3,080 matches
-
experimentale. Phyllis Frus a fost foarte atent și la acest aspect și a spus: "Jurnalismul are același scop - obiectivitatea, care corespunde scopurilor estetice promovate de moderniști" (Politică și poetică, 92). Imediat după Primul Război Mondial, acensiunea utilizării termenului de obiectivitate jurnalistică poate fi caracterizată drept o reînviere a cadrului critic privilegiat. Începând cu anii '20 ai secolului al XX-lea, conceptul care stătea la baza subiectelor de știri - "fapte" - și-a pierdut reputația, din cauza a doi factori înrudiți- creșterea importanței relațiilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
doctrină estetică: " Singura modalitate de a exprima sentimentele în artă este prin intermediul unui corelativ obiectiv" (Hamlet, 48). Am putea reformula în mod corespunzător acest lucru încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în artă este prin intermediul unui corelativ obiectiv" (Hamlet, 48). Am putea reformula în mod corespunzător acest lucru încă o dată, pentru a scoate în evidență legătura strânsă dintre perspectiva lui Lippmann și obiectivitatea jurnalistică: Singura modalitate de a relata o întâmplare jurnalistică este prin intermediul unui corelativ obiectiv". Acestea erau "picanteriile" folosite de Eliot și de Lippmann în descoperirea corelativului obiectiv care trecea dincolo de experiența personală, și în găsirea artei însăși sau a jurnalismului însuși, care erau libere de orice formă de subiectivitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv și concret. În timp ce căuta să lămurească ceea ce înseamnă obiectivitatea, Lippmann a anunțat, într-o manieră ambiguă, ceea ce a făcut practica jurnalistică în tot acest timp: a îndepărtat obiectivitatea. Însă, cu toată sinceritatea, ar trebui să ținem cont de faptul că, în ciuda nevoii de obiectivitate, această epocă a fost marcată de un alt progres în domeniul jurnalismului: renașterea senzaționalului în ziarele de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
școli profesionale", după cum spune James A. Crook, expert în comunicare și editor al Journalism and Mass Communication Educator (6). Crook adaugă: "Deși erau afiliați altor universități, erau considerați membri marginalizați ai comunității oamenilor de știință... Ei nu au elucidat procesul jurnalistic aducând o serie de critici și opere literare pentru a aprecia semnificația acestui segment al umanității" (6). Fiind eliminat încă de la începutul secolului din academia literară și condamnat de critici precum Julian Hawthorne și președintele MLA, William A. Nitze, studiul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Communication Educator, confirmând totodată procesul îndelungat de asimilare (Journalism Educator verso prima pagină). Același lucru s-a întâmplat și cu Journalism Quarterly, Journalism Abstracts și Journalism Monographs, la toate titlurile fiind adăugată și sintagma Mass Communication (AEJMC News 1). Studiile jurnalistice au ajuns apoi să accepte colaborarea cu studiile comunicării de masă, colaborare ce punea accentul pe behaviorism. Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu regula (566). Ceea ce nu a reușit Many să înțeleagă este că există motive critice pentru care studiul jurnalismului convențional a determinat deprecierea jurnalismului literar de către savanți. Aceste motive justifică alegerea adjectivului "modern" ca un nume hegemonic, atât pentru practica jurnalistică a acelei perioade, cât și pentru practica beletristică, nume ce tindea să marginalizeze jurnalismul literar narativ. Astfel, Many face cunoscută o ipoteză fundamentală în istoria jurnalismului american, care caracterizează evoluția stilului de știri obiectiv drept o victorie asupra altor stiluri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu siguranță, nu s-au înscris în nici o categorie în totalitate; scrieri care, pe de o parte, pot fi interpretate ca scrieri de literatură, și care, pe de altă parte, ridică interesul pe care îl au scrierile contemporane de tip jurnalistic" (Bibliography, n. pag.). Dacă ar fi să luăm în considerare modalitatea în care a fost publicată bibliografia lui Ford, am spune că acesta chiar a fost o voce singuratică; textul nu a fost scris la mașină, ci imprimat direct dintr-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
că acesta chiar a fost o voce singuratică; textul nu a fost scris la mașină, ci imprimat direct dintr-un manuscris. În cartea The Art and Craft of the Literary Journalist (originalul fiind publicat în 1937), Ford ridică problema subiectivității jurnalistice și folosește termenul "reportaj" atunci când se referă la faptul că meseria jurnalistului literar "este aceea de a face oamenii...să simtă... în încercarea lui de a da naștere unui ton emoțional...Astfel, reportajul poate fi definit ca prezentarea unei anumite
