13,725 matches
-
sfârșitului, București, 1969, Isidor Ruge a fost achitat, București, 1972 (în colaborare cu Rodica Demian). Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, „Nu te lăsa niciodată”, F, 1966, 9; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Cristea, Interpretări, 171-173; Damian, Intrarea, 135-138; Negoițescu, Lampa, 225-257; Stănescu, Cronici, 176-184; Iorgulescu, Rondul, 171-174; Ungheanu, Arhipelag, 117-123, 188-191; Ungureanu, Proză, 248-250; Iorgulescu, Scriitori, 234-236; Negoițescu, Alte însemnări, 196-198; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 268-274; Cosma, Romanul, I, 260-261; Stănescu, Jurnal, III, 115-118; Cornel Ungureanu, Sânziana Pop - confesiunea frenetică, TR
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
ci se autoexprimă în peisaj. Fără a dizolva priveliștile în „fantazie”, ca D. Anghel, spre a transmite doar stări vagi, vaporoase, poetul Miorcanilor și al Floricăi nici nu scrie „pasteluri”. Afinitățile temperamentale cu Alecsandri, menționat nominal într-un distih („La lampă, când ziua cu totul s-a umbri, / Voi reciti «Pasteluri» de V. Alecsandri”), sunt vădite, însă e aici un Alecsandri trecut prin toată arta europeană antinaturalistă și antiparnasiană. În Mărturisiri (1942) P. își definește creația din etapa „tradiționalistă” drept „o
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
ficțiune (Pan M. Vizirescu, Scriitorul în Statul Național, I.P. Prundeni, Rostul scriitorilor). Caracterul imperativ al unor formulări, alături de permanentul apel la intransigență față de dușmanul „de rasă” ajung să caracterizeze pagina a doua a jurnalului, care găzduiește rubrici precum „Litere-Știință-Arte”, „Teatru-Revistă-Cinema”, „Lampa lui Aladin”, „Porunca literară, artistică și culturală”, „Mișcarea literară și artistică”, „Minte și inimă românească”, „Carnet literar și artistic”, „Cărți noi”. Ani întregi în pagina întâi apare câte un poem antisemit semnat Radu Bardă, pseudonim aparținând lui Vasile Militaru, ori
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
se strecoară epifanic printre case rustice nămețite („și trece îngerul în fiecare seară călare/pe-o rază de aur și nani, nani/ îmi așez pe frunte coroana// adorm cu capul pe butucul călăului/ și butucul înverzește/ zăpezile înalte au stins lămpile din pereți” - p.s.), animalele planează prin aer, elementele primordiale învăluiesc protector ființa („să-ți iei aerul ca zid de apărare/ și-o stea să-ți iei apoi s-o faci femeia ta/ cu ochii unui arbore într-o-nserare/ să
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
2001; Pușca lui Caragiale, București, 2002; Anglia, București, 2003. Repere bibliografice: Georgescu, Încercări, II, 171-175; Damian, Direcții, 284-288, 310-313; Ardeleanu, Însemnări, 135-159; Dimisianu, Schițe, 51-55, 183-197; Drăgan, Aproximații, 211-213; Dimisianu, Prozatori, 95-99; Balotă, Labirint, 401-406; Ardeleanu, „A urî”, 132-137; Negoițescu, Lampa, 160-173; Stănescu, Cronici, 185-189; Sorianu, Contrapunct, 173-176; Bugariu, Incursiuni, 117-121; Vlad, Convergențe, 298-305; Ciobanu, Panoramic, 245-249; Constantin, Prozatori-critici, 80-83; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 255-263; Iorgulescu, Rondul, 107-114; Streinu, Pagini, III, 138-140; Felea, Secțiuni, 368-371; D. Micu, Periplu, București
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
seamă din Lucian Blaga și Mihai Eminescu. Poemele erotice, pentru care există o predilecție vizibilă, sunt pătrunse de o senzualitate de circumstanță, oarecum mimată: „Răul de tine e mai rău ca răul de mare / când te apropii unduioasă să stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
Paris, 1999; La Pensée du roman, Paris, 2003; La Sixième branche, Paris, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Dacă am mai fi dat premii... Cuvinte despre cuvinte, CRC, 1968, 13; Adrian Marino, Povestea vorbei, CRC, 1968, 40; Stănescu, Cronici, 161-163; Negoițescu, Lampa, 207-210; Virgil Tănase, Toma Pavel romancier, „Limite” (Paris), 1980, 30-31; Monica Spiridon, Scriitorul și „lumile” posibile, R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
Țara cireșilor în floare. Poezia Japoniei, București, 1995 (în colaborare cu Ion Acsan și Dan Constantinescu). Repere bibliografice: I. Negoițescu, Curente noi în poezia din Ardeal, VRA, 1943, 706; Negoițescu, Scriitori, 378-379; Regman, Cărți, 147-151; Balotă, Labirint, 318-341, passim; Negoițescu, Lampa, 51-62; Negoițescu, Engrame, 72-80; Manu, Eseu, 307-310; Gelu Ionescu, Orizontul traducerii, București, 1981, 205-207; O nouă etapă în asimilarea lui Esenin: versiunea Ioanichie Olteanu, SXX, 1982, 1-3 (semnează Ștefan Aug. Doinaș, Gheorghe Grigurcu, Leonid Dimov, Elena Loghinovski); Steinhardt, Critică, 222-228
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
