3,057 matches
-
de minimalizare a rolului URSS în "eliberarea" statelor est-europene, o aluzie transparentă la opiniile promovate de istoricii din România 10. Cele mai critice atacuri față de poziția istoriografiei regimului Ceaușescu în chestiunea Basarabiei sunt lansate, dinspre URSS, din partea oficialităților și a istoriografiei de partid din RSS Moldovenească. Monitorizarea publicațiilor din România era făcută, fie de Institutul de Istorie a Partidului de pe lângă CC al PC al Moldovei, fie de Secția de Agitație și Propagandă a aceluiași partid sau de Ministerul de Interne al
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
carierei - și dintre care, ulterior, unii, ca de exemplu Florin Constantiniu, se vor regăsi în grupul de istorici din jurul lui Ilie Ceaușescu - nu își identifică modelele profesionale în istoricii de partid formați în anii '50, ci se regăsesc alături de personalitățile istoriografiei românești pre-comuniste, de ale căror metode de lucru au ocazia să beneficieze. Acest avantaj profesional vine însă împreună cu partajarea corespunzătoare a unui sistem de valori ale căror rădăcini sunt regăsibile în naționalismul românesc interbelic. Astfel, ceea ce Gisèle Sapiro remarca în privința
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de Wilhelmus Petrus van Meurs și pentru câmpul istoriografic: într-o primă fază, colaborarea istoricilor la imixtiunile politice în domeniul lor de activitate contribuie la limitarea severă a autonomiei câmpului profesional; ulterior însă, efectul secundar al influenței pe care reprezentanții istoriografiei interbelice ajung să o exercite asupra unei noi generații de istorici constă tocmai în redobândirea parțială a autonomiei câmpului. Cu cuvintele lui van Meurs, "atât ideologia comunistă, cât și știința istorică au dezvoltat fiecare un dinamism propriu, care există în afara
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
PC al Moldovei și ministru al Culturii, între 1953 și 1963, ocupa, la momentul publicării volumului, funcția de rector al Universității din Chișinău. Lucrarea sa, care a provocat o vie indignare la București, dezvolta, în linii generale, teoria oficială a istoriografiei sovietice, potrivit căreia națiunea moldoveană s-a format, încă din Evul Mediu, ca o națiune complet diferită de cea română. Cum o arată van Meurs, ecourile acestei teorii în lumea intelectuală a Chișinăului nu au fost atât de decisive încât
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de unele reacții negative și în presa occidentală 55, la sugestia conducerii PCR, plecată de la Nicolae Ceaușescu personal 56, ediția a doua a romanului include referințe mai numeroase și mai explicite la activitatea mișcării antifasciste românești - în versiunea acreditată de istoriografia oficială - și chiar un personaj episodic, tânărul revoluționar Nicolae Masă, ale cărui date biografice se aseamănă în mod evident cu biografia revoluționară a lui Nicolae Ceaușescu. Succesul de public al acestei a doua ediții a fost chiar mai mare decât
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
românesc, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009. Markus Maria, "Overt and Covert Modes of Legitimation", în T.H. Rigby, Ferenc Fehér (eds.), Political Legitimation in Communist States, St. Martin's Press, New York, 1982. Meurs Wilhelmus Petrus Van, Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistă, Editura ARC, Chișinău, 1996. Mounier Piere, Pierre Bourdieu, une introduction, La Découverte, Paris, 2001. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism. Proza, Editura Fundației PRO, 2002. Negrici Eugen, Iluziile literaturii române, Editura Cartea Românească, București, 2008. Negru Elena, Negru Gheorghe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prezervă puritatea ideologică a liniei marxist-leniniste și un altul, neoficial, al cărui rol este de a reduce decalajul între proiectul utopic susținut prin discursul oficial și realitățile social-politice în care acesta funcționează. 7 Wilhelmus Petrus Van Meurs, Chestiunea Basarabiei în istoriografia comunistă, Editura ARC, Chișinău, 1996, pp. 287-288, remarcă desfășurarea acestui scenariu de partea română: "Ceaușescu a dat tonul în discursurile sale, iar istoricii au profitat de ocazie". Pentru folosirea autorităților moldovene de către guvernul de la Moscova, vezi Elena Negru, Gheorghe Negru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îl adorau soldații legiunilor romane; nici între zeița cu leoparzi de la Latal Htiyiik, zeița hittita Hepat și Cybcla clin epoca clasică."1 în parte, cel puțin, această continuitate este consecința unei uimitoare vocații pentru sincretismul religios. Etnia indo-europcană desemnată în istoriografia modernă sub numele de hittiți a dominat Anatolia în timpul celui de al II-lca mileniu (vechiul regat, ~ 1740-1460, și Imperiul, ~ 1460 până în jur de ~ 1200). Subjugându-i pe hattieni - cea mai veche populație anatoliană căreia i se cunoaște limba - invadatorii arioibni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
