12,885 matches
-
un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le mai iubi în van. E atât de greu să ucizi morții. Să-i faci să dispară. De câte ori nu am vrut și eu să o fac... Totul ar fi acum mult mai simplu dacă se întâmpla altfel. Alte chipuri se iviseră pe chipul acelui copil întâlnit întâmplător la sfârșitul unei zile cu zăpadă și ger, pe măsură ce se lăsa noaptea, și, odată cu ea, toate umbrele dureroase. Iubirea și crima se confundaseră deodată, de parcă, aici, nu ai fi putut ucide decât ceea ce iubeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ciudată viața. Știm noi oare vreodată de ce venim pe lume și de ce rămânem aici? Să revăd Cazul, așa cum am făcut-o eu, era fără îndoială un tertip ca să nu-mi pun adevărata întrebare, cea pe care refuzăm s-o vedem ivindu-ni-se pe buze, în minți și în suflete, care nu sunt, e adevărat, nici albe, nici negre, sunt cenușii, suflete cenușii, așa cum îmi spusese cândva Josăphine. Cât despre mine, iată-mă aici. Eu nu am trăit. Doar am supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
găsind o satisfacție letargică În a fuma țigări „Bull“ la garaj, cu unul dintre șoferi. Pe cele vreo șaizeci de pogoane ale proprietății erau presărate case de vară noi și vechi, precum multe fântâi arteziene și bănci albe, ce se iveau brusc din ascunzișuri de frunziș. Mai exista și o mare, mereu crescândă familie de pisici albe, care dădeau târcoale prin straturile numeroase de flori, profilându-se brusc noaptea pe fundalul arborilor Întunecați. Pe una dintre potecile acelea umbroase Beatrice l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum se iveau brusc din pâclă, conturată fiecare de nenumărate pătrățele de lumină gălbuie. Nedefinit, un clopot a bătut de undeva sfertul de oră și Amory, oprindu-se În dreptul cadranului solar, s-a Întins cât era de lung În iarba udă. Răcoarea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frecat delicat pata cu vârful degetelor. O lacrimă Îi apăruse În ochi și i se prelingea pe obraz. — O, Amory, a zis ea disperată, dac-o frec, parcă-mi ia foc gâtul. Ce să fac? Lui Amory i s-a ivit În minte un citat și n-a rezistat tentației de a-l rosti cu voce tare: „All the perfumes of Arabia will not whiten this little hand.“ Ea și-a Înălțat privirea, iar scânteia de lacrimă din colțul ochiului părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Rezolv cu plăcere cele o sută și una probleme care vin după următoarea, dar de problema imediat următoare mă Împiedic și cad, așa cum ai picat tu În toamna asta la matematică. — Dar de ce trebuie să ne ocupăm mereu de ce se ivește? Mie nu mi se pare nicidecum că ar trebui să acționez astfel. — Fiindcă nu suntem personalități, ci personaje. Frumos spus! Ce Înțelegeți prin asta? — O personalitate este ceea ce credeai tu că ești; ceea ce tipii ăștia despre care mi-ai povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mică? Ce rânjea către beznă din lucerna spectral luminată? Doamne!... Până când tu În somn te-ai mișcat și ni s-a făcut frică... Ei bine... trecurăm... mai suntem o cronică doar În lumea ciudată, Doar straniu metal meteoric din ceruri ivit; Născut pe Pământ, neobositul, de tot ostenit, s-a-ntins lângă apă, Aici, lângă mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă voiai să știi totul despre tine, în câteva vorbe erai ca după o radiografie, aflai și ce lapte ai supt. Au fost însă ani superbi, în care s-au măcinat vorbe și fapte care, iată, nu ostoiesc a se ivi din negura vremii, la fel de clare ca atunci, pentru că trăiam teatrul cu patimă, cu imensă bucurie, ca și cum am fi fost niște nebuni geniali lăsați în voia lor, în voia jocului de-a-v-ați-ascunselea, bată-l norocul să-l bată. Când au murit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
vorbele, la ce bun ar fi mai multe, lumea nu s-a schimbat încă, nici nu prea credem că are s-o poată face, noi mergem pe catalige care încotro, propăvăduind în pustiu cu speranța că într-o zi se va ivi o floare și apoi încă una, până când, în iarbă până la genunchi, pe malul unui râu cristalin, plin de pești zburdalnici, oamenii vor înțelege că am avut dreptate, că este mai bine să fie buni decât răi și, când se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
adică tuturor acestor deziderate trebuie să le acord zilnic ceva timp și nu am deloc sentimentul că duc la bun sfârșit ceva, puzzle-ul meu este încă inconsistent, nu pare a duce undeva, imaginea pe care o reprezintă nu se ivește încă. Ar mai fi și ideea că poate nu sunt în stare să văd ceea ce eu însumi construiesc, dar cred că acest lucru este improbabil, este mai mult o amăgire a mea, care mă fură precum sentimentul fals al liniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că trupul ei seamănă din ce în ce mai mult cu o bucată de brânză împuțită sau îi ascunzi banii de coșniță din vasul de porțelan, unde stau de obicei, iar apoi o acuzi că i‑a cheltuit pentru ea. Astăzi, de exemplu, se ivește o astfel de situație: mami caută consolare la copii, fiindcă el tocmai i‑a sfâșiat cu dezinvoltură un șorț nou‑nouț dintr‑un material frumos cu flori colorate, achiziționat de la solduri și pe care și l‑a încropit singură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