reprezintă o creștere a complexității însoțită, totodată, de o scădere a eficienței. Birocratizarea reprezintă o încercare „vicioasă”, ineficace de a soluționa o serie de probleme. Al doilea caz se referă la tehnică. Revoluția tranzistorului a înlocuit vechiul principiu tehnic al lămpii cu unul nou, infinit mai simplu. Aceste exemple ne sugerează o teză generală în legătură cu limitele asocierii evoluției cu complexitatea. Și anume: în limitele aceluiași principiu structural de organizare, evoluția are loc în mod necesar prin creșterea complexității interne; evoluția are
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tristă a lui Ramon Ocg, Sibiu, 1941; Despre mască și mișcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, București, 1966; Poezia lui Eminescu, București, 1968; Sabasios, București, 1968; Poemele lui Balduin de Tyaormin, București, 1969; E. Lovinescu, București, 1970; Însemnări critice, Cluj, 1970; Lampa lui Aladin, București, 1971; Moartea unui contabil, București, 1972; Engrame, București, 1975; Analize și sinteze, București, 1976; Viața particulară, București, 1977; Ion Negoițescu - Radu Stanca, Un roman epistolar, București, 1978; Alte însemnări critice, București, 1980; În cunoștință de cauză. Texte
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Doinaș); Ștefan Aug. Doinaș, Alibi and Other Poems, Londra, 1973 (în colaborare cu Peter Jay); Eseul englez, I-II, pref. trad., București, 1975 (în colaborare); Thornton Wilder, Ziua a opta, București, 1976 (în colaborare cu Anca Nemoianu). Repere bibliografice: Negoițescu, Lampa, 211-218; Bugariu, Incursiuni, 84-88; Grigurcu, Idei, 183-187; Ungureanu, La umbra cărților, 103-107; Mariana Șora, Europa literară în epoca Biedermeier văzută de Virgil Nemoianu, „Curentul” (München), 1986, 5974; Nicolae Manolescu, Romantismul îmblânzit, RL, 1990, 4; Gabriela Adameșteanu, [Interviu cu Virgil Nemoianu
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
fiu dacă nu-i mai rechin decît jupîn Rechin însuși, mormăi bătrînul, depărtîndu-se șontîc-șontîc. Și, cu această exclamație înțeleaptă, merse drept la hamacul său. Capitolul LXIV BALENA CA ALIMENT A te hrăni tocmai cu făptura care-ți furnizează uleiul pentru lampă, ba chiar a face asta, aidoma lui Stubb, la însăși lumina ei - pare un lucru atît de bizar, încît trebuie neapărat să intrăm puțin în istoria și în filozofia acestei chestiuni. Documentele atestă că, în urmă cu trei secole, limba
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai opri ca să-și depună la bord polonicul și bidonul, își întoarse ambarcațiunea și porni în urmărirea uriașilor furnizori de ulei pentru lampă. Cum balenele fuseseră reperate în partea de sub vînt, ambarcațiunea lui și celelalte trei ambarcațiuni germane, care-o urmară în curmei, aveau un avans considerabil față de ale noastre. în total erau opt balene - un cîrd de mărime obișnuită. Vizibil alarmate, înotau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în versiunea istorică a legendei lui Iona. Iar cu trei secole în urmă, un călător englez, pomenit în cartea de călătorii a bătrînului Harris, vorbea despre o moschee turcească durată în onoarea lui Iona, moschee în care se afla o lampă miraculoasă, ce ardea fără pic de ulei. Capitolul LXXXIII ARUNCAREA LĂNCII Pentru ca osiile trăsurilor să se învîrtească mai ușor și mai repede, ele sînt unse; în același scop, unii vînători de balene ung fundul ambarcațiunii lor. Nu încape nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i iau drept jeturi de cașalot, da, zău! Ba, uneori pleacă din port cu cala plină de lăzi cu luminări de ceară și cu mucări, spunîndu-și că uleiul pe care-au să-l scoată ei n-o să ajungă nici pentru lampa cu fitil a căpitanului. Da, cunoaștem noi toate astea! Dar iată un broscoi care se mulțumește cu deșeurile aruncate de noi, cu cașalotul în care ne-am înfipt noi drugii. Da și cu oasele ăluilalt hoit prețios, de colo! Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fundalul vreunui gît învîrstat cu vene albastre; dar cînd vicleanul giuvaergiu vrea să ți-l arate în strălucirea lui cea mai tulburătoare, el așază diamantul pe un fond întunecat și-l luminează apoi, nu cu razele soarelui, ci cu o lampă de gaz. Atunci abia, scapără acele reflexe superbe, de o diabolică frumusețe, care fac ca diamantul cu flacără blestemată, odinioară simbol divin al cerurilor cristaline, să semene cu un juvaer furat din coroana regelui Infernului. Să revenim însă la povestea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
