2,723 matches
-
v-ar arăta viciul gol-goluț, nu trebuie să roșiți; nu puteți nicidecum să vă indignați din pricina jignirii. Puteți să-i urâți pe acești oameni ticăloși și josnici, dar nu în numele dumneavoastră, ci în numele altora, al celor pe care ei îi jignesc. Însă pe dumneavoastră nimănui nu-i e permis să vă jignească. Știți, mi se pare că ar trebui chiar să mă iubiți. Sunteți pentru mine ceea ce sunteți și pentru el; un duh de lumină; un înger nu poate să urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nicidecum să vă indignați din pricina jignirii. Puteți să-i urâți pe acești oameni ticăloși și josnici, dar nu în numele dumneavoastră, ci în numele altora, al celor pe care ei îi jignesc. Însă pe dumneavoastră nimănui nu-i e permis să vă jignească. Știți, mi se pare că ar trebui chiar să mă iubiți. Sunteți pentru mine ceea ce sunteți și pentru el; un duh de lumină; un înger nu poate să urască, nu poate nici să nu iubească. Oare îi poți iubi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cadă pe el. — Cred că ar fi mai bine... să dormiți puțin, bâigui Ptițân, care rămăsese perplex. — Mai și amenință! îi spuse Ganea surorii lui, cu jumătate de glas. — Să dorm! țipă generalul. Nu sunt beat, stimate domn, și mă jignești. Văd eu, continuă el ridicându-se din nou, văd că aici totul este împotriva mea, totul și toți... Dar să știi, stimate domn, să știi... Nu-l lăsară să termine și-l împinseră iar pe scaun, rugându-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spun tot... De ce te-ai dus aseară la Epancini? Și mai zici că ești bătrân, ai părul alb, te crezi cap de familie! Bine-ți mai șade! — Taci, Ganka! strigă Kolea. Taci, prostule! Dar eu, eu cu ce l-am jignit? insista Ippolit, parcă având în continuare același ton de zeflemea. De ce zice că-s o elice? Doar ați auzit, nu? Singur s-a legat de mine; a venit și a adus vorba despre nu știu care căpitan Eropegov. Generale, nu țin câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îi făcu cu ochiul Lizavetei Prokofievna. — Nu, asta chiar că ar fi prea mult. Mai ales dacă-i să fie „delicat“. Du-te la el. Eu vin mai târziu. Vreau să-i prezint scuzele mele acestui... tânăr, deoarece l-am jignit. — Și chiar foarte tare, îi confirmă Ivan Feodorovici cu seriozitate. — Atunci... mai bine rămâneți aici cu toții. Mă duc mai întâi eu singură la el, iar voi veniți îndată după mine, intrați în aceeași clipă. Așa e mai bine. Ajunsese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Domnul Lebedev povestea lucruri ciudate. După cât se pare, mai întâi era vorba despre o anumită scrisoare; fu rostit numele Aglaiei Ivanovna. Apoi, cu fervoare, Lebedev se apucă din senin să-l acuze pe prinț; se putea înțelege că prințul îl jignise cu ceva. Mai întâi, pasămite, prințul îl onorase cu încrederea lui în istoria cu „personajul“ știut (Nastasia Filippovna); dar pe urmă rupsese relațiile cu el și-l alungase, făcându-l de toată rușinea, îl jignise într-un asemenea hal, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea înțelege că prințul îl jignise cu ceva. Mai întâi, pasămite, prințul îl onorase cu încrederea lui în istoria cu „personajul“ știut (Nastasia Filippovna); dar pe urmă rupsese relațiile cu el și-l alungase, făcându-l de toată rușinea, îl jignise într-un asemenea hal, încât ultima dată respinsese, cică, grosolan “întrebarea nevinovată privitoare la apropiatele schimbări din casă“. Cu lacrimi de om beat, Lebedev recunoaștea că „după asta nu mai puteam nicidecum suporta, mai ales că știam multe... foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trase iarăși de mână. Nu voia să-l scape. — C’est très curieux et c’est très sérieux!* îi șopti el peste masă lui Ivan Petrovici, de altfel destul de tare; se poate ca prințul să fi auzit. — Deci, nu am jignit pe niciunul dintre dumneavoastră? N-o să credeți cât mă bucură gândul acesta! De fapt, nici nu putea fi altfel! Cum aș putea jigni pe cineva de aici? V-aș jigni din nou dacă aș crede una ca asta. Liniștiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Ivan Petrovici, de altfel destul de tare; se poate ca prințul să fi auzit. — Deci, nu am jignit pe niciunul dintre dumneavoastră? N-o să credeți cât mă bucură gândul acesta! De fapt, nici nu putea fi altfel! Cum aș putea jigni pe cineva de aici? V-aș jigni din nou dacă