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a văzut în mulțumirea îngâmfată a lui Powers, când a strigat de bucurie că "jurnalismul... este tot jurnalism" (499). Fără îndoială, criticii literari au rămas cu un gust amar din cauza jurnalismului literar, care a încercat să devanseze literatura și corectitudinea jurnalistică. Însă lipsa de indiferență din partea lui Powers punea deja în evidență o ultimă declarație a acestuia, având în vedere că Derrida și-a demonstrat calitățile lingvistice în 1966 la Universitatea John Hopkins, cam în același timp în care Truman Capote
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu își mai pune semnătura pe convingerea că romanul este forma superioară a imaginației literare" (xi). În schimb, spune ea, jurnalismul literar narativ a apărut ca una din formele noastre de literatură contemporane deja existente, practicarea acesteia făcând dreptate proiectelor jurnalistice, deoarece presupune o analiză captivantă de aspecte multiple - filosofice, estetice, și sociale, printre altele - care se referă la societate și la individ. După cum menționează Lounsberry în continuare, forma a rămas "marele teritoriu încă neexplorat al criticii contemporane" (xi), și în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
născut în perioada de după războiul civil, dobândind recunoașterea critică pe la 1890. Dovada care permite plasarea acestei forme moderne în această perioadă de timp este adaptarea tehnicilor retorice care se asociază în chip obișnuit cu scrierea unei nuvele literare la discursul jurnalistic, adaptare făcută de jurnaliști profesioniști, și recunoașterea, directă sau indirectă, de către critică a acestui tip de discurs. Ca o concluzie finală a acestor fapte se poate afirma că forma a apărut așa cum o cunoaștem cel târziu în anul 1890. Citând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
are drept urmare înstrăinarea cititorului de experiența directă. Sugerez aici că jurnalismul literar american narativ a fost un răspuns la acest fenomen de alienare, pentru că a încercat să reimplice subiectiv cititorul cu ajutorul propriului subiectivism al jurnalistului. Rezultatul a fost o formă jurnalistică care avea ambiții narative și încerca să se opună efortului de obiectivare a lumii întreprins de curentul central al practicii jurnalistice. Mai mult, dacă încercăm să limităm distanța dintre subiectiv și obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de alienare, pentru că a încercat să reimplice subiectiv cititorul cu ajutorul propriului subiectivism al jurnalistului. Rezultatul a fost o formă jurnalistică care avea ambiții narative și încerca să se opună efortului de obiectivare a lumii întreprins de curentul central al practicii jurnalistice. Mai mult, dacă încercăm să limităm distanța dintre subiectiv și obiectiv ajungem la o teză foarte vastă: jurnalismul narativ acționează undeva într-o arie sau într-un spectru situat între un univers obiectiv de neatins și o subiectivitate solipsitică de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ale genului. Acestea sunt numai câteva exemple selectate dintre acelea care la sfârșitul secolului al XX-lea au reprezentat o direcție critică și de cercetare a jurnalismului literar/nonficțiunii și a temelor înrudite de concepție a tehnicii literare în scrierea jurnalistică (Jack Hart, este autor al unei coloane în Editor und Publisher și se ocupă deseori de problema folosirii tehnicilor literare în jurnalism). Ceea ce ei demonstrează este că genul, mult timp ignorat de cercurile academice, nu este un fenomen trecător. STUDIUL
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formei care ajunge până în prezent. În Literary Newswriting (Știri scrise cu stil), R. Thomas Berner reia firul din punctul în care se oprise Wolfe atunci când notează, plecând de la un sondaj întreprins în ziare, că amestecul între tehnica ficțională și analiza jurnalistică de profunzime a devenit orice altceva decât un lucru obișnuit. Ceea ce constată el este, asemeni categorisirii lui Wolfe, faptul că articolele din ziare au "narațiune pe secvențe" și "dialoguri"(3). Dar Berner mai adaugă procesualizarea, punctul de vedere, drama, previziunea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În opinia lui Sims, a doua caracteristică esre aceea că fiecare narațiune are o structură (12-15), care se aseamănă cu construcția "scene-by-scene" a lui Wolfe. A treia este faptul că astfel de narațiuni trebuie să fie formulate conform unei acurateți jurnalistice care să facă materialul credibil pentru cititor (15-16). A patra este faptul că asemenea narațiuni exprimă de obicei vocea individuală a jurnalistului, ceea ce le deosebește de formularea știrilor curente. În fapt, reporterul poate fi prezent în cadrul narațiunii. A cincea este
