2,450 matches
-
care-i urmărea zborul spasmodic. De vreo douăzeci de ori, torpilele atomice explodară în locul pe care-l ocupa cu o secundă mai devreme, dar, la fiecare explozie, distrugătorul se găsea deja departe. După o oră de vânătoare fără sorți de izbândă, robotul central de control ordonă tuturor roboților să întrerupă urmărirea. Gosseyn se similariză la bord, reluă comenzile de la Leej, extenuată, și duse nava până la depozitul secțiunii Industrie militară. Nu le făcu nici o observație venusienilor. Trecerea navei era grăitoare. Prezicătorii puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să îmi povestești că unele celule nu te au ascultat, că nu a mers ceva bine în experimentările tale celulare cristaline, cu ipoteze - ce face cine cine ne regenerează, ne omoară, ne menține strigând de neputință sau bucurându-ne de izbânzi nebăgând de seamă transformarea din mușchi în os și din creier în vase. ma chère et tendre, vreau să mă enervez cu tine, deși nu îmi e felul și să răcnesc că nu îmi convine și tu să mă asculți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
De tine a spus că ești prea socotit, fricos, comod, și-i faci impresia unui munte grațios cu flori la poale, apoi cu fagi și brazi spre capăt și cu zăpadă, iar după ce ai urcat anevoie și ești fericit de izbândă, căci te simți puternic și singur, în timp ce înaintea ta se desfășoară minunile perspectivelor, descoperi, construit foarte confortabil, un restaurant. - Și el este, în vârful lui Jungfrau, un pissoir! - Era un personaj deștept, dar destul de vulgar. - Când ai ști ce vulgar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
purta notele muzicale până la castel, ar putea mișca soldații inamici, făcându-i să se gândească la ceea ce mai e uman în ei și să fie conștienți că, acum, moartea lor n-ar mai avea nici un sens. Ar fi o mare izbândă și până și Hanbei s-ar bucura. O conduse până la brad, unde fusese pus un koto, pe o rogojină de papură. După ce rezistaseră timp de trei ani asediului, cu tot curajul și integritatea lor, războinicii din provinciile apusene, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va fi mai strălucitoare decât cea de azi. Ne vom bizui îndeosebi pe samurai pentru faptele de seamă. Chiar de cădeți azi în luptă, rudele vă vor fi răsplătit conform izbânzilor voastre. Glasul lui Toshimitsu nu se schimbă prea mult, până termină de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului Katsura descumpăni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că, dacă un om nutrea înalte idealuri, însă era învins pe câmpul de luptă, marile lucrări administrative nu puteau să înainteze. Astfel, risca totul pentru câte o bătălie și, odată ce începea o campanie, lupta, cu înverșunare, până la sfârșit. Recompensându-i izbânzile marțiale, Curtea Imperială îl informă pe Hideyoshi că avea să i se decerneze gradul de General-Locotenent al Gărzii Împărătești. Hideyoshi refuză, protestând că faptele lui nu meritau o asemenea cinste, dar Curtea insistă cu diplomație și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut, cu darul Castelului Inuyama. Ce să spun, până și eu am rămas impresionat de iuțeala și de luciditatea cu care ați profitat de acea ocazie. Hideyoshi nu-și cruța laudele față de izbânzile lui Shonyu, dar nu spuse nimic despre marea înfrângere a ginerelui acestuia după victoria de la Inuyama. Însă chiar dacă Hideyoshi nu aducea vorba, lui Shonyu îi era rușine. Părea profund stânjenit de faptul că victoria din Inuyama nu putea atenua înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintr-o dată seama de ce trăia acel general inamic și de felul cum își întâmpina ultimele clipe, fu cuprins de o emoție violentă, de-i venea să plângă. Ah! strigă el. Nu-și mai încăpea în piele de bucuria acelei mari izbânzi neașteptate, astfel încât uită ce avea de făcut în continuare. Imediat după aceea, auzi freamătul de crengi al aliaților săi, care se luptau să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iată că, nepricepându-mă la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea mai cruntă nepăsare. Asemeni mie, simt o omenire întreagă luptându-se fără speranță de izbândă cu aceleași vechi rătăciri, pe care numai idioția le poate absolvi și cărora numai nepăsarea le poate oferi răspuns. Cum Dumnezeu a fost posibilă conștiința, cea mai cruntă dintre toate bolile cunoscute și în prezența căreia viața devine imposibilă? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neclintiți în șeile lor. Ei au descalect apoi și-au tras săbiile. A urmat un fel de duel în care adversarii pareau atât de egali în totul, încât nimeni n-ar fi putut spune de partea cui avea să fie izbânda. Două ore și mai bine cavalerii au cantinuat a lovi și a para, rând pe rând; a ataca și a se apăra, fără ca vreunul dintre ei să dea cel mai mic semn de oboseală. În cele din urmă, Roland lovi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de îndemânare, trecea drept un luptător nenorocos și foarte lesne de trântit, lucru pe care nu și-l prea punea la inimă, fiind întotdeauna gata să încalece din nou spre a relua lupta, de obicei, cu prea puțini sorți de izbândă. Astolfo a venit la lupta cu veselia lui firească și îmbrăcat în toată splendoarea rangului său. El s-a întâlnit cu Argalia și a fost imediat răsturnat de pe cal. A făcut haz de nenorocul său pe care punea întreaga vină
