4,795 matches
-
comandant al Corpului IV Armată, cerea multă vigilență dar și multă grijă la aspectul comercial: „Ouăle se vor curăța și se vor ambala în lăzi de câte 1440 de ouă (nici mai mult, nici mai puțin!, n.n.) fiecare ladă. În lăzi se va pune talaș pentru a nu se strica”. Cum rușii n-ar fi mâncat păsări moarte de-a gata nici străpunși de baionetele dușmane, ditamai generalul Armatei române specificase modul de ambalare și al acestora: „Păsările se vor ambala
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
completă de stil, coloristică, viziune asupra obiectelor de artă decorativă. Covorul de lână, vechi de peste 150 de ani, lucrat manual la o mănăstire din sudul țării, canapeaua ,,Biedermeier românesc" acoperită cu o scoarță cu motive naționale (de asemenea, lucrată manual), lada de zestre (de secol XIX), sobița portabilă care se utiliza atât pentru încălzirea cât și pentru iluminarea iatacurilor de odinioară tot atâtea crâmpeie apte să glăsuiască despre acest mare patriot și cărturar român. Mulți vizitatori, în special cei foarte tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
spun cîte și mai cîte am pătimit, prin atîtea depărtări, pe mări și pîn țări" "ziafeturi peste ziafeturi, zi și noapte; chef și tămbălău cu zeci de musafiri și de lăutari" "...a dat într-o zi cu unghiile de fundul lăzii" "s-a pornit după împrumuturi" "se clatină rău Kir Ianulea [...] i s-a scurtat omului creditul de tot" Craii de Curtea-Veche "De viță sunt însă străin" "treizeci de ani de periple [...] pe toate mările" "chefurile pînă la ziuă s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ale traiului în capitală. Nuvela Comoara (1896) aparține acestui timp tulbure... Țăranul Duțu, personajul principal al operei, e un om mulțumit în căminul său: Casa îi era plină, nevasta și el erau bine îmbrăcați; copiilor nu le lipsea nimic; în ladă se adunau încetul cu încetul polii pentru perechea de boi. Un singur defect avea Duțu: nu suferea ca cineva să-l atingă la sărăcia lui. Naratorul îmbrăcat, de această dată, în haina sărăcăcioasă a bârfitoarei satului, nu se poate abține
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mobilierul. Dulap pentru haine pe atunci nu se purta. Băteai câteva cuie În perete În care să-ți agăți hainele. Acum tânăra nevastă Își punea pe pereți covoarele de zestre primite de la mama, iar În odaia de alături Își așeza lada de zestre. Bărbatul se mai Îngrijea și pentru a-și ridica grajd și șură, să facă cuptorul cu lespezi de piatră și să-și Împrejmuiască gospodăria cu gard și porți, fiindcă aici trebuia să stea păsăretul curții, câinele și cârlanii
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
acasă sunt bune opincile că țin mai cald și se fac aici În casă. La sașii aceia din Reghin, unde se duce cu plutele, tatăl tău va găsi papuci (ghete) de cei cu tureacul Înalt și piele moale ca bumbacul. Lada de zestre va trebui să fie plină cu de toate. Nici flăcăii nu erau de neglijat. Câteva cămăși cu altiță cusută sau țesută la poale, pe umăr, musai să li se facă pentru când vor ieși la horă. Și apoi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
că aici se roagă la Dumnezeu români pe limba lor. Așa au Înțeles să trăiască sentimentul de religiozitate străbunii noștri. Tricolorul românesc Îl purtau copiii când se Încingeau cu el de-a șoldul la serbările școlare, Îl țineau nevestele În lada cu zestre. La Gura Secului trecătorul este Întâmpinat de Monumentul eroilor care odihnesc aici, căzuți În luptele pentru eliberarea Topliței din zilele de 23 și 24 august 1916. Au căzut la datorie nu mai puțin de 771 eroi ale căror
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lui de druște, vornici și nași. După un mic ospăț la casa miresei, acesteia i se da zestrea care se Încărca În care trase de boi cărora li se puneau În coarne colaci și ștergare. Zestrea se punea Într-o ladă mare (coastăn), sau În mai multe, În funcție de situația ei economică. Mireasa trebuia să stea urcată pe ladă. Iată și o chiuitură a druștelor: Hai aici și vă uitați, / Hainele le numărați. Ziceți una, ziceți două / Hainele-s făcute nouă / Ziceți
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
