2,362 matches
-
Felicitări! Deci s-a considerat suficient nivelul atins de tânărul candidat, însă l-a mirat situația. Burlacu punea întrebările, Rebegilă răspundea și Laur primea de fiecare dată felicitările! A ajuns singur la concluzia, că le merita! Când a ieșit afară Laur era amețit! Nici nu s-a pus problema să se tundă! Doar lucrau teoretic la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nu s-a pus problema să se tundă! Doar lucrau teoretic la Șantierul Național al Tineretului, însă practic deserveau Grupul 3 Basarabi! Așa se scrie istoria nescrisă. Întâmplător Ivanov, comandantul șantierului ipotetic de tineri, avea plete, dar și chelie ! Trădarea Laur lucra pe drumul spre Năvodari. Sediul îl avea undeva lângă tunuri și putea ajunge la baltă în cel mult zece minute de mers pe jos. Ca de obicei fusese o zi călduroasă, plină de intervenții grele și probleme infernale aparent
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
au găsit motiv, Nu... că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
voi... plecați de aici! Nu vreau să vă mai văd cinci minute, după aceea discutăm câte în lună și în stele! Dar silfidele aveau chef de ceartă, - Ia te uită, nu e plaja ta... doar marea! De acolo ați apărut! Laur deveni hotărât... deja i se făcuse frig și mai făcu doi pași. Deodată marea îl deconspiră și-i dezvălui echipamentul. Nimfele fugiră râzând, scuipând în sânii lor frumoși! A doua zi îi spun vesele, - Nu ne-a trecut prin minte
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
păcatul ar fi fost mai mic... ei și astăzi ar fi înotat în mare pândindu-le iar Nicu nu s-ar fi întâlnit cu veșnicia într-un accident stupid de circulație! Excluderea Prima și ultima ședință de partid, la care Laur a participat, cât l-a avut în preajmă pe comandantul Ivanov, a debutat furtunos. Avea ca temă un singur punct, excluderea din partid a inginerului șef Ion Mihai. Sub protecția comandantului, la ei se organizau asemenea întruniri, numai în cazuri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
problemă vitală, - Să îmi spuneți de unde plătesc oamenii acum, când am terminat canalul! Comandantul replică scurt, - Onel.. iar ai băut! Stai jos! S-a așezat Onel fără contraziceri... fiindcă adevărul era dublu! În așteptarea marii ședințe, împreună cu mai mulți colegi, Laur sosise acolo mai devreme și au degustat în biroul lui Onel niște vin aromat, cu miros de căpșunică, roșu, curat de la mama lui, direct de la sursă... un producător clandestin din sat! Onel îl achiziționase devreme citind ziarele, savurase vinul toată
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
litere mari de-o șchioapă era elogiat evenimentul care trebuia sărbătorit! A început ședința, însă lipsea inculpatul, inginerul șef, care probabil si-a dat seama că a greșit și nu vroia să dea ochii cu ei. Adevărul îl știa numai Laur cu întreaga suflare a întreprinderii. Ședința a durat 3 minute, faptele erau grave! La reclamația soției, nemembră de partid, s-a constatat că cei doi copii pe care-i aveau, nemembrii de partid, dar pioneri și UTC-iști, umblă tot
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
noapte oscilau între ele cu 12 grade, soarele înăbușea orice tendință de evadare din cotidian obosind oamenii. Permanent doar briza adia la intervale regulate și mult așteptate de toți încât ajunseseră să creadă că zăpușeala nu se va termina nicicând. Laur îmbrăcă slipul din mașină și a pășit pe plaja visurilor, însorită dar pustie spre mirarea lui... de obicei venea lumea dar acum, nu era nici țipenie de om și se gândea: - Cu atât mai bine! Când a zărit nisipul galben
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui și realitate. Nu mai gândea, își spălase creierul care galopa în clipa aceea de la începuturi. Laur a observat ca prin vis plutind spre ei doua tinere superbe în costume de baie, formate din doua piese, cu corpul minunat care i-au întrebat: - De unde sunteți? Noi de la munte și ne-am îndrăgostit de această zonă superbă! Erau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
liniștite că-mi revin! Nu știu ce m-a apucat! Spuse cu glas înăbușit vrând să le liniștească însă ele nu s-au lăsat până nu i-au pus aparatele și l-au controlat. Și-au dat seama ce se întâmpla cu Laur însă doreau să își revină mai repede, să glumească împreună, să se privească în ochii lor azurii, să uite și ele de suferințele-chinuri ce le aveau veșnic în față. Era a patra zi de când sosieră la mare însă nu sperau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mare însă nu sperau să se apropie cineva de tabără și acum, se bucurau de prezența lor neașteptată. Probabil ar fi fost mulțumite cu oricine venea din lumea obișnuită și cum doar ei se iviseră pe acolo au fost fericite. Laur și-a revenit așezat cu spatele la copiii care se târâiau pe nisip, fericiți că văd și aud valurile mării. În timp dorea să uite și a uitat că la doi pași de ei exista calvarul de ne imaginat al copilașilor-oameni. Nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
intrăm în apă să ne răcorim! Fetele i-au răspuns imediat cu chiote de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. Și-au lăsat instrumentele medicale trântite acolo, Laur i-a întins mâna politicos să o ajute; ceilalți, obligați, i-au imitat parcă imaginea lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista în acele mișcări un erotism camuflat ca dansul preludiu al păsărilor pentru ce va urma. Laur a intrat cu capul sub apă ținându-și respirația și a apucat-o de mâini ajutând-o să i se urce cu picioarele pe umeri; la început fata se suia cu îngrijorare, pulpele ei îl mângâiau continuu și îi strângeau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în siguranță o îndemna să se ridice în picioare pe umerii săi. A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