aș crede una ca asta. Liniștiți-vă, prietene, e o exagerare. Și n-aveți pentru ce să ne mulțumiți atâta. Sentimentul e minunat, dar e o exagerare. — Nu vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se poate ca prințul să fi auzit. — Deci, nu am jignit pe niciunul dintre dumneavoastră? N-o să credeți cât mă bucură gândul acesta! De fapt, nici nu putea fi altfel! Cum aș putea jigni pe cineva de aici? V-aș jigni din nou dacă aș crede una ca asta. Liniștiți-vă, prietene, e o exagerare. Și n-aveți pentru ce să ne mulțumiți atâta. Sentimentul e minunat, dar e o exagerare. — Nu vă mulțumesc, ci doar vă... admir, sunt fericit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caraghioși, nu-i așa? Căci într-adevăr așa e: suntem caraghioși, ușuratici, cu apucături rele, ne plictisim, nu ne pricepem să privim, nu ne pricepem să înțelegem, cu toții suntem doar așa, și eu, și dumneavoastră, și ei! Doar nu vă jignește faptul că vă spun în față că sunteți caraghioși? Și, dacă așa stau lucrurile, nu sunteți un material? Știți dumneavoastră, după părerea mea uneori e chiar bine, e chiar mai bine să fii caraghios: astfel ne putem ierta mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar ea... Dar așa-s femeile! Pentru ea am intrat în relații cu Rogojin, cu acest om foarte interesant; tot în interesul ei i-am aranjat o întrevedere personală cu Nastasia Filippovna. Nu cumva s-o fi supărat din cauză că am jignit-o în amorul propriu, făcându-i aluzia că s-a lăcomit la „resturile“ lui Rogojin? Păi tot în interesul ei i-am explicat mereu, asta n-o tăgăduiesc, două scrisori i-am tâlcuit în sensul ăsta, astăzi i-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așa de simplist, cum este, nu l-ați putut îndrăgi și chiar, poate, în sinea dumneavoastră îl disprețuiați și râdeați de el; nu puteați iubi decât dezonoarea și gândul permanent că cineva v-a făcut de rușine și v-a jignit. Dacă v-ați simți mai puțin sau chiar deloc dezonorată, ați fi și mai nefericită... (Aglaia rostea cu voluptate aceste cuvinte, care-i săreau cam în grabă de pe buze, dar care fuseseră de mult pregătite și chibzuite, încă de pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tânără și frumoasă pentru provincie... De altfel, nici astea nu sunt cuvintele mele, adăugă ea roșind, și din această clipă roșeața nu-i mai părăsi fața, până la sfârșitul discursului. Când l-am revăzut pe prinț, m-am simțit îndurerată și jignită pentru el. Nu râdeți. Dacă râdeți, nu sunteți demnă să înțelegeți toate acestea... Vedeți că nu râd, spuse cu tristețe și asprime Nastasia Filippovna. — De altfel, mi-e indiferent, n-aveți decât să râdeți cât poftiți. Când am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doua zi după ce acesta o părăsise, găsindu-l la amantă; alții susțineau că, dimpotrivă, el fusese cel care o ademenise la amantă și că o făcuse numai împins de nihilism, deci ca s-o facă de râs și s-o jignească. Oricum ar fi stat lucrurile, interesul pentru evenimentul respectiv se amplifica din zi în zi, mai ales că nu mai încăpea nici cea mai mică umbră de îndoială că nunta aceea scandaloasă va avea într-adevăr loc. În consecință, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu venea pe la el, stând mai întâi în preajma tatălui său aflat pe moarte, iar apoi cu mama care rămăsese văduvă. În sfârșit, își luă drept țintă a ironiilor apropiata căsătorie a prințului cu Nastasia Filippovna și sfârși prin a-l jigni pe prinț, încât acesta își ieși până la urmă din fire și încetă să-l mai viziteze. Peste două zile veni căpităneasa de cu dimineață și, cu lacrimi în ochi, îl rugă să vină pe la ei, altfel acela o mănâncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu dezvoltaseră esces de zel în sensul prefectului de poliție. Un Brătianu, rudă desigur cu ministrul - prezident, e numit într-un post la care aveau drept judecători mai vechi, e numit anume poate pentru ca acești din urmă să se simtă jigniți în demnitatea lor și să-și dea demisiile. {EminescuOpXII 48} E o curată întîmplare numirea acelui d. Brătianu, dar o întîmplare care înlătura din justiție tocmai pe un judecător ce făcea instrucția atentatului și care de ex. nu găsea indicii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-a nu avea ambiții în disproporție cu mijloacele de cari dispui, de-a nu încorda puterea impozabilă până la istovire. Ar rămânea ca minți practice, luminate, pe deplin sigure de natura impozitelor proiectate, să vază câte din condeiele listei primăriei jigniesc în mod simțitor interesele populației neavute, câte nu. Se 'nțelege că orice venit însemnat se percepe pretutindenea, direct ori indirect, asupra populației neavute. Există însă un mijloc demagogic, foarte vechi și foarte cunoscut, pentru ca, printr-un sentiment de invidie oarecum