schimbe. Iarăși. Vin și eu. Nu, nu vii nicăieri. Iar el rămâne imediat pe loc. Una din multele greșeli ale clasei de mijloc este că se descurajează rapid, la orice tentativă stângace de a ieși în față. Nici nu se ivește bine șansa de înaintare, că și renunță fără să insiste măcar un pic, de formă. Aici ai whisky, servește‑te până mă‑ntorc. Rainer trage violent de puloverul lui ieftin și lăbărțat în timp ce Sophie îi scapă a nu știu câta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privește înserarea, spune că această înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o boare blândă, albastră, treceau de‑a lungul munților. Chiar vezi pădurile trecând? Să sperăm că și‑au luat bilet. Nu, lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
rarisime de unul singur. Invalidul face o întreagă echilibristică pentru a se urca în mașină și a coborî din ea; e o treabă complicată, care te sleiește de puteri și‑ți taie răsuflarea. Astăzi este o zi în care se ivește o astfel de ocazie, fiindcă tatăl se hotărăște brusc să plece la Zwettl, în Waldviertel. De dragul peisajului. Nici nu s‑a hotărât bine, că a și început să‑și dreseze nevasta în dormitor - unde bărbatul și femeia întrețin relații intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aparține acum din nou sieși și locuitorilor săi - o abundență pe care și‑o poate permite până și un muncitor oarecare. Iar când muncitorul își permite prea puțin, pune de‑o lovitură de stat. Ultima dată, acest pericol s‑a ivit în 1950. Comuniștii au profitat de lipsurile din aprovizionare și i‑au instigat pe oamenii de bună‑credință împotriva propriei țări. Rainer se târâie și el în urma părinților și spune oricui stă să‑l asculte că n‑are nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi amintea de servitoarele de altădată. Eram Încă pe jumătate adormit și abia după ce-am auzit-o vorbind Într-o franceză de neînțeles pentru urechile mele mi-am adus aminte că mă aflam la Paris. Din spatele menajerei s-a ivit un băiat care mi-a Înmânat un plic cu un mesaj În el. I-am dat băiatului zece franci. Nu puteam să-mi aduc aminte cât Însemna asta În yeni japonezi, dar a părut mulțumit. Am coborât o treaptă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dezbrăcau cu gesturi foarte sigure. Cealaltă femeie s-a folosit de toate părțile trupului ei făcându-mă să ejaculez de trei ori. Apoi, Într-o atmosferă de ceremonie secretă, mi-au scos prezervativul. În momentul În care prezervativul s-a ivit dintre materiile fecale, Keiko Kataoka și cealaltă femeie au izbucnit Într-un râs ca de copil. Era prima dată când o auzeam pe Keiko Kataoka râzând astfel. Apoi am petrecut nu mai știu câte ore cu cele două femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui Frau Lange și apoi la mia de mărci de la ea care se găsea acum la mine în buzunar. M-am gândit la scurta pauză într-o clinică drăguță și confortabilă, pe banii ei, și la ocazia care mi se ivise, cel puțin temporar, de a scăpa de Bruno și de pipa lui; ca să nu mai zic de Arthur Nebe și de Heydrich. Poate că reușeam chiar să mă lecuiesc și de insomnie și depresie. Dar cel mai mult m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se putea spune care dintre acești giganți era mai probabil să se dovedească a ieși învingător, dar când ambii luptători au fost mituiți ca să se lase învinși, nu mai are nici un sens să rămâi să asiști la finalul competiției. Se iveau zorii când mașina trase în curtea centrală de la Alex. Era încă mult prea devreme pentru mine ca să mă întreb de ce m-o fi adus Heydrich aici, în loc să mă ducă la Sipo, la sediul central al Serviciilor Secrete de pe Wilhelmstrasse, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trimestru al anului în curs fusese raportată și obținută peste plan dintr-o substanță refolosibilă obișnuită, cu un înalt grad de prelucrare, prin sporirea productivității muncii și-o mai bună organizare, și deschise ușa principală a navei. În cadrul ei se ivi o arătare. — Să trăiți. Actele la control, vă rog! — N-am înțeles, spuse Felix S 23. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt robotul-major URSU Vasile. Actele la control, vă rog! — Poftiți, spuse nedumerit Felix, întinzându-i actele. — Mda, actele la control... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care, deși nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să fiți serviți prin telecomandă sau vă servesc eu? spuse chelnerul. — Servește-ne dumneata, răspunse Getta 2. Dar care e diferența? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
n-am mai mâncat ciuperci! Nu oprim puțin? — Știu eu dacă are rost? răspunse Felix. După nume, e unitate de-a noastră și s-ar putea să nu ne dea picior de ciupercă. La insistențele Gettei 2, când stația se ivi în depărtare, reduseră totuși motoarele. Din câte se vedea, era o stație orbitală mare, o platformă de câteva hectare cu pădure, în colțul căreia se afla înfiptă un soi de tonetă, locuința paznicului. În fața tonetei era locul de aplatformizare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
puseseră mari speranțe, datorită modului rapid și nepretențios de creștere a acestor nobile animale. Prima oară se încercase același lucru cu un lot de nutrii ce, e adevărat, se dezvoltaseră extrem de iute, ajungând cam de mărimea unor lupi, însă se ivise problema apei și-a bazinului unde înotau, devenit neîncăpător. Se adăugase la aceasta și un incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dat drumul tarafului, am redeschis magazinul și-am închis fabrica. Dar cu rapița asta ce-i? zise Dromiket 4. — Asta ne-am întrebat și noi, răspunse Roșca 7. Pentru că, imediat ce-am intrat în coada cometei, de peste tot s-au ivit primele mlădițe de rapiță. Așa cum cunoașteți și dumneavoastră, când ești trimis undeva în spațiu să cultivi o anume plantă, o anume legumă, este interzis să iei și alte semințe cu tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]