artificial, a cărui roșeață dă tuturor lucrurilor o înfățișare spectrală! Mîine, în lumina firească a soarelui, cerul va fi scînteietor; dimineața va da un alt relief, mai blînd, siluetelor care străluciseră aidoma unor diavoli în pălălaia cu limbile despicate. Singura lampă adevărată e soarele, slăvitul, auriul și veselul soare - toate celelalte sînt mincinoase! Dar soarele nu poate ascunde nici blestematele smîrcuri din Virginia, nici blestemata Campagna romană, nici întinsa Sahară, nici nesfîrșitele deșerturi și necazuri de sub lună. Soarele nu ascunde oceanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veșnic prin acele hăuri, ele sînt în munți, așa că vulturul de munte se află, chiar în zborul său cel mai jos, la o înălțime mult mai mare decît păsările de cîmpie, oricît s-ar avînta acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi coborît de la cazane la teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul tăcerii, cu ochii închiși sub razele a douăzeci de lămpi. Pe vasele comerciale, marinarii au mai puțin ulei decît au reginele lapte. Soarta lor este să se îmbrace pe întuneric, să mănînce pe întuneric și să se tîrască spre culcușurile lor tot pe întuneric. Dar vînătorii de balene, care caută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lapte. Soarta lor este să se îmbrace pe întuneric, să mănînce pe întuneric și să se tîrască spre culcușurile lor tot pe întuneric. Dar vînătorii de balene, care caută hrana luminii, trăiesc în lumină. Ei își transformă culcușul într-o lampă a lui Aladin, în care parcă se întind ca să doarmă; de aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ei își transformă culcușul într-o lampă a lui Aladin, în care parcă se întind ca să doarmă; de aceea, coca vasului ascunde întotdeauna o lumină, chiar în noaptea cea mai întunecoasă. Observați cu cîtă dezinvoltură își duce vînătorul de balene lămpile îcare nu sînt adesea decît niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște sticle vechi) la rezervorul de aramă de lîngă cazane, ca să le umple cu ulei, cum se umplu carafele cu bere de la butoi! El folosește cel mai curat ulei, în starea lui brută și, de aceea, nealterată - un lichid necunoscut lămpilor solare, lunare sau astrale de pe uscat, un lichid dulce precum untul scos din laptele vacilor duse la pășune în aprilie! Vînătorul de balene își caută uleiul ca să fie sigur de prospețimea și puritatea lui, așa cum drumețul din prerie își caută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Un domn orb, e o operă arhitectonică mediocră. Iată unul. Nu, mie îmi trebuie un felinar! „Aha, vasăzică asta vrea!“... Ă Iată două felinare, domnule căpitan, mie îmi ajunge unul singur... Ă De ce-mi scoți ochii, omule, cu lampa asta bună de prins hoții? O lumină vîrîtă în ochi e mai rea decît un pistol. Ă Credeam că vorbiți cu dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din noapte, schimbările petrecute pe punte - Starbuck coborî, cam întunecat la față, în cabină, pentru a-i comunica lui Ahab situația, de îndată ce velele fură orientate spre briză. înainte de a bate la ușa cabinei, se opri o clipă, fără voia lui. Lampa se bălăbănea încoace și încolo, aruncînd umbre capricioase pe ușa zăvorîtă a cabinei - o ușă subțire, care avea, în partea de sus, obloane în loc de tăblii. Din pricina izolării ei, în cabină domnea o liniște ca de subterană, deși în juru-i bubuiau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
182 LXXXVIII Pești capturați și pești pierduți......................................................187 LXXXIX Capete sau cozi.......................................................................192 XC Pequod întîlnește pe Bobocul de Trandafir............................................197 XCI Ambra...........................................................................206 XCII Surghiunitul.......................................................................210 XCIII O strîngere de mînă.........................................................................216 XCIV Anteriul.........................................................................221 XCV Cazanele.....................................................................................222 XCVI Lampa.......................................................................................229 XCVII Arimarea și curățenia..................................................................230 XCVIII Dublonul...........................................................................234 XCIX Picior și braț. Pequoddin Naintucket întîlnește pe Samuel Enderby din Londra.....243 C Carafa..........................................................................253 CI Un schelet arsacidian............................................................................260 CII Dimensiunile scheletului de balenă...........................................................266 CIII Balena fosilă.................................................................................269
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]