5,452 matches
-
germanului Gütenberg. Contactul lumii vestice cu tehnica origami a fost înfăptuit în sec. al VIII-lea d.H., când maurii au invadat Spania. Tot atunci ei au adus și algebra, astronomia, cifrele indiene ─ numite astăzi în mod denaturat arabe. Cum religia islamică interzice cu desăvârșire orice reprezentare zoomorfă sau antropomorfă în artă, maurii au folosit hârtia pentru a crea, prin pliere multiplă, forme și corpuri geometrice din ce în ce mai complexe. Spaniolii i-au alungat pe invadatori, însă îndoirea hârtiei a rămas ca un obicei
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
de ani, și nu vorbesc numai despre alții, ci și despre mine, simțeam că structura culturală a Israelului era foarte diferită. Și asta nu e numai o problemă evreiască sau de istorie a Israelului, văd același fenomen și în cultura islamică. Poate e mai puțin clar în cultura română. Am fost la Moscova și am văzut ce se întâmplă acolo la Kremlin. Totul arată ca și cum nu ar fi existat comunismul. Toate babele cu lumânări, popii... Totul este cum a fost, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
oamenii s-au întors la această formă de sinucidere, fiindcă ea nu e tradițională. Dar exista ca posibilitate, iar religia o manipulează, dând o dimensiune religioasă unor activități care sunt numai politice sau militare. Ai putea crede că în lumea islamică tot timpul sinucigașii stăteau la rând, începând din secolul al VII-lea... S.A.: ...așteptând doar un moment prielnic, ca trecerea vreunui pluton de cruciați. M.I.: Nu, se vede că sinucigașii erau puțini în trecut, sau nu erau o forță religioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
nu e Islam. Nici că este. Ci că Islamul, cu Ben Laden și alții ca el, s-a schimbat. Nu a fost așa înainte, dar acum este, pentru că musulmanii cred asta. Devine Islam, ne place ori nu ne place. Grupurile islamice de “asasini”, de la care ne-a rămas chiar termenul în mai multe limbi, nu existau în tot Islamul. Dar dacă toți musulmanii au să înceapă să creadă că acesta trebuie să fie Islamul modern, nu putem face nimic. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care ne-a rămas chiar termenul în mai multe limbi, nu existau în tot Islamul. Dar dacă toți musulmanii au să înceapă să creadă că acesta trebuie să fie Islamul modern, nu putem face nimic. Nu putem spune că textele islamice sunt texte raționale, că sunt moderate, chiar pașnice. E adevărat, sunt texte raționale, dar acum cine le cunoaște? Nimeni. Așadar, cred că revenirea religiei, de pildă în formele pe care le numim “fundamentaliste”, este un fenomen complex, care răspunde în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
e decât o iluzie. Schimbarea din interior trebuie să treacă printr-un serios examen autocritic, trebuie să depășească resentimentul, pentru a deveni o senină și decisă reamenajare a lumii proprii, începând de acasă. Dar nu prea văd asta în lumea islamică... M.I.: Nici eu nu văd că acesta ar fi vectorul. Desigur, e adevărat că există unele grupări, elite, grupuri de interese, chiar guverne, care merg într-o direcție mai pragmatică. Acești actori sociali, economici și politici joacă un joc puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intern, ar fi dispărut. Și așa, eu cred că o să dispară. S.A.: Din nefericire, minat dinăuntru. M.I.: Din nefericire. În Egipt, pe de altă parte, vedem un fel de miracol. Și în Iordania. Se poate vedea că și în lumea islamică există șansa unor societăți stabilizate de regimuri mai mult sau mai puțin democratice. Desigur, aceste aranjamente sunt foarte fragile, dar există. Saudiții au cumpărat miracolul, au cumpărat cât au putut să cumpere, dar nu și-au schimbat cu adevărat sistemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cumpere, dar nu și-au schimbat cu adevărat sistemul, iar acum au o problemă cu fundamentaliștii. Nici nu știu ce-i costă mai mult, să-i plătească pe fundamentaliști sau să-i plătească pe americani. Dar ceea ce e îngrijorător este că lumea islamică trăiește într-o frustrare generală. O cultură foarte mare, globală, care a dat câteva imperii mondiale. Toate miturile astea cu Saladin, care inspiră și ecuația pe care o auzeam la Ierusalim tot timpul - Arafat XE "Arafat" = Saladin -, toată această mitologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intră în toată afacerea asta, consecințele sunt catastrofale. Nu cred că se poate ca americanii să nu mai fie capitaliști, așa cum nu cred că musulmanii nu vor mai fi fanatici în viitor. Ce vreau să spun? Forma modernă a religiei islamice este fanatismul, iar Islamul este fanatic pentru că problemele create acum sunt integrate într-un mod involutiv, fără ieșire