4,107 matches
-
nave, coada lungă, dar ruptă a unei lăncii de curînd înfiptă acolo; din cînd în cînd, poposea pe acest stîlp cîte o pasăre din norul acelor zburătoare tăcute, care planau ca un baldachin deasupra monstrului: se oprea acolo și se legăna, desfășurîndu-și ca pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în conflict cu un adevărat paradox al educației noastre. Încă de la naștere, învățăm să ne disciplinăm trupul și dorințele, să ascultăm de regulile de bună purtare: „Nu te mai foi!”, „Stai drept!”, „ Nu pune coatele pe masă!”, „Nu-ți mai legăna picioarele!”, „Nu mai râde ca prostul!”, „Nu mai arăta cu degetul!”, „Nu pune mâna!”, „Nu ține mâna la gură când vorbești!”, „Ridică-ți capul!”, „Nu mai căsca!” Toate aceste precepte minunate își îndeplinesc treptat rolul de minare. Încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a dreptul inodori, incolori și insonori. Am fost dresați, chiar în ciuda anumitor reguli neurofiziologice. De exemplu, copiii au, după cum se știe, un mecanism de reglare cardiacă, pe care îl activează cu ajutorul unor mișcări de tipul legănării picioarelor. Cei mici își leagănă adesea picioarele, perfect inconștient, ca să se calmeze, să le dispară teama și să asculte mai bine. Astfel, își reglează ceea ce specialiștii numesc „ritmurile ultradiene de înaltă frecvență”. Tocmai pentru că își leagănă picioarele reușesc să rămână concentrați! Dar cum procedează oare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
unor mișcări de tipul legănării picioarelor. Cei mici își leagănă adesea picioarele, perfect inconștient, ca să se calmeze, să le dispară teama și să asculte mai bine. Astfel, își reglează ceea ce specialiștii numesc „ritmurile ultradiene de înaltă frecvență”. Tocmai pentru că își leagănă picioarele reușesc să rămână concentrați! Dar cum procedează oare aceia dintre noi care se descurcă cel mai bine și sunt cei mai seducători? Efectul de omenie al gesturilor Oamenii cei mai seducători sunt, fără îndoială, cei care au cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a mântuirii sub control preoțesc. Este denunțată cu deosebire tendința de a obține asistența și grația divină prin activități de cult, și nu prin efortul de a urca treptele ameliorării morale. Căci situând cultul în centrul vieții religioase, omul se leagănă în speranța deșartă că Dumnezeu îl va face fericit fără ca el să se sforțeze să devină mai bun. O asemenea raportare a omului la Dumnezeu va fi comparată de Kant cu purtarea unui curtean care se străduiește să obțină doar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În sensul acelor de ceasornic pentru cîteva minute sau chiar mai mult. 5. S-ar putea să vi se pară că fluxul e prea puternic la un moment dat, de aceea Întregul grup ar putea simți nevoia de a se legăna În sensul acelor de ceasornic sau invers, asemenea unui mare vîrtej, deci este indicat să că țineți picioarele ușor depărtate pentru a vă menține echilibrul, În cazul În care stați În picioare. 6. Întrucît la Încheierea procesului va fi fost
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ce poveste E scrisă-aici, în semnele aceste? Sunt mii și milioane!... E poporul. Cel ce-a votat dăunăzi viitorul! Priviți prieteni, colo-n zări albastre, Trăiesc aievea visurile noastre Gigantice uzine - fortărețe Orașele mustind de frumusețe. Câmpii de aur legănate-n soare Noi mări albastre, fluvii călătoare Și peste tot, pe tot cuprinsul firii, Măreața dictatură-a fericirii...! Da, cifrele ne spun că, negreșit, Tot ce visăm va fi îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de exercițiile rimate care se pretind poezii de dragoste (...). Și iată în schimb, cât de firesc, de spontan e acest moment inițial din poemul Aurorăi Cornu, unde, într-un ceas de răgaz, eroina își ascultă cântecul inimii: Un tei se leagănă deasupra mea Cum doar în Prahova se legăna Trec tinerii îndrăgostiți pe-alei, Ce, inima nu-și cere dreptul ei? Oare și mie cum mi-ar sta în seară Cu... asistentul nostru bunăoară (...) Incontestabil că în surprinderea «pe viu» a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dragoste (...). Și iată în schimb, cât de firesc, de spontan e acest moment inițial din poemul Aurorăi Cornu, unde, într-un ceas de răgaz, eroina își ascultă cântecul inimii: Un tei se leagănă deasupra mea Cum doar în Prahova se legăna Trec tinerii îndrăgostiți pe-alei, Ce, inima nu-și cere dreptul ei? Oare și mie cum mi-ar sta în seară Cu... asistentul nostru bunăoară (...) Incontestabil că în surprinderea «pe viu» a sentimentelor eroilor săi, Aurora Cornu izbutește mai totdeauna