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
U of Illinois P, 1976. Ziff, Larzar, The American 1890s: Life and Times of a Lost Generation, Lincoln: U of Nebraska P, 1966. Index acta, romană, 123, 175; acta diurna, 123; acta populi Romani, 124, 175; acta senatus, 123 acuratețe jurnalistică, 76 Adams, Henry: The Education of Henry Adams, 33 Addison, Joseph: Spectator, 66, 155, 156, 267, 275, 329 Ade, George, 65, 66, 329, 348 AEJMC (Association for Education in Journalism and Mass Communication), 23, 301, 329 Agee, James, 41, 197
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
26, 27, 35, 37, 43, 158, 181, 204, 210, 223, 244, 258 Zavarzadeh, Mas'ud, 85, 86, 88, 249, 318 Ziff, Larzar, 46, 93, 97, 98, 164, 170, 207, 209 Zola, Émile, 280 În aceeași serie au apărut (selectiv): Discursul jurnalistic și manipularea, Alina Căprioară Limbajul publicistic, Stelian Dumistrăcel Noica. Vămile gazetăriei, Ion Dur Politica și presa, Gheorghe Schwartz Să înțelegem jurnalismul, John Wilson Tipologia presei românești, Marian Petcu Tudor Arghezi. Discursul polemic, Minodora Sălcudean LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fiind al paisprezecelea copil al unui preot metodist. A murit la 28 de ani. 18 Joseph Lincoln Steffens (6 aprilie 1866 - 9 august 1936) a fost un jurnalist american și unul dintre cei mai faimoși și influenți practicanți ai stilului jurnalistic numit "scormonirea gunoiului". El mai este cunoscut și pentru declarația pe care a făcut-o în 1921 la întoarcerea sa din Uniunea Sovietică: "Am fost în viitor și funcționează" (Citatul este adeseori distorsionat: "Am văzut viitorul și funcționează"). 19 Hutchins
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Antohi, Dan Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei, Dan Alexe sau George Pruteanu, astfel încât, entuziaști și inocenți am început, sub discreta îndrumare a lui Andrei Hoișie și Ștefan Afloroaei, o aventură intelectuală formidabilă care, mie unuia, mi-a marcat definitiv destinul jurnalistic și cărturăresc. Cum întâmplarea a făcut ca întrega mea copilărie să se fi petrecut sub semnul tipografiei (părinții mei fiind absolvenți de ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava și Botoșani între 1961 și 1974
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
îl trec sub tăcere mulțumindu-mă doar să le așez în ordinea lor diacronică, ca într-un jurnal. De ce le-am reunit în această formă? Pentru că, îmi place să cred, aceste texte transced cumva, prin formă, stil și referințe notația jurnalistică brută sau interesul pur local. Altfel, ce relevanță ar mai avea, astăzi și poimâine, fapte petrecute cu ani în urmă dacă ele nu s-ar înscrie într-un joc discursiv mai amplu, mai expresiv, mai complex? Și pentru că dau seama
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că urmele de rangă, capota mov (finalmente m-am enervat și am vopsit-o neagră, cu spray-ul), ca și urmele de minge de fotbal care asezonau pitoresc vopseaua originală, vor mai atenua din invidia viscerală transformată în ură contondentă jurnalistic a unor bravi colegi întru literatură, ofticați că aveam mașină străină. N-au atenuat-o, dar măcar veninului jurnalistic puteam să-i răspund. Așa că mașina mea (azi upgradată cu următorul nivel de Ford second-hand pe care mi l-am putut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ceaușescu (Adrian Păunescu și Corneliu Vadim Tudor) sunt bine mersi prezenți și liberi să ne umple cu balele lor comunist-naționalist-fasciste, în timp ce slugile odraslei dictatorului (Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu și Cornel Nistoresu) au devenit miliardari și dau lecții de integritate jurnalistică. Halal cenzură! A mai duce comparația la nivelul vieții cotidiene ar fi hilar. Nici astăzi copiii mei nu cred că e adevărat că ne sculam la 3 dimineața și puneam sacoșele la rând, înscriindu-ne pe liste, strigate din jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor, a marcat un sumbru record de neseriozitate în slujirea intereselor publice. La numărătoarea finală rămân, din păcate, mult prea puțini comentatori și analiști care să-și fi exprimat, liberi, nepărtinitor și argumentat, poziția, ceea ce, după două decenii de libertate jurnalistică, e înspăimântător. Ce va face diferența la vot, în duminica Sfântului Nicolae? În niciun caz presa sau propaganda electorală, ci observațiile de bun simț și mașinăria de partid. Că nu trăim bine, că și partidul președintelui s-a îmbuibat și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]