rațională. De aceea, în confruntarea asta nu există victorie. S.A.: Toată lumea pierde. M.I.: Toată lumea pierde și se zbate, pentru că zbaterea asta e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dezvoltată, dacă dezvoltarea accelerată nu ar fi amenințat mecanismul titoist de redistribuire, dacă noile deschideri nu ar fi fost mai promițătoare pentru Slovenia și Croația decât pentru Serbia, Bosnia și alte zone, nu se întâmpla nimic. Revenind la problema terorismului islamic, s-ar putea ca și Europa de Est să vină la rând. Sper că nu, fiindcă ținta principală rămâne America și, prin contaminare, tot Occidentul, dar terorismul poate lua în calcul și ținte colaterale, mai puțin eficient păzite. S.A.: În plus, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
participa foarte mult la efortul general de a crea prosperitatea asta... M.I.: ...ceea ce îi adâncește complexul de inferioritate și resentimentul. Din cauza asta, cei care au participat la atentatele de la 11 septembrie erau oameni cu educație, occidentalizați. Dar accentuarea influenței elementului islamic în rândurile tinerilor de acest fel se leagă și de accentuarea, chiar inventarea unei percepții a diferenței ireconciliabile între Islam și Occident. S.A.: Sigur, cu cât sunt mai occidentalizați - într-un mod superficial și destul de traumatic, fiindcă e centrat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
unor realități de a dreptul terifiante, înscrise în tradiția Ivan cel Groaznic-Lenin-Stalin. Acestea ar putea fi grupate, la modul general și incomplet, în felul următor: 1. Terorismul de stat. Pentru a opri orice mișcare separatistă, ce animă în special populațiile islamice din Caucazul de Nord, serviciile secrete înscenează acțiuni „teroriste”, pentru a-și motiva declanșarea unor operațiuni „antiteroriste” extrem de dure și a unor războaie de exterminare ca acelea din Cecenia. Teama de o dezintegrare după modelul iugoslav a dus la dezvoltarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înscenări tipice contra unor avocați care 74 cutează să apere victimele „purificărilor” operate de trupele speciale ale G.R.U. (Direcția Centrală de Informații Secrete). Un șef local care protestează contra abuzului este ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități. Societatea este profund divizată, deoarece vechiul dicton imperial funcționează fără greș: „Divide et impera!” (Dezbină și stăpânește!). Opoziția de dreapta este firavă, minată de orgolii, adesea oportunistă. Autoarea Jurnalului rusesc este nevoită să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dezvoltarea Societății Civile și a Drepturilor Omului. Acestea din urmă trebuie să se sprijine pe „etica ortodoxă”, Omul fiind de felul lui... ortodox! (Într-o „federație” în care trăiesc și vreo 27 milioane de islamici!). Unii clerici (creștini, dar și islamici) colaborează cu puterea ca pe vremea lui Stalin. Se uzează de „scrisori” aranjate prin care este susținută politica lui Putin. În cazul unui grup de protestatari neocomuniști, care ar fi vandalizat un birou al lui Putin, se instituie vina colectivă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
unor realități de a dreptul terifiante, înscrise în tradiția Ivan cel Groaznic-Lenin-Stalin. Acestea ar putea fi grupate, la modul general și incomplet, în felul următor: 1. Terorismul de stat. Pentru a opri orice mișcare separatistă, ce animă în special populațiile islamice din Caucazul de Nord, serviciile secrete înscenează acțiuni „teroriste”, pentru a-și motiva declanșarea unor operațiuni „antiteroriste” extrem de dure și a unor războaie de exterminare ca acelea din Cecenia. Teama de o dezintegrare după modelul iugoslav a dus la dezvoltarea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înscenări tipice contra unor avocați care 74 cutează să apere victimele „purificărilor” operate de trupele speciale ale G.R.U. (Direcția Centrală de Informații Secrete). Un șef local care protestează contra abuzului este ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități. Societatea este profund divizată, deoarece vechiul dicton imperial funcționează fără greș: „Divide et impera!” (Dezbină și stăpânește!). Opoziția de dreapta este firavă, minată de orgolii, adesea oportunistă. Autoarea Jurnalului rusesc este nevoită să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Dezvoltarea Societății Civile și a Drepturilor Omului. Acestea din urmă trebuie să se sprijine pe „etica ortodoxă”, Omul fiind de felul lui... ortodox! (Într-o „federație” în care trăiesc și vreo 27 milioane de islamici!). Unii clerici (creștini, dar și islamici) colaborează cu puterea ca pe vremea lui Stalin. Se uzează de „scrisori” aranjate prin care este susținută politica lui Putin. În cazul unui grup de protestatari neocomuniști, care ar fi vandalizat un birou al lui Putin, se instituie vina colectivă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
