor e să omoare, a ta să mori și a grâului să dea pâine, iar tu, prin încăpățînarea ta, strici ordinea lucrurilor." "Rugul nu e în ordinea lucrurilor. Și nu mă rog să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Încântare. Provocările lui demonice stârnesc fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces, marginalizare, oprobriu, Închisoare. Sau cazul lui Eugène Sue. În momentul când ține să fie ales deputat socialist În 1848 nu se mai poate aștepta să fie acceptat și În „Jockey Club”. După cum, În clipa când Baudelaire Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ca fiind adevărate. Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu și le iartă celor care greșesc sau sunt ridicoli; prevenitor cu toate vârstele, nimic nu Îl irită deoarece are tactul de a prevedea totul. Îndatorează Înainte de a aduce consolări, este afectuoasă și veselă: iată de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el, cu atât mai bine”, și va avea În slujba lui toate forțele ostile ordinii divine. Prințul răului nu a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru a conduce până la urmă revolta la această stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
extraordinară să-i fac pe bărbați să-și piardă cumpătul, în timp ce eu mi-l păstram pe al meu, dar Hugo era primul bărbat care mă atrăgea atât de mult și cu care manevra asta pur și simplu nu funcționa. Mă irita și mă fascina în același timp și aveam o bănuială că și el se simțea la fel față de mine. Chiar și în pat ne dădeam târcoale unul altuia, obosiți. De cele mai multe ori. Și nu mă sunase de atunci. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și Islam. Sunt mobilizate armatele din întreaga lume arabă. Dacă or să ajungă cu toții la concluzia că palestinienii vor să le înșele încrederea și să facă un compromis în favoarea Vestului celui rău, atunci nu vor mai fi doar câțiva indivizi iritați în Gaza sau niște demonstrații minore în Damasc. S-ar putea ca toată regiunea să explodeze. Schiță o mică ciupercă cu palmele. Și, iată al Treilea Război Mondial. Maggie încuviință din cap, dându-i de înțeles lui Davis că mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu chiar 1908... Doi bărbați de vârste apropiate, ambii scormonind Pământul Sfânt ca să demonstreze că le aparținea lor, triburilor lor. Era o întâmplare, își zise Maggie. Dar în același timp era ciudat. Una din crime stârnise dreapta evreiască, cealaltă îi iritase pe naționaliștii palestinieni și acum ambele tabere amenințau să spulbere cea mai importantă șansă de pace pe care probabil o vor avea cele două state într-o epocă întreagă. Maggie își aruncă privirea peste minibar, gândindu-se să-și umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
da cărțile de artă pe nuduri de femeie, era clar care din ei se îndrepta către afaceri și care către academie. În mod normal, Ernest Freundel era fericit să-și ajute vechiul amic, chiar dacă nu avea cum să nu fie iritat de disproporția dintre bugetele lor, care devenea tot mai mare. Cerceta orice obiect care ateriza în brațele lui Henry și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar îi îndemnase pe administratorii muzeului să achiziționeze unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
captat, pasionat, absent.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind secunde în șir cu bastonul în podea.): Da’ încetează dracului, odată! (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL se oprește din cântat și ridică privirile mirate către BĂTRÎNUL CU BASTON.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Bate continuu cu bastonul, iritat; când realizează că BĂRBATUL CU VIOLONCELUL s-a oprit din cântat rămâne secunde lungi cu bastonul în aer, paralizat; după câteva secunde de tăcere terifiantă, calm.): Mai înțelege-ne și pe noi... Suntem totuși niște oameni... DOAMNA CU VOAL (Indignată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îmi Întărea convingerea că În viața mea mă aflasem și În situații mai convenabile. - Domnul profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând, iritat de excesul de politețe a crainicului, care se potrivea ca nuca-n perete cu Împrejurarea. Puțin-puțin, dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sa ca pe o pură abstracțiune, Îndepărtată și lipsită de interes. Ce mă privea pe mine, la modul direct, cine conducea misteriosul Centru și la ce mi-ar fi folosit să-l știu? Da, da, deștept băiat, aferim... Am realizat iritat cât de dispersate rămăseseră datele pe care le dețineam, În pofida tentativelor mele repetate de a le așeza Într-o ordine inteligibilă, și cât de aerian eram În raport cu ceea ce se Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]