2,387 matches
-
premiza reparației prin îndestulare este o premiză comodă" (p. 77), dar ea a funcționat și în Ungaria, cea supranumită "cea mai veselă baracă din lagărul socialist" și într-un fel și în Polonia unde, spre deosebire de România, "câinii erau lăsați să latre, dar nu erau hrăniți". Discursul moral al intelectualilor cehi, polonezi, unguri, legați de vechea luptă anticomunistă sunt pline de plângeri în acest sens. Relația dintre statele de dincolo și dincoace de Cortina de fier este altă sursă de contrariere în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
are o vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul păstos
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul păstos nu îl împiedică pe Animal să sucombe din când în când unui complex de inferioritate, atunci când este scos din țâțâni. În acele clipe febrile, el devine brusc naționalist, umflat de
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
social, există locatarii care posedă animale de casă și cei care nu au astfel de animale (câini, pisici, de obicei; dar la bloc se pot sălășlui și broaște-țestoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema câinilor, la bloc, este aceea că, vrând-nevrând, latră când vor ei (doar de aceea sunt câini); pisicile sunt mai blazate, mai silențioase; uneori sar balconul la vecini și cotrobăie prin casă, făcând vraiște. Chestiunea vârstei, a generațiilor este o altă nepotrivire specifică pentru cei care locuiesc la bloc
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
un moment în care „Evenimentul zilei“ a lansat o campanie de presă prin care vrea să semnaleze problema câinilor vagabonzi. Este prima punere în practică, într-un hal și-un ham de concret nemaiântâlnite până acum, a celebrei ziceri: „Câinii latră, caravana trece“. Ceva similar se petrece, tot în aceste zile fierbinți, și în fotbalul românesc. Nu este nici o aluzie la tradiționalii „câini roșii“. În poveste e vorba de o iluzie cu care încearcă, pe la diverse talk-show-uri, să ne hrănească domnul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
venit! începu cu glas tunător comisarul, ridicându-se și începând să umble nervos prin spatele biroului. Ai venit ca să furi. Poate că ai și furat deja. Poate că ai și omorât pe cineva. De unde să știu eu? Unde ai dormit? lătră el repede spre bărbat. — La niște... am niște prieteni... într-o tabără... Abia ce am venit. Îmi căutam și eu ceva de lucru în oraș, dar n-am găsit. Acum e mai greu... Și-atunci, într-o noapte, au venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?". "Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a morțiu." Cât îl auzea, Domnu-nveselea Și curând pleca, Spre zid apuca Cu nouă zidari, Nouă meșteri mari Și Manole zece Care-i și întrece. "Iată zidul meu! Aici aleg eu Loc de mănastire Și de
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în lupta cu hoții. Costea o ia în brațe: "Furii laba ți-au rănit Când la dânșii ai sărit? Dacă-mi ești tu pricepută Și nu te-arăți prefăcută, Înainte să apuci Și la furi drept să mă duci". Dolca latră, apoi pornește, cu nasul în iarbă, pe urma tâlharilor și-i descoperă. Costea îl omoară pe Fulga, îi smulge inima și i-o aruncă Dolcăi s-o mânânce. Dar cățeaua înțeleaptă refuză spunând: "Inima de vânzător E venin otrăvitor!" Iată
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi potolesc; Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii Să-mi auz câinii, Că ei, d-or lătra, Stăpân c-or chema; Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Să le spui așa, De te-or asculta: Când m-or îngropa Și m-or astupa, Să-mi puie la cap Ce mi-a fost
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înzăpezite, piscuri luminate seara de luna palidă și ajunge la fortăreața unde este închisă fata Genarului. De două ori încearcă s-o răpească, dar de două ori Genarul, care vâna în munți, este vestit de câinele cu șapte capete care latră în fața fortăreței. Prima dată îl iartă; dar a doua oară îl prinde pe Făt-Frumos și-l azvârle până în cer, de unde cade numai pulbere, iar din această pulbere țâșnește un izvor limpede înconjurat de frunzișuri groase. Murmurul acestuia cânta trist durerea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mâncare, spală rufe și îngrijesc copiii. Cei mici sunt legați în hamuri ca să nu cadă în apă în timpul hârjonelilor. Pentru ca peisajul să fie complet, pe ambarcațiuni există și câini de talie mijlocie sau mică, legați în lanțuri, care păzesc gospodăria, lătrând la toți intrușii (alte ambarcațiuni), care se apropie prea mult. Acești oameni ai mării duc totuși o viață civilizată, cu aer condiționat, televizoare prin satelit, frigidere și internet. Prin construirea de apartamente în zgârie nori, s-a încercat mutarea familiilor
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
la dreapta, vreau să zic. Dreapta mea. Nu, stânga mea. Haideți, măi, oameni buni, ce-i așa greu? ăsta lucește? Colierul ăsta, măi, femeie. Nu vezi că stau cu mâna pe el? Măi, fetițo, tu ai imagine acolo sau io latru-n pustiu aicea? Păi da. Păi de ăsta zic. De-ăsta de la gâtu meu. Păi și nu poate să prindă și altfel lumina? Să-l pun pe dos? Adică să fie fără nimic. Auzi, ăăă, haideți. Tu cum preferi, măi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de marcat, scoate alte bancnote, i le întinde. Gesturile ei sunt precise, dar blânde. Brunetul se-ntoarce să iasă, apoi se oprește brusc, cu ochii la standul cu reviste. Auzi, păpușe, zi și mie ce să iau de-aicea? Parcă latră. Vreau și io o integramă d-aia. Numa să fie ușoară, să nu mi dai bătăi de cap. Femeia îi zâmbește cald. Scuze, chiar nu știu, cel mai bine e să răsfoiți dumneavoastră câteva. Pe mine vocea asta m-ar