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
după aceea, nu se mai întâmplă multă vreme nimic. Norii trec peste câmp, zilele senine și zilele ploioase se succed în mișcarea anotimpurilor - iar semințele încolțesc în întunericul umed al pământului, dar la anul, iată câmpurile pe care grâul se leagănă ca o mare foarte verde cu luciri albăstrii, și iată mișcarea greoaie a grânelor de aur în iunie! La fel se întâmplă și cu inițierea, îndrumarea și roadele mișcării literare. Din discuții, din contactul cu oameni și fapte, încolțesc cărți
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
necunoscute înălțate de femeie... Pătrunzând în încăpere, văzură discul de granit, ce părea încă și mai masiv sub tavanul acela scund, înfipt între scândurile adânc brăzdate. Leagănul copilului, atârnat în mijlocul încăperii (se temeau de șerpi), fusese abia atins și se legăna ușor. Dar legăturile rezistaseră. Iar copilul nu se trezise... Mama îl strânse la piept, necrezându-și parcă ochilor, apoi se lăsă convinsă, îl ascultă cum trăia. Când înălță privirea, tatăl văzu în ochii ei urma unei spaime care nu mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a frunzelor moarte. Nici munții, acum negri la culoare, nici copacii, albăstrui în lumina lunii, nu-l mirau: adesea, violența luminii soarelui părea că înnegrește, la amiază, pământul și frunzișul din jurul casei. Dar, ajunși la jumătatea micii punți care se leagănă pe frânghii, totul se schimbă pe neașteptate. Copilul nu vede șipcile uzate peste care femeia înaintează clătinându-se, nici vidul care se cască între șipcile care lipsesc, nici spuma fosforescentă a torentului. Cu toate astea ghicește, fără să știe de ce
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
turnului unui hotel care domina cartierul portului. Primele cinci-șase etaje erau negre de funingine și nu mai aveau geamuri. O scară de fier în spirală, care ducea la grădina suspendată de la etajul întâi, fusese smulsă de o explozie și se legăna acum ca un arc uriaș atârnând în gol. Ultimul etaj era ocupat de un restaurant panoramic care, pe vreme de pace, se rotea lent, permițând turiștilor să contemple marea, forfota multicoloră din piață, siluetele cenușii ale munților. Acum, sala rămânea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poet problematic și contrazicând „calmul” ce i s-a imputat în junețe. Tema tanatică apare din ce în ce mai insistent și mai grav, ca în Cartea zodiilor (1982): „O liniște-a neliniștilor sapă/ În trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
șopârle mă lega” etc. Acest spațiu-timp originar reapare în Dimineața primigeniei (1980), unde abundă evocările de ritualuri: „diminețile” morților, făcutul pâinii sau, pur și simplu, mersul copilei țărănci spre câmp, purtând pe cap coșul cu demâncare („Treceam așa pe dealuri legănând / soarele copt în baniță”). Totul - ființe, obiecte, gesturi - este învăluit într-un aer magic, de incantație. Primigenia, o ipostază a poetei-copil, reactualizează spațiul-timpul auroral: „Jos era cerul verde strălucitor / și unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau
BANTAS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285606_a_286935]
-
intensă a clipei, asumarea întrebărilor grave ale existenței, imposibilitatea de a dobândi certitudini dincolo de senzații: „Era foarte târziu când ne-am născut. / Totul fusese înainte. / Timpul se făcuse bătrân și rău, / era un golem de lut, / enorm, fără minte, / înainte legănându-se, / și sugruma tot ce era încă viu, / sugruma cu laba lui moale, mâloasă. / Ne aflam acolo, goi, dezveliți, / ca niște melci fără casă, / în calea sa. / Undeva, departe, aproape, / trebuia să existe alt spațiu, / alt timp. / Trebuia să găsesc
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
