3,597 matches
-
treilea soț al ei, Tang Nah. Te ascunzi de realitate, trăiești în închipuire și ești condus de frică. Nu ai dat niciodată piept cu pericolul. Cu toate astea, în 1931, după ce Yu Qiwei e arestat, există un moment când se leapădă de rolul ei de eroină. Brusc, e înspăimântată peste măsură. O vizitează zilnic pe Yu Shan ca să se intereseze de Yu Qiwei. Așteaptă cu nerăbdare. În fiecare zi, speranța ei scade un pic. În cele din urmă, se încredințează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de atunci, o mare poftă de viață. Nu arătau deloc rău acele haine. Le-ar mai fi putut proba puterea de fascinație și pentru o poveste ceva mai complicată decât acea joacă nevinovată din grădina medicului vienez. În ciuda frigului, Iancu lepădă cămașa de noapte și îmbrăcă hainele europene. Dar nu se mai strădui să se privească în oglindă. Era inutil. Se împlinise, crescuse chiar. Era dezastru! Hainele nu-l mai cuprindeau. Arătau și scurte, și strâmte, tocmai bune de dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doar rarități. Gol până la brâu, tânărul Stimo îl asculta cu interes, frecându-și pieptul și brațele cu zăpadă. De fapt, cam asta făceau toți bărbații. Chiar și femeile. Ascunse după un pâlc de copaci și tufișuri, Mariam și Marioritza își lepădaseră tunicile și bustierele și acum își scuturau una alteia ramurile pline de zăpadă. Râdeau înveselite ori de câte ori simțeau atingerea acelei ninsori. Zăpada se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-l așeze pe comoda din apropiere. Nu prea știa cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla consulul Franței. ― Una dintre noutăți, Excelență, ar fi că în curând vor sosi acei bani pe care, cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în jur... Necunoscuți... Oameni care scriu cu alte litere... O ceașcă de cafea... Ah!... Copi... Copitele calului... Cred... Cred că am obosit. Nu mai disting nimic. Brățările Zerendei sunară violent atunci când ea își retrase brusc mâna, ca și cum s-ar fi lepădat de ceva. Privea fereastra pe care lumina zilei o făcea tot mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și s-a așezat pe genunchiul lui James. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
NU ne mișcăm repede, s-a gândit ea. De fapt, ceea ce-mi doresc e exact opusul. Sper să rămânem blocați ore întregi, chiar toată ziua, până când o să devină atât de sufocant de cald, încât vom fi nevoiți să ne lepădăm toate hainele. Gândurile ei indecente au fost întrerupte de sunetul făcut de bărbatul de lângă ea, care apăsase pe un buton de pe panoul de alamă și acum striga: —Alo? Alo? Într-un final, o voce îndepărtată și plictisită i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-a luat slipul. — Hai să coborâm la piscină! Abia aștept să fac o baie ca să mă mai răcoresc! a exclamat el dându-și jos cămașa și pantalonii, pe care le-a așezat pe spătarul unui scaun. Apoi s-a lepădat și de perechea de boxeri de pe el. Alison s-a dus în spatele lui și i-a luat penisul în căușul palmei. —Îmmmm, arăți superb gol, i-a murmurat ea în ureche. Piscina nu mai poate să aștepte puțin? Alison a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bucuria aia care creștea în ea odată cu copilul n-o mai încercase la prima naștere, deh, și tocmai că acum n-ar fi avut chiar deloc motive să se bucure. Era ca pe altă lume, desprinsă de soarta ei. Se lepădase de tot ce-ar fi așteptat-o. Chiar nu-i mai păsa cum o s-o scoată la capăt, iar în Velicu nu-și punea nici o speranță că ar fi dispus s-o ajute cu ceva. Păi, doar să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul peste altul, pe care le leapădă În cursul zilei, așezându-le solemn pe spatele celor pe care Înțeleg să-i cinstească. Procedând așa cum tocmai o făcuse, Nasr Han Își manifesta intenția de a nu răsplăti, În acea zi, pe nici unul din numeroșii săi oaspeți. Aceea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să Îl Înșface, rostește, pe dată, condamnarea la moarte. Pentru prima dată, Omar cuvântează: — Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nasturii, unul câte unul, de sus până jos, am avut senzația că ceea ce văd este o continuare a visului. Șapte nasturi mici și albi. După ce i-a descheiat pe toți, Naoko și-a aruncat halatul asemenea unei insecte care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să fii și chiar ai Învățat ceva. Ajunseseși aproape, foarte aproape de o chestie. Și atunci te-ai tras Înapoi și ai fugit cu tipii Ăia de doi bani, nu chiar atît de ratați ca ceilalți, dar destul de ratați și de lepădat. Și poate că de fapt erau și mai rău. Tu erai, În orice caz, atunci cînd umblai cu ei. Și pe urmă ai trecut de asta și ți-ai revenit cu Tom și cu puștii și știai că mai fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu fata asta exact cînd aveai mai mare nevoie de ea, vine la tine din proprie voință, adorabilă, iubitoare și plină de iluzii În privința ta și, cînd ea doarme lîngă tine, tu te apuci s-o distrugi și să te lepezi de ea fărĂ simpla formalitate a unor cocoși care să cînte de două ori măcar, dacă nu de trei, chiar și la radio.