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca o mare liniștită după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia să întrebe pentru ultima oară de cererea sa), dar văru-său, directorul, era acum departe, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
zile și la o sută de mii de kilometri de mers fără rost. La o poartă, pe caldarâmul cald, un câine dormita cu capul pe labele mari, negre. Am pășit pe lângă el fără teamă; n-a deschis ochii, n-a lătrat, mai departe drumul se strecura printre pete neuniforme de umbră și lumină. Căldura de vară se țesea în șiruri galbene, tremurate, aveam senzația că nu peste mult timp o fata morgana se va înfățișa la capătul străzii. Casa pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cât sunt ei de pricepuți în ale științei de orice nivel. Dar să i lăsăm și pe aceștia că din păcate sunt plătiți de stat, ca să ne educe, să ne învețe cum era pe timpuri și cum este acum. Nu latră ei fără să fie retribuiți, unii având și vile cu senzori la intrări, cu ștranduri proprii și mașini de lux, cu șoferi plătiți de stat și se numesc "analiști" politici. Ziceam că vin în bucătărie, noaptea când este liniște mormâtală
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
având și vile cu senzori la intrări, cu ștranduri proprii și mașini de lux, cu șoferi plătiți de stat și se numesc "analiști" politici. Ziceam că vin în bucătărie, noaptea când este liniște mormâtală, doar haitele de câini se aud lătrând, care-și păzesc posesiile, respectiv străzile și piețele, primite în custodie de la Primărie, datorită buneivoințe a domnului primar și a consilierilor lui, care asigură securitatea municipiului de faptele răufăcătorilor care fură, distrug, jefuiesc, mai și ucid câte unul care se
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
rând pe direcția arătată de cei care știau locația străzii. Strada Salcâmilor se afla în pantă iar casa respectivă era la jumătatea străzii pe partea dreaptă. M-a întâmpinat o femeie în vârstă de aproximativ 50 de ani. În curte lătra un câine la care proprietara a strigat, în limba germană, să termine cu lătratul. Auzind acele cuvinte în limba ce îmi era familiară, am întrebat tot în limba germană, despre anunțul privind primirea în gazdă. Ideea e că a funcționat
Un nou început. In: Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
activează atunci când noi înșine mușcăm. Atunci când privim oameni care vorbesc, în creierul nostru se activează zonele asociate vorbirii. Desigur, creierul uman nu este un fel de mașină de imitat. Reacționăm la stimuli în funcție de experiența personală. Atunci când vedem un câine care latră sau o maimuță care plescăie, acțiuni care corespund vorbirii la oameni, neuronii-oglindă asociați vorbirii rămân inactivi. Această înțelegere din perspectivă personală a acțiunilor celorlalți ne ajută, se pare, să ne putem raporta la cei din jur, să putem rezona cu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
20 tu. Câți suntem aici? Statisticile nu-s adevărate. Suntem mai mulți decât se poate număra și decât s-ar crede. Scrisoarea 93 Leila avea un câine. Un dog mare și negru, tânăr și jucăuș. Îl ținea în spatele blocului. Câteodată lătra și ea îl repezea folosind cuvinte stranii. La început credeam că nu știu eu limba, apoi mi-am dat seama că nu au nimic de-a face cu italiana și mi-a confirmat că sunt în algeriană. Mi-a povestit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
le conținuseră și pe care Doamna de Coislin își însemna gândurile, în toate direcțiile; nu-și cumpăra hârtie, i-o furniza astfel poșta, gratuit. Din când în când, o cățelușă pe nume Lili scotea nasul din așternut, venea să mă latre cinci șase mi nute, apoi se întorcea mârâind în cușca stăpânei sale. Asta făcuse timpul din dragostele tinere ale lui Ludovic al XV-lea. Doamna de Châteauroux și cele două surori ale ei erau verișoare cu Doamna de Coislin: acesteia
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu pricina, la vreo 500 metri distanță. Neștiind ce înseamnă o stână de munte ... (era primul meu contact cu muntele) m-am apropiat fără complexe. La vreo 80-100 metri de stână ... ce să vezi? ... o haită de 12-15 dulăi ciobănești ... lătrând de mama focului și fugind de mâncau pământul în întâmpinare ... m-au făcut să rămân stană de piatră ... fără nici o idee de salvare decât o vorbă de-a tatii de când eram copil "de câini să nu fugi și să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Au încetinit înaintarea ... dar erau încă furioși. Nemișcat fiind ... și neslăbindu-i nici o clipă din ochi ... mi-am permis doar să strecor o mână în buzunarul din față a rucsacului unde aveam coșul cu biscuiții. La vederea lui, puțini mai lătrau ... cei din față așezându-se pe labe ... privindu-mă mai întâi neîncrezători ... apoi rugători când am început să ronțăi unul ... iar după ce le-am aruncat lor cea mai mare parte din conținutul coșului am devenit prieteni. Când am plecat spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de la gard. “Doftorii” și vrăjitorii fără descântece Din ce parte vine mirele. Înspre ziua de Sf. Vasile sau Sf. Andrei, fata ia 9 linguri, iese în ogradă, se suie tiptil pe poartă și bate în linguri deodată. De unde încep a lătra câinii din acea parte îi va veni mirele. Pentru tuse. Gălbenușul de ou bătut, în apă caldă și pus în cafea. Sau cea de sâmburi de gutui, cu tărâțe de grâu și zahăr. Pentru înădușeală. Sânge de iepure împușcat sau
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]