8,145 matches
-
Churchill College (Cambridge, Marea Britanie), pentru ca în 1986, ajuns în Statele Unite ale Americii, să fie angajat la postul de radio Vocea Americii, unde, după puțin timp, devine redactor-șef, apoi șeful secției de limba română. În 1990 și 1991, predă ca lector asociat cursuri de literatură comparată la Catholic University of America (Washington). Este unul dintre autorii volumului Romania. A Case in Dynastic Communism (New York, 1989), precum și editor al lucrării Historical Dictionary of the Republic of Moldova (Lanham-Londra, 2000). Debutează în 1967
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
și picher de drumuri. După școala pedagogică de învățători din Târgu Jiu, își continuă studiile la Facultatea de Filologie (1954-1959) din București și își ia doctoratul cu o teză despre viața și opera lui Radu Ionescu. Este asistent și apoi lector la Facultatea de Ziaristică a Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu”, devenită Academia cu același nume (1959-1989), instructor la Comitetul Central al PCR (1966-1968), inspector general în Comitetul Culturii și Educației Socialiste (1971-1973), bibliotecar la Biblioteca Centrată de Stat, lector
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
lector la Facultatea de Ziaristică a Școlii Superioare de Partid „Ștefan Gheorghiu”, devenită Academia cu același nume (1959-1989), instructor la Comitetul Central al PCR (1966-1968), inspector general în Comitetul Culturii și Educației Socialiste (1971-1973), bibliotecar la Biblioteca Centrată de Stat, lector principal la Comitetul pentru Presă și Tipărituri (până în 1977), redactor la „Revista română” pentru străinătate (1978), deputat de Gorj în Parlament (din 1992) și redactor-șef al organului de presă „Socialismul” (din 1991). Debutează cu versuri în „Luceafărul” (1960) și
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
1966). Este licențiată a Facultății de Litere din Toulouse, specialitatea limba și literatura portugheză (1969); susține teza de doctorat la aceeași facultate (1970). La Catedra de limbi străine a Academiei de Științe Economice din București (din 1966), ocupă posturile de lector (1971), conferențiar (1976) și profesor universitar (1991). Din 1992, conduce Catedrea de limba spaniolă la Facultatea de Limbi Străine a Universității „Spiru Haret” din București, iar din 1998, este și prorector. Colaborează la „Secolul 20”, „România literară”, „Cahiers roumains d
BALAN-OSIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285572_a_286901]
-
absolvind în 1949. Urmează Facultatea de Filologie din capitală (1949-1953). A obținut titlul de doctor în filologie în 1968. A făcut parte din redacțiile revistelor „Viața românească”, „Tânărul scriitor” și „Luceafărul”. Cadru didactic universitar, a fost între 1967 și 1969 lector la Universitatea din Toulouse. A ocupat funcția de vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1969-1977), a fost membru supleant (1969-1979), apoi membru plin (1979-1989) al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Pe lângă critica și istoria literară, B. s-a
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
30.V.1956, Tătărăuca Veche, j. Soroca), poetă. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1979), unde, între anii 1981 și 1988, a fost lector-asistent la Catedra de limba și literatura română. Este lector la Catedra de teatrologie și literatură universală a Institutului de Arte din Chișinău. Și-a susținut teza de doctorat în filologie cu tema Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
din închisoare pentru a le fi facilitată reinserția socială și a reduce recidiva. ● Organizarea unor departamente instituționale - servicii în cadrul cărora deținuții eliberați să fie consiliați, direcționați și susținuți. Strategii și politici de profilaxie și combatere a alcoolismului în societatea postmodernă Lector univ. dr. IOAN POPOVICIU, Universitatea Emanuel Oradea Asist. univ. drd. ANA SALOMEA POPOVICIU, Universitatea Emanuel Oradea Atât în dialogul cotidian, cât și în dezbaterile academice este larg acceptată teoria conform căreia civilizația contemporană se află într-un moment major de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
la „Analele Universității «Al. I. Cuza»”, face parte din European Society for the Study of English. De-a lungul anilor a participat la programe de schimburi culturale și specializări în Anglia, Scoția, Germania și în Statele Unite ale Americii, a fost lector Fulbright la Cleveland State University (1984-1985) și cercetător rezident la Yale University (1992-1993). A colaborat, din 1970, cu articole, eseuri, studii și recenzii la „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, precum și la reviste din SUA
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