63. Ideologia tripartită indo-europeană Fragmentele diferitelor mitologii indo-europene constituie o sursă importantă. Desigur, aceste fragmente sunt de vârste diferite și ne-au fost transmise prin documente eterogene și de valoare inegală: imnuri, texte rituale, poezie epică, comentarii teologice, legende populare, istoriografii, tradiții tardive înregistrate de autorii creștini, după convertirea popoarelor Europei Centrale și Septentrionale. Totuși, toate aceste documente sunt prețioase, căci ele păstrează sau reflectă (chiar deformate) numeroase concepții religioase originare. Exagerările și erorile "mitologiei comparate", așa cum o înțelegeau Max Miiller
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
este terenul pe care se desfășoară istoria, explorând ceea ce lipsește spațiului dintre forme și prezent. Trebuie să mărturisesc că am fost ghidat de o serie de considerații critice. Am realizat că este imposibil să scriu o istorie "exhaustivă", deoarece în istoriografie ceva trebuie să fie mereu exclus sau redus la tăcere. Odată acceptat acest fapt m-am eliberat de cămașa de forță a gândirii critice care îmi impunea să acopăr totul în teoretizarea formei. Trebuie să subliniez că aceată istorie nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trei perioade esențiale ale genului, prima datând de la răscrucea secolelor al XIX-lea și al XX-lea, a doua în perioada dintre 1930 și 1940, iar a treia este noul jurnalism din anii 1960 și începutul anilor '70 (prefața xii-xxiii). Istoriografia lui Connery plasează începutul jurnalismului literar american sub o formă fundamental narativă în anul 1890, notând că acesta a apărut "parțial din nevoia culturală de a cunoaște și înțelege o lume care se afla în permanentă și rapidă schimbare, și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știința laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sfârșit critic. Literatura și critica acesteia reprezintă o negociere continuă cu înțeles aproximativ. Mai mult decât atât, astfel de politici exclusiviste se regăsesc și în istoriografia jurnalismului convențional. Când istoricul Paul Many a sugerat măsurarea istoriei jurnalismului literar narativ în funcție de istoriografia jurnalismului convențional, el a încercat să dea acesteia o formă asemănătoare cu cea istorică (561). Așadar, Many ignoră întru totul perioada activă a jurnalismului literar narativ dintre anii '30 și începutul anilor '40, numind intervalul de timp cuprins între anii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și educația contemporană, Izabela Nicoleta Dinu Colecția ROMÂNIA ORIENTALIS • Manual sau Steaua Orientala strălucind Occidentului, Nicolae Milescu Spătaru • Viața lui Despot Vodă, Johannes Sommer Pirnensis • Ungaria. Attila, Nicolaus Olahus • Mărturisirea de credință ortodoxă, Petru Movila • Etnogeneza românilor. Noi lecțiuni din istoriografii latini, Traian Diaconescu • Scrieri alese. Poezia latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, Johannes Sommer, Christianus Schesaeus LIBRARII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICĂ În aceeași colecție, au mai apărut: Mina-Maria Rusu, Poetica sacrului Dorin Popa, Jurnalistul Camil Petrescu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în cazul lui Paulescu și perpetuată 75 de ani, nu onorează în nici un fel Asociația Americană de Diabet. Cu atât mai mult, cu cât exemplul Pirart, fără a avea semnificația nedreptății făcută lui Paulescu, se repetă în zilele noastre. 12. Istoriografia cercetărilor și morala În mai toate lucrările dedicate diabetului zaharat, principalele momente și descoperiri în domeniul diabetului sunt discutate în lumina spinoasei probleme a priorității. Evident, una din motivațiile cele mai profunde ale cercetătorului este aceea că munca și rezultatele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
stabilit să se desfășare simbolic la Delphi. Nu Oracolul din Delphi va fi invocat să spună adevărul, ci lucrările publicate în 1921, an care a rămas în istorie ca cel în care a fost săvârșită marea descoperire. De 7 decenii, istoriografii canadieni eludează menționarea datării lucrărilor lui Banting și Best, întrucât nici una din ele nu a fost publicată în 1921! Unul dintre evenimentele incredibile ale istoricului descoperirii insulinei s-a petrecut în 1968 în Scoția, într-o localitate mică (Bluerisk) de lângă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