“ „Ești o javră“, se gîndi, privind-o pe fata care dormea În scaunul de lîngă el. „BĂnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult, cu deghizamentul tău funambulesc. Numai dacă nu ții morțiș să vizitezi niște locuri absolut, dar absolut indezirabile, cum ar fi arestul poliției, ori secția spitalicească de psihiatrie. Mai sănătos și mai bine, leapădă strophalos-ul, aruncă amuleta și pune pe tine niște blugi. Plus o geacă, o cămașă, un tricou sau ceva asemănător. Iar partea despre Cuvânt și despre Armele eroilor, hmm..., aia chiar că n-am înțeles-o. N-am ghicit-o. Je
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul său cât o baniță, scăpat pe ceafă. Vierme se sforțează să nu lepede coșul, ogârjit de surpriză, iar Fratele, uluit și el, face ca peștele. Adică își închide și-și deschide buzele, fără să articuleze vreun cuvânt! Numai Dănuț nu-și dezminte proverbialul său sânge rece și i se adresează neobișnuitului interlocutor, pleonastic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
muște de mână, să mă composteze, scârba mică, fir-ar mama lui a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a dracului! Are rabie, prăpădelnița! Jigodia! Nu-njura-n biserică, nefericitule! Păcătosule! îl ceartă Big Sile. Cenzurează-te! Pune-ți căluș! Hopa! S-a-ndreptat Silică! se crucește Fratele. Te lepezi de Cel rău? întreabă Îngerul. Și încă cum! răsuflă Vierme. Mă lepăd de ce vreți voi! Haideți, haideți, mai accelerat, că nu pot să-l mai țin, nenicule! Mă dărâmă, Gâgă ăsta! Băgați-l în apă! ordonă Îngerul. În Numele cel Prea Curat al Tatălui... Sile preia dihania crizată de la Boss, salvându-l în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind protector cu palma, căpșorul bălai, buclat, al unui copilaș gol-goluț, frumos ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mai degrabă, s-au îmbătat și s-au tăiat țiganii, cu cuțitele, conchisese înțelept nenea Sandu, după ce răspunsese apelului telefonic de la dispecerat și-și notase amănuntele, într-un bloc-notes ferfenițit. Iar copilul, cine știe ce șteoarfă alcoolică ori drogată, l-o fi lepădat. În biserică?! nu se lăsase intimidat Mânecuță. Mă rog, mă rog, mă depășește... Uite, ne trimit pe noi la muzeu, bre, fiindcă nu mai au oameni disponibili, iar acolo se pare că e vorba numai despre furăciune curată, fără violență
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
jupuit de viu. Nu! Nu... Așteaptă! Nu încă! Nu încă! Avocatul nu mai zărește lansarea poverii sfinte, în prăpastie. Însă o presimte, prin toți porii, până în cuta cea mai ascunsă a duhului său: Vai...! S-a aruncat Potirul! S-a lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cam cărunt. Doamna general, voinică și înaltă ca și bărbatul ei, era mai tânără mult ca dânsul și încă cochetă. Marele hol ajunsese aproape neîncăpător. Prefectul, neuitîndu-și calitatea, își luă pentru început un aer de gravitate pe care însă îl lepădă repede, ca să nu-și strice pofta de mâncare. Când află că Titu Herdelea e ziarist din București și încă de la gazeta guvernului, îl trase într-un colț și-l chestionă amănunțit asupra situației politice, demonstrîndu-i că în județul lui lucrurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Toader Strîmbu îi acoperi glasul, strigând din tindă: ― Decât să umblați împotriva sărăcimii, mai bine ne-am duce cu toții la boierii cei mari să-i rugăm să împartă moșia la oameni, dacă tot nu-i mai trebuiește cucoanei și o leapădă! ― Uite-așa, da! aprobă ascuțit Leonte Orbișor. Asta-i vorbă înțeleaptă! În mijlocul vălmășagului stârnit se auzi iar glasul lui Trifon Guju, mai pătrunzător: ― Ne ducem și până la vodă să ne facă dreptate! Primarul se răcorise răcnind; continuă deci mai liniștit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fiu aici cu tine... ― În orice caz... Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei îl turbura. Nici nu putu sfârși. Îi cuprinse amândouă mâinile și le strânse la inimă. Apoi, fără trecere, îi scoase haina în timp ce ea însăși își lepăda căciulița. Întunericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgii strălucitori de zăpadă, ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fie măcelărit de țăranii înnebuniți? Ba chiar trebuie să profite până ce mai e posibilă salvarea. ― Acuma, coniță, să mai aveți și dumneavoastră nițică răbdare! reluă Platamonu. Ați făcut foarte bine c-ați venit, să vadă oamenii că nu vă lepădați de moșie, cum ziceau dânșii. Chestie de câteva zile, până ce se va mai domoli dârdora asta cu răzmerițele. Azi o să treacă și domnul prefect pe aici, că e prin județ, să vorbească cu țăranii, să-i astâmpere și să le
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]