țărm și i-au urmat. I-a plăcut atât de mult joaca încât fata l-a invitat oricând... după amiază, pe înserat dar cât mai curând posibil, numai să nu uite că este singură și plictisită de viața asta anostă! Laur nu avea cum să se gândească la altcineva decât, la fata neasemuită de lângă el care îl privea admirativ pierdută în uitări; amândoi erau mulțumiți de bogăția sentimentelor ce le invadau sufletul. Splendoarea zbura în vânt, aruncându-și sporii și acum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mângâia ușor pe braț, - Vă așteptăm mai târziu! A distins clar cum îl căuta ochii ei albaștrii cu atâta speranță că a rămas emoționat. Deja între ei se stabilise o ierarhie... ea era conducătoarea grupului! Cinci minute mai târziu, când Laur a ajuns la secție era ora două însă, ca de obicei nu a dat socoteală nimănui iar la terminarea programului, Radu i-a spus: - Șefu’, ne așteaptă fetele! Sunt atât de frumoase! A vrut să-i răspundă, - Am treabă multă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înghițit în sec și Radu insistă, - Șefu’... ele pe noi ne vor că avem ochi albaștrii ca ai lor și știți, că în secție numai noi îi avem așa. Dacă nu veniți degeaba mă mai duc! A continuat cu regret. Laur se gândea că atâta suferință exista în acele ființe iar fetele, urmăreau, monitorizau fiecare pas, observau atente, făceau experiențe pe ei, îi controlau cu aceleași mâini cu care i-au mângâiat în apă însă îi așteptau ... de ce? Să observe ce
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
termina totul... să noteze meticulos sau mai degrabă își închipuia că sunt două sfinte care aveau grijă de acei copii!! Actele lui erau vraiște deja se apropia seara, ezita și nu știa ce să facă... temperaturile o luaseră razna. Telemeaua Laur nu înghițea ședințele de partid; se țineau o dată pe lună când se adunau mai toată secția la orele 17... mecanicii de pe utilaje se învoiau la beneficiar și toți se strângeau la sediu însă el avea permanent o scuză; ba era
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o după amiază; în timp ce se învârtea prin secția pustiită de oameni și se întreba ce s-o fi întâmplat, Berti iese din sală și dau nas în nas. Bucuros că l-a zărit pe fereastră îi spune cu satisfacție vădită, - Laur hai la ședință! El nu aflase dimineață de întrunire... că nu l-ar fi prins nici cu arcanul și cum nu putea să refuze asemenea onoare a trebuit să intre. Când îl vede nea Ilie îl cheamă în față și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se fac mici, să nu știe nimeni că sunt pe acolo! Vorbește Berti ca șef al secției; normal îl laudă puțin și se oprește; nu mai știe ce să spună și aruncă pisica din ograda lui, - Să spună și tovarășul Laur ceva despre candidat! Din colțul unde se refugiase a trebuit să se ridice în picioare și să vorbească. A ezitat la început, tracul obișnuit când vorbești în public deși erau colegii lui de muncă și-l cunoștea tot auditoriul. Nici
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
este coleg! Normal, nu a mai vrut nimeni să adauge ceva despre Lică... se pare că epuizase subiectul. Când a părăsit sala i-a tras Berti mulțumit o scatoalcă de l-a încovoiat; era de două ori mai mare decât Laur, - Greu te mai prinde omul la ședințe! Ai văzut... n-ai murit! Peste câteva zile vine Radu, șoferul lui de pe basculantă și-i șoptește, - V-a lăsat Lică ceva! Îi lăsase 5 sau 10 kg de brânză...dar ce brânză
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poartă numele adevărate - fragmente - Sfârșitul lui iulie pe autostrada București - Pitești, Km 84 era vară toridă în emisfera nordică a planetei însă o zi caniculară, obișnuită și plină de agitație în acest spațiu. Construcția autostrăzii nu este finalizată dar lui Laur nu-i pasă... este student, a terminat stadiul stagiul obligatoriu de trei săptămâni de muncă patriotică și după ce s-a urcat într-un TIR găsit de ocazie se îndreaptă spre capitală. Țelul lui era Gara de Nord, iar șoferul va face un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de tristețe și inutilitate care punea deseori stăpânire pe el. Dar să încerc să vi-l descriu... e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor mergând nesiguri; un bețivan bălăngănindu-se, urina din mers în zig-zag... probabil se grăbea spre altă cârciumă; o pasageră ofensată intră precipitată în compartiment; Laur zâmbi imaginându-și revolta femeii la vederea scenei care o șocase... aerul fierbinte de pe hol ca ieșit dintr-un ajutaj, îl biciuia dându-i senzația de răcoare. Îmbrăcat lejer, cu părul lung, nepieptănat dar ascultător, crescut neglijent peste urechi îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai departe și, iar comentarii savante, - De ce... eu sunt dispus să le fac fără pauză! spune cu naivitate dar este lămurit cu răbdare.. - Nu se poate, după fiecare oră se face pauză pentru o țigară! - Dar eu nu fumez! sări Laur revoltat. - Pentru fumători, studenți și profesori! precizează altul, - Cum?....Profesorii ne dau voie să fumăm? În fața lor? este uimit la culme. Așa cum arăta cu chipul prelungit de surprindere, derutat, neștiind ce să creadă toți l-au apreciat sincer în acele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]