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai este șic. A ajuns paseism, paseism și ajunge” (N. Davidescu, Aspecte și direcții literare I, Ediție și prefață de Margareta Feraru, Editura Minerva, București, 1975, pp. 23-24). Dimpotrivă, un adept al noului precum F. Aderca va mărturisi în revista Izbînda ilustrată din 11 iulie-15 august 1921 că, vizitînd la Paris, în 1914, o expoziție cubistă, nu-și dădea prea bine seama dacă nu merita să dea cu piciorul în acele pînze. Semn că învățarea „primelor litere din alfabetul absurdului” era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă dureroasă și-o teamă ciudată de nebunie. Ciudat lucru această extrem de complexă glandă fantastică ce-i creierul înnebunit de setea de forță și de izbîndă”. În această lume pe dos, unde revolta și nebunia devin dezirabile, autodistrugerea euforică descrisă de tînărul autor rezonează, frapant, cu spiritul Dada ce va irumpe nu peste multă vreme: „Departe, bestia însîngerată sătulă de alergare s-a oprit pervertită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să le tot aduni, cât e toamna de lungă...Tot povestitorul acela spunea, că, e bine ca peștișorii să fie din speciile știucă, ori păstrăv, că ăștia au un gust mai de vino-ncoa, pentru vulpi, și sorții tăi, de izbândă, vor fi, deci, mai mari. S-a dus, vânătorul Vânătoru, la Moeciu Brasov; a undit un juvelnic de păstrăvi; s-a mai dus pe la Dunăre, de unde a revenit, la Vaslui, cu un alt juvelnic, plin-ochi, cu știuculițe, tot una și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă nu așezi cum trebuie cărămizile în zid, acestea se vor răzbuna curând. Treaba de mântuială n-are sorți de izbândă. Slab meseriaș îngâmfare de „fruntaș”! Ne străduim a rosti vorbe înțelepte despre viața noastră de aici și de dincolo... Aceste adevărate flori ale cugetului sunt ca niște izvoare de munte năzuind spre marea cea mare compunând și ele o mică
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Dar le-am pierde cu ușurință Dacă le-am deține Orice închipuire E un bun strecurat în buzunarul minții Bogați în aspirații devenim rafinați Seducând faptele ce ne urmează Nu mai lăsăm amprenta buzelor Pe paharul de cristal Parteneri de izbândă studiem posibilitatea De-a ne strecura în așternutul altor iluzii Orașul cu tăceri interzise Azi scrie un nou certificat de naștere Trece în calendar Numele de cod al pescărușului Pe țărmul unde ne-am dat întâlnire Atestă o existență Un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o oală cu vin, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum o meserie. Ce vreau să devin în viață ?! Am multe gânduri și speranță, Dar numai prin învățătură Voi avea o viață bună. Timpul repede-a zburat Și de la toți am învățat Că trebuie sa muncesc în viață, Să am izbândă și speranță. Dorințe Am visat așa de mult C-o să schimb acest pământ, Că n-o sa mai fie tristețe, Că vor fi nori de frumusețe. Cu magia bunătății Vom arde vraja răutății Vom trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un joc pe internet. Undeva, pe ecran, scria ,,apasă aici pentru a porni jocul”. Nică, înțelegând asta, imediat apasă cu degetul butonul de pe ecran și, pentru că jocul nu se deschidea, începe să dea cu pumnii, sperând să aibă sorți de izbândă. După ce îi explic că pentru a apăsa undeva, trebuie să folosească mouse-ul, observ că nici asta nu pricepe, îi propun să intrăm pe ,,facebook”. Numai ce aude cuvântul ,,facebook”: Trosc! Nică îmi dă o carte în față. Îmi pun un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încrederea în sine și în semeni? Lupino, norocoși sîntem și noi, că te-am cunoscut. Sînt mîndru că în haita mea a crescut un tînăr de valoarea și de modestia ta. Te-am urmărit îndeaproape; m-am bucurat la fiecare izbîndă a ta; și, da, nu mă reține nimic să recunosc: te iubesc ca pe copilul meu, fiule! Cei doi se priveau adînc în ochi. Spusele lor se împrăștiaseră în văzduh și cădeau acum înapoi la rădăcina copacilor, ca o ninsoare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sunetului și direcția din care provenea. Nu dură mult și chemarea se auzi din nou, mai anemică decît prima dată. Era posibil? Se strecură înapoi cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi a dat peste un arici. Vietate cu ochi mici și vedere limitată, țeposul i-a remarcat prezența doar cînd, apropiindu-se, i-a întîlnit privirea. Bună dimineața, ariciule! Asta a fost tot. Într-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în apropierea unui izvor. Sorbise și el, de cu seară, cîteva înghițituri zdravene din apa rece și incredibil de dulce. Hotărîse să rămînă în apropiere. Orice animal trebuie să ajungă, în cele din urmă, la adăpat. Renunța la căutarea fără de izbîndă prin toată pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întrebînd animalele. Știi că vom face tot ce se poate pentru a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
O descoperire târzie și nefolositoare. Ramolismentul bătrânului punea capăt unei frumoase tradiții de soldați ai micilor victorii și ai marilor eșecuri. Pe asumarea lor nediferențiată, familia Moduna și-a construit o solidă reputație de Învingători păguboși și perdanți optimiști: strălucirea izbânzilor era de fiecare dată fericit completată de o strălucire și mai mare a eșecurilor. Așa se explică blândețea care le scălda chipul, atât În poze, cât și În realitate, precum și Încrederea măsurată În semeni. Despre Începuturile familiei Moduna În Dacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]