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar da "magnitudo ", "mai mare" (majus ) dă abia "majestas ". Termenul acesta, care se atribuie astăzi la oameni singulari, se întrebuința față cu statul și poporul roman; crimen majestatis însemnează la Cicero atingerile aduse onorii poporului roman; majestate minuere însemna a jigni demnitatea Republicii. Citatele noastre sunt dintr-o epocă în care țările erau independente și nu numai relativ, dar absolut mai puternice decât astăzi. Suntem siguri că acum cinci sute de ani ceea ce este "popor romînesc" stătea în toate privirile mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se disting prin absoluta lipsă de simț practic întru cât [î]i privește, căci au ieșit săraci, căci au fost oameni de stat în socoteala averilor lor private, și sacrificiile ce le-au impus celor mai mulți pozițiunea lor oficială le-a jignit multora interesele și avutul lor. Cine-a sărăcit dintre roșii, afară de bieții Golești cari au luat-o la serios? Dar Goleștii erau boieri de neam și autohtoni, deci, ca atari, nu s-au uitat la folosul practic, lăsând în seama
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că întreagă trebuie să aibă conștiința că existența ci națională [î]i este asigurată din partea Apusului, că nicăiri ea nu-și consumă puterile în lupte zilnice pentru mănținerea individualității ei. Daca însă prin zilnice vexațiuni simțul național de dincoace e jignit prin procederile maghiare de dincolo, daca românilor li se pune perspectiva de a alege între a fi maghiari sau slavi, nemți sau slavi, toată lupta devine indiferentă pentru poporul nostru. Nici nemții, nici slavii, nici maghiarii nu exercită ca caracter
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
că relele morale sunt la rândul lor cauze ale decadenței economice. Într-o țară în care religia și curăția moravurilor au fost înlăturate prin epicureism și sibaritism, în care conștiința de drept și nedrept, de bine și rău sunt zilnic jignite prin ridicarea socială a unei păture de oameni neonești, în care nepăsarea a ajuns a admira pe oamenii de nimic, însă abili, spiritul public caută în zadar un razim în contra corupțiunii. Departe de-a găsi undeva acest razim, el e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Just Lose It". Probabil că albul Eminem a luat foarte în serios pe acest disc ideea de confruntare rap, tipică pentru cultura hip hop, ce implică un concurs de insulte la adresa adversarului. Pentru anumite motive, Michael Jackson s-a simțit jignit de fragmente precum: I don't mean rap as in a new case of child molestation accusation / (HA-HA-HA-HA-HA) / No worries, papa's got a brand new bag of toys/What else could I possibly do to make noise?/ I done
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și așteaptă mult pocăința fie‑ căruia dintre oameni, Însă această certitudine nu trebuie să‑l Îndemne pe credincios la augmentarea păcătoșeniei, ci să‑i stimuleze curajul pocăinței. Chiar după ce noi, oamenii cădem În nenumărate greșeli și fărădelegi, ofensându‑L și jignindu‑L, Dumnezeu ne cheamă, ne așteaptă Îndemnându‑ne să venim spre El, ne cheamă așa de mult și cu o așa stăru‑ ință, de parcă nu noi i‑am fi greșit, ci de parcă El ne‑ar fi greșit nouă. În acest
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
înseamnă că o să lucrez mai superficial”, am auzit pe cineva spunînd șefului său afro-american, despre care presupunea că este sensibil la chestiuni de ordin rasial. Pentru acesta, rasa nu era un fapt de mare importanță, așa că s-a simțit destul de jignit de afirmația făcute de angajat. Odată, în timp ce asistam la o ședință a managerilor seniori, l-am auzit pe unul dintre directorii executivi spunîndu-i președintelui: „Știu că nu crezi că o femeie poate să se ocupe de chestia asta, dar totuși
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]