zestrea care se Încărca În care trase de boi cărora li se puneau În coarne colaci și ștergare. Zestrea se punea Într-o ladă mare (coastăn), sau În mai multe, În funcție de situația ei economică. Mireasa trebuia să stea urcată pe ladă. Iată și o chiuitură a druștelor: Hai aici și vă uitați, / Hainele le numărați. Ziceți una, ziceți două / Hainele-s făcute nouă / Ziceți două, ziceți trei / Făcute de mâna ei. Pe drum, până la casa mirelui se tăia drumul. Flăcăii din
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Antonesei: În mod firesc, prietenii mei, dar și foarte mulți polonezi, dintre care unii nici nu au votat cu ei!, îi privesc cu recunoștință, ca pe niște oameni care au reușit să zdruncine din rădăcini comunismul, să-l arunce la lada de gunoi a istoriei și să inițieze procesul de renaștere a Poloniei ca țară liberă și democrată, plecată deja pe drumul bunăstării. Nu cred să fie vreun polonez, chiar dintre foștii și actualii adversari, care să nu râdă la o
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
râu armele mele, și anume cărțile cu care decisesem să-l înving, precum și alte lucruri necesare. Râul era foarte repede și grozav de adânc; crescuse, depășind orice limită din cauza topirii zăpezii, și aducea cu sine poduri și bolovani. Una dintre lăzile mele pline cu cărți a fost luată la vale de valuri, iar alta, unde pusesem degetul mamei mele Maria Oignies, era așezată pe catârul meu ca să nu intre de tot la fund. Chiar dacă șansele de reușită erau una dintr-o
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
luată la vale de valuri, iar alta, unde pusesem degetul mamei mele Maria Oignies, era așezată pe catârul meu ca să nu intre de tot la fund. Chiar dacă șansele de reușită erau una dintr-o mie, catârul meu a ajuns cu lada la mal teafăr și nevătămat. O altă ladă, ce rămăsese prinsă printre niște copaci, a fost regăsită ulterior în mod miraculos; însă și mai minunat este faptul că, deși cărțile mele au fost oarecum pătate, le pot încă citi foaie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pusesem degetul mamei mele Maria Oignies, era așezată pe catârul meu ca să nu intre de tot la fund. Chiar dacă șansele de reușită erau una dintr-o mie, catârul meu a ajuns cu lada la mal teafăr și nevătămat. O altă ladă, ce rămăsese prinsă printre niște copaci, a fost regăsită ulterior în mod miraculos; însă și mai minunat este faptul că, deși cărțile mele au fost oarecum pătate, le pot încă citi foaie cu foaie. 3. După toate acestea, am ajuns
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a duce acești bani în timpul călătoriei printr-o trecătoare împânzită de tâlhari. Pe vremea Sfântului Francisc, au venit la Assisi pentru capitulul general circa cinci mii de frați. Ei își lăsau breviarele ce le foloseau într-un dulap sau o ladă de lemn, iar atunci când se întorceau nimeni nu mai reușea să-și reia breviarul pe care-l lăsase, ci pe primul care-i cădea sub mână, chiar dacă se afla în condiții mai rele sau deplorabile, bucurându-se foarte mult fiindcă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doilea rînd, dacă nu cumva ordinea se cuvine a fi inversată, este cauza jertfirii de sine; și, în sfîrșit, rezultatul acțiunii dramatice, disperate care, în fond, se arată ca accident de interes local (Osiris se lasă ademenit să intre în lada de lemn, apoi hăcuit; Decebal și Socrate se sinucid, ambii constrînși de împrejurări presante: întîmplări mai mult obișnuite decît spectaculoase). Dar scenariul celor trei este nou în comparație cu modelul Iștar-Inanna. Dorința era să se vadă ce-ar putea fi „dincolo”. Experiență
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trece prin proba morții trupești, așa cum dacii se aruncau în sulițe ca să ajungă departe, la singuraticul Zalmoxis, divinitate atoateștiutoare, nu thanatică. Operația este pusă la cale împreună cu Seth (-Typhon), fratele lui Osiris. Eroul „se lasă” ademenit să intre într-o ladă, special amenajată, căreia i se dă drumul pe apele Nilului, spre o destinație previzibilă. Motivul a migrat și în alte ficțiuni mitice, de pildă în Biblie. Din acest punct, mitul pare să se literaturizeze, ca înțelesurile originare să fie aburite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
