9,871 matches
-
după câteva săptămâni și toată afacerea e uitată. Pivnița e tencuită și dată și ea uitării pentru câteva secole. Folosită mai târziu ca depozit de cărbuni, e inundată de Arno în 1966. În 1975, căutând o ieșire de siguranță pentru librăria capelei, arhitecții își amintesc de pivniță. Curăță tencuiala și descoperă numeroase desene pe pereți, în cărbune, care îi duc cu gândul la detalii ale picturilor lui Michelangelo. Îi regăsesc și amprenta. Chiar dacă unii specialiști se îndoiesc la început de autenticitatea
Pivnița lui Michelangelo () [Corola-journal/Journalistic/2889_a_4214]
-
site-ului dedicat literaturii spaniole La Tormenta en un Vaso. Este fondatoarea Asociației Tinerilor Scriitori Spanioli, a cărei președintă a fost în ultimii opt ani. Cel mai recent roman al său, El aire que respiras (2013) consemnează istoria unei celebre librării barceloneze, care o reflectă deopotrivă pe cea a familiei care o moștenește din tată-n fiu, dar și pe cea a orașului. Dar să ne întoarcem la ziua mutării, fără să ne mai pierdem pe coclaurile memoriei răscolitoare, altfel această
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
mărfurilor”. Un înainte-mergător a fost Mircea Dinescu, pe care l-am văzut cu ochii mei „vânzând” mii de cărți în cele mai diverse locuri: de pildă, pe o plajă de la Marea Neagră, într-o piață centrală din Timișoara și într-o librărie neîncăpătoare din Arad, unde oamenii blocaseră, la propriu, o stradă întreagă, în așteptarea unui autograf. Se pare că și această epocă a apus, de vreme ce azi a devenit aproape imposibil să aduni la un loc mai mult de câteva zeci de
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
datoria de a participa la vânzare, scriitorul mai trebuie să facă și veritabile expediții în pampa societății pentru a identifica clienții potențiali. În urmă cu doi-trei ani, lucrurile erau mai simple și aproape firești. Un simplu afiș în vitrina unei librării, un anunț în presa scrisă asigura dacă nu un număr mulțumitor de cumpărători, măcar unul decent de participanți. Astăzi, nu-i mai scoți din casă nici cu Twitter-ul ori Facebook-ul. Parcă neam transformat subit într-o populație de indivizi care
Cititorul, armă neconvențională by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3197_a_4522]
-
de cărturar acasă, la Blaj, precum și documente din dosarul acestuia de la CNSAS. Inițiativa este, după știința mea, unică în editologia actuală și mă grăbesc să o salut: Liana Biriș și Voichița Ionescu nu s-au mulțumit să pună în rafturile librăriilor o carte de versuri a unui autor prigonit în perioada comunistă, ci au reușit să ilumineze circumstanțele sufletești și sociale ale genezei acestor texte. Un ajutor pentru care istoria literară trebuie să le fie recunoscătoare. Pentru că s-a vorbit destul de
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
un englez care a trăit câțiva ani la București la sfârșitul deceniului 9 din secolul XX. El a publicat recent un roman inspirat de experiența personală. Nu știm ce valoare are romanul, pe care nu l-am găsit deocamdată în librării, dar am citit o recenzie la traducerea franceză în „Le Point” din 29 august. Romanul se intitulează Ultimele o sută de zile. Naratorul fără nume pare să fie un martor destul de fidel al evenimentelor: paranoia liderilor, teama cetățenilor terorizați de
Un roman englezesc despre sfârșitul comunismului românesc () [Corola-journal/Journalistic/3215_a_4540]
-
însuși, în anul 1994: „La capitolul «turistic» Sandu știa tot - fusese de câteva ori la Paris - și, adeseori, prefera să stea diminețile în cameră. Însă programul era, într-un fel, făcut de el: ne făcea trasee, ne descria muzee și librării. Împreună cu Viorel Marineasa (cazat într-o altă parte a Parisului, la rubedenii), sau singur, băteam - cu harta în buzunar - tot ce se poate, omenește, parcurge într-o zi.(...) În dedicațiile sale de peste ani el spune că aceste viziuni- împreună ale
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
al onoarei, de respirație antebelică. Familia, de pildă, e aproape inexistentă în decupajele sale memorialistice. Ea apare doar în câteva rânduri: când este repartizat, imediat după facultate, aproape de localitatea viitoarei soții, când încearcă să deslușească adevărul unei fotografii și atunci când librăria hipnotizează și sfârșește - în ochii copilului Gabriel - într-un destin patern aproape pencilensian. Familia literară, în schimb, câștigă însemnări variate. Ideea de carte, însușită în librăria lui Teodor Manea din Brăila, este întrecută numai de munca la revistele literare. În
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
facultate, aproape de localitatea viitoarei soții, când încearcă să deslușească adevărul unei fotografii și atunci când librăria hipnotizează și sfârșește - în ochii copilului Gabriel - într-un destin patern aproape pencilensian. Familia literară, în schimb, câștigă însemnări variate. Ideea de carte, însușită în librăria lui Teodor Manea din Brăila, este întrecută numai de munca la revistele literare. În toamna lui 1958, tânărul filolog are șansa să devină corector la „Gazeta literară“, grație lui Paul Georgescu. Acum încep propriuzis istoriile. Vom citi despre un Arghezi
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