procesul de democratizare postcomunistă. Această tendință de a analiza realitatea dintr-o perspectivă seculară pare să domine încă marea parte a științelor sociale vestice, cum se vede și din acest volum. Până în 1979 cel puțin, când a avut loc revoluția islamică din Iran care a adus la putere un regim teocratic care continuă să controleze acea țară și să fie o provocare pentru Occident până astăzi, și când s-a format organizația politică Majoritatea Morală din Statele Unite care a încercat să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
renașterii unor relații de tipul celor care au caracterizat Războiul Rece. A apărut și o ușoară destabilizare politică, după ce guverne "est-europene" instabile au fost aduse în Uniune. De asemenea, extinderea estică a intensificat problema relației UE-Turcia, a creșterii efectivelor populațiilor islamice în Europa și a integrării unor populații atât de disparate. Lărgirea a dus la reconsiderarea a ceea ce înseamnă să fii cetățean european și a întregii idei de cetățenie și de cultură europeană. În România, oamenii se uită la Europa ca
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
urbani pe străzi, și a muncii domestice plătite] a făcut ca instituțiile de stat să fie prădătoare și astfel le-a delegitimat. Informalizarea a ceea ce este creștin a fragilizat Biserica ca instituție (același lucru putându-se observa și în ceea ce privește asociațiile islamice) și a privat statul de legitimitatea pe care i-o acordă Biserica. Religiosul nu dispare, dar ca ideologie el se "disociază" de stat și de instituțiile formale. În viața lor cotidiană, indivizii se bazează din ce în ce mai puțin pe stat. Înainte, cel
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
populației adolescente și a populației de vârsta a treia au crescut sau că mediul cultural este foarte complex: educație, religie, tabuurile (interdicții precum cifra 13, culoarea alb, vaca în India). De exemplu, în Franța a fost fost interzisă purtarea vălului islamic, burka, în instituțiile de învățământ, ceea ce a dus la o serie de schimbări în cadrul activității unităților de învățământ. T factori tehnologici crează noi moduri de a satisface nevoile consumatorilor. De exemplu înlocuirea rețelei de calcul cu calculatorul, elevii studiază singuri
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
noi membri. Orchestra are componenți provenind din toate colțurile Europei, fiind un mesager muzical al păcii și toleranței. „Spirit of Europe“ concertează mai ales în spațiul UE și, cel puțin o dată pe an, în Orientul Apropiat, în zonele de cultură islamică, în cadrul proiectului „Dialogul Culturilor“. La Sibiu, „Spirit of Europe“ a interpretat Simfonia nr. 27 a lui Haydn, cunoscută și sub numele de Hermannstädter Symphony/Simfonia Sibiului, și Simfonia nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Surpriza a venit însă între aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
putea fi o explicație a publicării respectivelor caricaturi, dar actul în sine avea mult prea puțină valoare artistică, să-i spunem. Putea fi perceput ca o provocare inutilă, ca o jignire gratuită. Și exact așa a fost perceput în lumea islamică și nu numai. La sfârșitul lui 2007, a apărut la Editura Polirom ediția în limba română a Versetelor satanice de Salman Rushdie. Nu reiau aici istoria cărții, nici măcar pe scurt, întrucât e arhicunoscut ce s-a întâmplat în jurul ei și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
reiau aici istoria cărții, nici măcar pe scurt, întrucât e arhicunoscut ce s-a întâmplat în jurul ei și al autorului ei. Nici nu vreau să-mi exprim vreo mirare referitoare la reacția pe care au avut-o diverși reprezentanți ai religiei islamice, pentru că aș fi ipocrit. Sigur că era de așteptat ca publicarea Versetelor să stârnească și la noi patimi, să fie însoțită de amenințări ș.a.m.d. Însă demersul unei edituri de a publica o carte e cu totul altceva totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vizibilă a lui Salman Rushdie. Prin urmare, nu mi se pare nimic emfatic, nimic gratuit în această apariție, ci ea se înscrie doar într-un firesc al lucrurilor. Firescul acesta putea fi pus însă sub semnul întrebării, spuneam, de comunitatea islamică. Nu insist asupra acestui aspect, dar n-am cum să mă prefac că nu-l înțeleg. Ce mi s-a părut năucitor a fost comunicatul Bisericii Ortodoxe Române, în care aceasta își exprimă „solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]