coborâtul scărilor, dar și la efectuarea genuflexiunilor; senzație de frecare rugoasă sau cracmente articulare la mobilizarea transversală sau longitudinală a rotulei; durerile cedează în repaus. Din cauza durerilor, mersul este executat cu pas scurtat, ca deschidere și durată de sprijin, și legănat spre în afară, pentru a evita încărcarea segmentului afectat. Sunt situații când deplasarea se execută cu piciorul întins de la nivelul genunchiului, pentru a evita flexarea, care devine dureroasă. Recuperarea în cazul gonartrozelor are ca obiectiv principal reeducarea cvadricepsului. Hipotonia musculară
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
durerea. Mers în afecțiunile șoldului - coapsa este flectată și rotită spre exterior, ceea ce conduce la o înclinare spre partea sănătoasă a bazinului, coloana lombară se înclină spre partea bolnavă. În luxația congenitală unilaterală sau în paralizia fesierului mijlociu, mersul este legănat, cu înclinarea accentuată spre partea sănătoasă (semnul Trendelenburg). În luxația congenitală bilaterală, mersul este legănat, ca „de rață”, cu bascularea bilaterală a bazinului la fiecare pas și cu o lordoză accentuată. În paraliziile mușchilor șoldului, deplasarea se efectuează prin proiectarea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o înclinare spre partea sănătoasă a bazinului, coloana lombară se înclină spre partea bolnavă. În luxația congenitală unilaterală sau în paralizia fesierului mijlociu, mersul este legănat, cu înclinarea accentuată spre partea sănătoasă (semnul Trendelenburg). În luxația congenitală bilaterală, mersul este legănat, ca „de rață”, cu bascularea bilaterală a bazinului la fiecare pas și cu o lordoză accentuată. În paraliziile mușchilor șoldului, deplasarea se efectuează prin proiectarea înainte a bazinului, din cauza acțiunii mușchilor oblici abdominali; deseori se utilizează sprijinul pe cârje. Mersul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manifestă prin: mers legănat, tendință de cădere, oboseală, lordozarea coloanei vertebrale și abdomen proeminent. În timpul deplasării, ca urmare a retracției musculaturii anterioare a șoldului, pacientul ia contact cu solul cu toată talpa, genunchii sunt întinși, ceea ce-l determină să se legene pentru a reuși să pășească, iar pasul este mic și lent. Tratamentul este orientat spre îmbunătățirea marilor funcțiuni (circulație și respirație), dar și spre o reeducare funcțională a grupelor de mușchi afectați de această maladie. În urma dezechilibrului muscular, apar deformări
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
gravă, sau chiar viața. Copii, mamele noastre ne-au dat la fiecare dintre noi, viață, dar nu avem nici un drept ca să le luăm noi viața lor. Lor, mamelor, care ne-au vegheat copilăria, nopțile când eram bolnavi, care ne- au legănat, ne-au cântat și ne-au spus povești până venea Moș Ene pe la gene. Ana II: Eu sunt...un roboțel, cum spune Raluca și Gigel. O să spuneți că o...tinichea nu are suflet. Am scris în memoria mea o rugă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
la vârsta de... Radu: O să socotești acasă. Mătușa Halley a fost în vizită acum șapte ani... Gigel: Acum șapte ani? Nu se poate. Eu unde am fost? Radu (bufnind în râs): Tu? Cu biberonul în gură și eu te legănam și doamne ce scâncit erai și ce greu adormeai. Gigel: Vezi, ML, ce mic eram... ML:... o pușlama. Gigel: ML, s-ar putea s-o vedem pe Mătușa Halley? Cine știe dacă o mai văd ...(numără iar pe degete) ML
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
De trei zile n-a mâncat. De astă dată Burlăcița se dumeri mai repede. Apoi eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic, ca și Costică Isac, cu picioarele ca două seceri și, când mergea, se legăna ca rața. Nu l-a vrut nici o femeie de bărbat și bietul om se canonea singur la casa din deal, sub pădure. Soră- sa era măritată în sat și din când în când se trezea cu Manolea care-i zicea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane de hârtie, pluteau zboruri planate de porumbei. Când primăvara s-a sfârșit, în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mare își turna numai pentru el coniac. Muzica bubui și tineretul prinse a dansa. Perechile mai puțin vârstnice se amestecau în joc, fiecare cu ce voia : mai popular, mai din alea noi. între aceste perechi slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]