vieții terestre, a fost deturnat într-o farsă sinistră, ca intrigă de curte. Imposibil de crezut că Osiris, care era „mai mare” decît toți și „la stat și la sfat”, să nu fi știut dinainte la ce riscuri se expune. Lada rătăcitoare s-a oprit lîngă un copac de pe malul Nilului. Copacul a început să crească deodată miraculos, ca în basmul Înșiră-te mărgărite, trezind curiozitatea celor din jur. În scurtă vreme, se arată Isis, în chip de rîndunică, să-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prăfuiți și sleiți de puteri. Și într-o zi tata primi ordin de la C.F.R. ca în douăzeci și patru de ore să facă bagajele pentru a pleca cu familia în refugiu. Unde? Nimeni nu știa, decât bunul Dumnezeu. Îmi amintesc de niște lăzi mari, în care mama, plângând, punea lucrurile absolut trebuitoare, care erau mai de valoare. Printre ele se afla și mașina de cusut „Zinger”. Din cărți n-a luat decât câteva, „Terzan”, în douăsprezece volume, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oasele tale sunt învelite într-un costum, cu cravată, cu pantofi, cu păr cârlionțat și lung și îngălbenit de umezeală, cu ochii mâncați de întuneric, în găvanele craniului, cu oasele toate întregi, chiar dacă carnea ta e plecată în țărână, în lada aceea de stejar masiv, da, te închipui așa, te închipui cu fața trasă ceva mai mult, dar încă nu intrată cu totul în oasele craniului, dar sufletu-ți sălășluiește”. L-am simțit în preajma mea, mai ales noaptea, pe baltă la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
greu al rochiei, lăsând libere spre desfătarea ochilor rânduri, rânduri de dantele. Jupoanele bunicii și străbunicii și ale mamei se arătau privirilor străine pentru prima oară în vâltoarea dansului ei. Le purtaseră și ele la nunțile lor, le păstraseră în lăzi, și acum ea... Tata acum vorbea despre comerțul cu grâne. — Prețul grâului îl facem noi, la Istanbul, că nimeni nu mai vinde grâu în afară de noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fel cu lanțul, tot din argint negru, cu paftale late având aceleași pietre străvezii, dar mai mari și tăiate rotund. Acum, Maria își punea rând pe rând câte o pereche de cercei, se împodobea cu șiruri de mărgăritare, scotocea prin lada doamnei Elina a lui Matei Vodă Basarab, moșul lor, scotea ii țesute cu sârmă de aur și marame umplute cu fir. Juca prin odaie, așa gătită, zicând: — Mă logodiră și mă făcură doamna Moldovei. Sunt doamnă, doamnă! Maica mare, Stanca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod normal neremarcată, atrase privirile marelui stolnic. Ștefan tresări oarecum, speriat la gândul că unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că domnul îl are la mână cu niște fapte pe care mitropolitul le-a recunoscut inițial și pe care acum le neagă. Cei doi Cantacuzini schimbară priviri grăbite, căci gazda intră înfrigurată, frecându-și mâinile înghețate, și se îndreptă spre lada pe care o descuie cu greu pentru că avea trei lacăte deosebite. Ridicând capacul, mai mult pe pipăite decât văzând, scoase la iveală două volume cu legătura de piele roasă de vreme. Aveau colțurile copertelor întărite cu tablă de argint și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mult singură”. — Bălașo, draga mea, las grijile politicii, plec mâine la Târgoviște, or fi înflorit în codru cornul și porumbrelul, se trezi el vorbind singur. Strânse firmanurile și le șnurui, puse documentele inofensive la locul lor în firide și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de imaginat; cele două odăi pe care le ocupa la Patriarhia din Constantinopol preafericitul Hrisant Nottara al Ierusalimului fuseseră practic devastate. Pernele de mătase roșie cu broderie din fir de aur fuseseră spintecate cu iataganele, saltelele și ele fuseseră desfăcute, lăzile desfundate pe motiv că ar putea avea fund dublu, icoanele scoase din chivoturi, pereții palmă cu palmă ciocăniți și, unde li se păruseră că sună a gol, dezbrăcați de tencuială până la cărămidă, scrisorile răvășite, cărțile scoase din scoarțele lor cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]