umane, când unghiurile de relatare și de interpretare sunt atât de opuse, aproape în conflict ireductibil. Și nu e vorba aici doar de lecturi partizane, ci de nuanțe și chei de cititre mai depasionalizate, pe care nici viața literară, nici istoriografia nu sunt încă dispuse a le asuma în cazul lui Noica. Să vedem, pe scurt, faptele Membru marcant al grupului cultural din jurul revistei interbelice Criterion, Noica făcea parte din echipa de tineri străluciți intelectual fascinați de figura profesorului Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dintre celebrele sale cărți în care germina o idee reluată cu mai mult aplomb publicitar în anii '90 de Lucian Boia - limpezindu-mi-se pe loc înțelesul uneia dintre disciplinele care mi se păreau la acea vreme ezoterice și frisonante istoriografia. Deși obținusem ulterior un prestigios premiu național la amintita Olimpiadă de istorie, nu l-am revăzut decât cinci ani mai târziu, pe stradă, după ce citisem omagiul publicat de revistele studențești Dialog și Opinia studențească cu ocazia jubileului său. Nu încape
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din Târgu Cucului semnalizau cu lanterne avioanelor sovietice să bombardeze Iașul. Atunci am aflat despre problema cosmică, insondabilă, născătoare de controverse acerbe, asupra numărului exact al morților. Comunicatul oficial al lui Antonescu vorbea de o "bagatelă" de 500 de victime. Istoriografia naționalist-comunistă din timpul lui Ceaușescu vorbea, scrâșnit, de vreo două-trei mii de victime. Istoriografia românească admite azi că, luate cumulat, victimele represiunii directe și cei morți în trenuri sunt între șase și opt mii, în timp ce istoriografia occidentală a fixat analiza
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
despre problema cosmică, insondabilă, născătoare de controverse acerbe, asupra numărului exact al morților. Comunicatul oficial al lui Antonescu vorbea de o "bagatelă" de 500 de victime. Istoriografia naționalist-comunistă din timpul lui Ceaușescu vorbea, scrâșnit, de vreo două-trei mii de victime. Istoriografia românească admite azi că, luate cumulat, victimele represiunii directe și cei morți în trenuri sunt între șase și opt mii, în timp ce istoriografia occidentală a fixat analiza la zece mii. Organizațiile evreiești au mers cu o evaluare și mai mare, până la 13
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de 500 de victime. Istoriografia naționalist-comunistă din timpul lui Ceaușescu vorbea, scrâșnit, de vreo două-trei mii de victime. Istoriografia românească admite azi că, luate cumulat, victimele represiunii directe și cei morți în trenuri sunt între șase și opt mii, în timp ce istoriografia occidentală a fixat analiza la zece mii. Organizațiile evreiești au mers cu o evaluare și mai mare, până la 13.000, cifră înscrisă la un moment-dat pe o placă comemorativă care a stârnit furia unui tovarăș, fost tipograf, care a venit în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ABORDARE TEMERARĂ A PROBLEMELOR CONTROVERSATE ALE ISTORIEI ROMÂNILOR Cu toate progresele indubitabile pe care le-a înregistrat constant în ultimele decenii, istoriografia românească acuză încă numeroase neîmpliniri: izvoare diplomatice și arheologice de mare relevanță continuă să rămână nepublicate sau sunt nesatisfăcător valorificate, numărul operelor de sinteză cu adevărat semnificative este dezolant de limitat, difuzarea lor la scară națională este precară, iar transpunerea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
li se alocă fonduri de achiziții sau acestea sunt cu totul simbolice. De prisos a menționa că pentru studențime și intelectualitate, îndeobște remunerată precar, achiziționarea literaturii științifice rămâne o problemă greu solvabilă. Am enumerat în acest context câteva din neîmplinirile istoriografiei românești contemporane și o infimă parte a dificultăților de documentare nu din rațiunea de a face un exercițiu hipercriticist, ci spre a sugera o explicație pentru mobilul demersului autorului că rții pe care o prefațăm și, totodată, spre a reliefa
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și să- și lărgească permanent orizontul cognitiv prin lecturi variate, depășind cu mult cerințele atribuțiilor de la catedră. Fire iscoditoare și pasionată de a decodifica sensul veridic al realităților lumii revolute, Ion Cernat s-a simțit adesea derutat de colportarea în istoriografia națională a unor interpretări nebuloase sau neconvingătoare, de îndelunga perpetuare a aspectelor controversate, de ignorarea anumitor teme nelipsite de relevanță etc. Aceste considerente l-au determinat să arunce în talerul judecății nepărtinitoare a istoriei câteva probleme cotate ca nedispunând de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
țineau de tradiție, erau cutume, necunoscându-se nici un document scris, deși conținutul „fabricat” al capitulațiilor n-a fost 145 contestat de otomani la tratativele de pace de la Focșani, din 1772 . Controversa asupra existenței sau inexistenței „capitulațiilor” ca acte scrise din istoriografia românească într-o bună parte a secolului al XX-lea a dus la rezolvarea pozitivă a disputei, în sensul atestării capitulațiilor ca acte scrise după cercetări întreprinse în arhivele otomane . N.Iorga nu credea în existența „tratatelor” cu Poarta: „căci
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]