Europe College, București (1997). Între 1987 și 1989 a fost redactor la Editura Institutului Biblic, apoi consilier în Ministerul Culturii (1990). După perioada de doctorat (1990-1994), în care a fost bursier al guvernului francez, a devenit director al Editurii Anastasia, lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1995-1996) și redactor-șef al Departamentului „Viața spirituală” din TVR (1996-1997). Între 1997 și 2001 a fost ambasador al României pe lângă Sfântul Scaun de la Vatican, în Republica San Marino și la Ordinul
BACONSKY-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285528_a_286857]
-
de vibrație și căldură. Între grupările de la „Gândirea” și de la „Sburătorul”, balanța înclină firesc spre cea dintâi, printr-o afinitate de structură temperamentală și morală. Criticul nu are îndeobște apercepții doctrinare sau de apartenență la un grup. El este un lector senin, candid, evident sincer și atunci când își rostește admirația, și când își dezvăluie rezervele, ba chiar propriile limite de înțelegere. Scrie despre poezie, dar mai ales despre roman, dezvoltând, uneori, idei pertinente asupra evoluției genului (Romanul urban românesc, Romanul psihologic
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
Este fiul Floarei (n. Bosa) și al lui Constantin Băileșteanu, țărani; este frate cu Jean Băileșteanu. B. a urmat Liceul „Frații Buzești” din Craiova și a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1970). A fost lector la Centrala Cărții (1970- 1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971- 1980), redactor și secretar de redacție la revista „Manuscriptum” (1980-1989), publicist-comentator la revista „Academica” (1990-1991), redactor responsabil al „Analelor Academiei Române
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
face studii medii la Liceul „Gh. Șincai” din București (1941-1949), absolvind Facultatea de Filologie a Universității din București în 1953. A ocupat diverse funcții în redacția Editurii pentru Literatură; între 1970 și 1974, este redactor-șef la Editura Eminescu, apoi lector la Centrala Editurilor și, în ultimii ani de viață, redactor-șef al Editurii Cartea Românească. Debutează în „Revista elevilor” în 1947, cu un ciclu de versuri. În 1990, i-a fost decernat Premiul Herder. Deși citise versuri în cenaclul literar
CALIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286036_a_287365]
-
III.1993, București), comparatist. Nepoată a bizantinologului Demostene Russo (mama sa, Caliopi, era sora acestuia) și soră a lui Nestor Camariano, C.-C. își face studiile universitare la București, unde a absolvit Facultatea de Litere în 1936, funcționând apoi ca lector de limba neogreacă pe lângă Catedra de literatură română veche a aceleiași facultăți (1937- 1939). În 1938 își susține teza de doctorat, sub îndrumarea lui N. Cartojan. Din 1943, odată cu înființarea Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, își continuă activitatea didactică
CAMARIANO-CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286048_a_287377]
-
apoi redactor șef-adjunct (1969-1971) și redactor-șef (1973- 1974) al revistei „Ateneu”. Între 1971 și 1973, a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului Județean de Cultură Bacău. După 1990, a coordonat suplimentul cultural „Sinteze” al ziarului local „Deșteptarea”, devenind apoi lector la Facultatea de Litere și Științe din Bacău. A debutat în „Gazeta literară” în 1963, cu un text despre proza lui Nicolae Velea. Intensa activitate publicistică s-a manifestat nu doar în presa locală („Ateneu”, „Steagul roșu”, „Deșteptarea” „Monitorul”), ci
CALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286039_a_287368]
-
acuratețe numărul persoanelor fără adăpost din mediul urban. Conform studiului realizat în anul 2002. Identificate în urma unei cercetări realizată de UNICEF și Facultatea de Asistență Socială în toamna anului 2002. Sursa : Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliției. Mulțumim domnului lector univ. Ionuț Oprea de la Universitatea din Oradea, Facultatea de Științe-Umane, specializarea asistență socială, pentru amabilitatea și promptitudinea de a ne furniza datele cu privire la masterele organizate în această specializare. Menționăm că datele au fost păstrate așa cum au fost difuzate. FILENAME \p
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
Este fiul Luciei Mioara Călinescu (n. Vartic) și al lui Cicerone Călinescu, profesori. După absolvirea Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967), parcurge tot aici treptele ierarhiei universitare la Catedra de franceză: până în 1989 lector, după 1989 profesor universitar, șef de catedră. A îndeplinit și funcția de prorector al Universității ieșene (1990-1991), iar din 2000, prorector, precum și director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iași. Este un publicist asiduu, cu un debut din anii
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
succesiv profesor secundar la Hotin și Cernăuți (1934-1936), asistent la Catedra de literatură română modernă și folclor a Universității din Cernăuți (1937-1944), secretar la Institutul de Literatură, Filologie, Istorie și Folclor de pe lângă aceeași catedră, profesor secundar la Râmnicu Vâlcea (1944-1964), lector, conferențiar universitar (1964-1974) și secretar științific al Institutului Pedagogic din Bacău. A debutat cu proză și versuri în „Junimea literară” (1927). A mai colaborat cu comentarii de critică și istorie literară la „Aurora”, „Ateneu”, „Cronica”, „Bucovina literară”, „Artă”. A fost
CANTEMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
Renașterii. Devine apoi profesor la Facultatea de Litere din Cluj. A urmat cursuri de specializare în domeniul literaturii la Moscova și Leningrad (1966); a participat la Seminarul Internațional de pe lângă Universitatea din Cambridge-Massachussets (1969). Timp de mai mulți ani, a fost lector de limba română în SUA, la Indiana University din Bloomington (1969-1970), University of California (1970- 1972), Washington University (1972), și în Italia, la Università degli Studi din Milano (1983-1984). Preocupările criticului aduc în prim-plan, într-un notabil efort comparatist
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
cunoscutului estetician. Își ia licența în limba engleză la Universitatea din București în 1957. După un stagiu în redacția „Gazetei literare”, devine cadru didactic universitar, debutând ca asistent al profesorului Tudor Vianu și urcând treptele ierarhiei profesorale până la poziția de lector, la Catedra de literatură universală a Filologiei bucureștene (1963-1972). Paralel, este redactor la „Viața românească”. Își susține doctoratul în 1972, la Universitatea din Cluj, sub îndrumarea profesorului Liviu Rusu, cu o teză de literatură comparată: Conceptul modern de poezie. În
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
înșiră unul după altul, fără spații între ele, ca un șarpe ne sfârșit. Că de multe ori preferă să citească cu glas tare, pentru ca ritmul metric să l ajute să înțeleagă mai bine sensul. Dar, cel mai adesea, are un lector lângă el. Se abține însă, din prudență. Prea s-ar pune pe picior de egalitate cu cezarul. Augustus își ridică cu greutate tălpile și le sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ascendență divină”, este unul de respingere, de permanent conflict, cele două personaje fiind înfățișarea frumuseții și a urâtului în forma unor șabloane umane. Literatura fantastică aduce un extraordinar sprijin exprimării grotescului sub formă comică, introducând o perspectivă mult mai accesibilă lectorului prin stabilirea de convenții între instanța narativă și cititorul abstract. La nivelul acestor creații, elementele caricaturale, urâtul hiperbolizat și pamfletul de orice tip pot fi exagerate, tușate în linii cât mai expresive până la violente, având libertatea de pătrundere în universuri
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
al ființei. Conexiunea cu umanul este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
galben strălucitor, cu niște litere mari și purpurii, cu numele autorului și titlul. Hmm, interesant. Citesc prima pagină, unde dau de Anna, o fată de optsprezece ani pe cale să înceapă studiul la universitate. E pe cale de a-și întâlni viitorul lector care, după cum bănuiește ea, are s-o ia la rost în legătură cu motivele pentru care a ales licența în limba engleză. E frumos scrisă, propozițiile sunt atât de clare, de concise, de vii, încât aproape că uit s-o adaug la teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cel de-al doilea static (și este de presupus că acestuia din urmă i se alătură și Jocurile Daniei). Construcția primului roman (este vorba de O moarte care nu dovedește nimic) ar fi tipic dinamică pentru că naște și susține curiozitatea lectorului, care citește interesat de ceea "ce se întîmplă cu eroina?". În Ioana, în schimb, tema ("intriga") este cunoscută de la început, ceea ce urmează nu este decât varierea imaginii inițiale, "jocul amănuntului". Nimic nu evoluează, invenția (identificată cu evoluția) este inexistentă, iar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru că a murit, ci pentru că există un număr nesfârșit de imagini ale ei, pentru că jocul amănuntului, chiar și în jurul certitudinilor absolute, este infinit. Posibilitatea unei lecturi care formulează dinamicul, adică o scriitură condiționată și dependentă de evenimente exterioare, îndreptînd atenția lectorului de la interior către exterior, este susținută în egală măsură de text ca și cea a unei lecturi care caută să întîlnească staticul. Și în această ipostază a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]