oratoric”. Despre multe alte asemenea. Interesant este felul în care Gabriel Dimisianu alunecă în spatele evenimentelor, deși e în prim-plan. Discret și contemplativ, el preferă să înregistreze nostalgiile prinse în biografeme și semiologii literare. Tânărul Gabriel Anghel pricepe, încă din librăria brăileană, că aparține unei lumi-care-se-face pentru el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
și adolescenți, ele pornesc probabil din experiența personală: are trei copii, pe care-i declară drept operele sale cele mai bune. Încăperi ferecate apare în 2011, are succes, ca și Umbra vântului, mai întâi în Germania: prima ediție dispare din librării și, după o săptămână, iese a doua ediție. Au apărut deja și traduceri în italiană și portugheză, în greacă și franceză. Lista țărilor unde urmează să fie publicată crește mereu: Olanda, Suedia, Norvegia, Brazilia, Polonia, Israel. La noi are privilegiul
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
să fie publicată crește mereu: Olanda, Suedia, Norvegia, Brazilia, Polonia, Israel. La noi are privilegiul unei foarte frumoase traduceri, datorate scriitorului Marin Mălaicu-Hondrari. Romanul recent, El aire que respiras, surprinde prin curajul de a reinventa motive și teme deja consacrate: librăria (ca în Umbra vântului) și cartea interzisă (ca la Umberto Eco, în Numele trandafirului), pasiunea bibliofililor (ca în Clubul Dumas al lui Arturo Perez- Reverte), trecerea de la un secol la altul, de la începutul și mijlocul secolului al XIX-lea la începutul
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
s Thumb, un thriller cu spionaj, despre spionii ucraineni și ruși care se luptă în Occident, încercând să găsească banii investiți acolo de vechiul KGB. Când s-a lansat cartea, prin ’90 și ceva, ’97, poate ’98, într-o mică librărie din centrul Kievului, ajung la lansare și librarul zice: știți, a venit un bărbat în civil care a cumpărat două pachete cu cartea Dvs. și mai avem doar două exemplare pentru lansare. La 300 de metri distanță se află sediul
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
au fost motivele pentru care editorul meu din Moscova a zis dintr-odată că încetează publicarea și difuzarea cărților mele, că nu vrea să mai aibă nimic de-a face cu scriitorul ăsta. Cărțile mele au fost retrase din toate librăriile din Rusia și am avut parte de o groază de comentarii negative la adresa mea în ziare. Consiliera oficială a președintelui Putin de la acea dată pe probleme de literatură și cultură, care e de asemenea editor al revistei literare „Oktober”, doamna
Andrei Kurkov: „Consiliera lui Putin m-a numit «naționalist ucrainean care scrie în rus㻓 by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3039_a_4364]
-
și neevrei deopotrivă, să învețe din lecțiile dure ale trecutului, iar un rău istoric de unicitatea Holocaustului să nu se mai repete", a spus Ion Iliescu. Editura Litera vă invită la acest eveniment luni, 19 mai, ora 18:30, în Librăria Bastilia (Piața Romană, nr 5, București).
Ion Iliescu iese la iveală by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30513_a_31838]
-
am făcut corectura ultimă a prefeței. Volumul e cules de mult, și la ora aceasta sunt aproape sigur că a și fost tras. Prin urmare, în cel mai scurt timp volumul de versuri al lui Mihail Steriade va fi în librării. Pentru a afla exact data lansării, cred că un simplu telefon la editură e suficient. Rugându-vă să transmiteți fratelui dumneavoastră simpatia și stima mea, vă adresez, totodată, salutări cordiale. Const. Ciopraga [Domnului Florin Steriade, Strada Pop de Băsești, nr.
Noi contribuții la bibliografia lui Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4897_a_6222]
-
traducere într-o limbă străină. Autorul, ajuns la 28 de ani, fermecător și carismatic, își începea din România turneul promovării europene, au urmat Italia, Spania. Romanul a urcat în topul vânzărilor ajungând pe primele locuri în toate marile rețele de librării. Coincidența între verdictul critic și preferința publicului se petrece rar, atât de rar, încât cei ce reușeșc performanța atrag atenția presei și intră în conștiința tuturor. Editorul, cu experiență de 50 de ani, superprofesionist al pieței de carte, Bernard de
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
avem trei în fiecare număr. Revistele pe care mi le-ai lăsat aici nu le-am putut plasa. Ar fi și inutil și târziu și costisitor. Am dus eu în Buc[uresti] 150 ex[em]pl[are] pe la chioșcuri și librării. Voi mai duce vreo 50. Restul rămâne. Pentru reclamă mai dăruiesc prietenilor, așa încât numai vreo 100 rămân. În tot cazul, pe viitor nu pot primi aici mai mult de 50-100 ex[em]pl[are], poate mai puțin. Redu tirajul la
Ion Șiugariu și revista „Cronica literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2457_a_3782]
-
tematic, cele douăzeci și unu de episoade găzduite de Pif, au garantat intrarea protagonistului în noua mitologie, în curs de consolidare, a epocii. La câțiva ani după ce plecase de la Pif pe poarta din dos, Corto Maltese lua cu asalt, album după album, librăriile europene, instituind una din cele mai frumoase povești culturale cu pirați cinici și sentimentali, cu femei exotice și primejdioase, cu zâne concupiscente și elfi intriganți, cu agenți ai răului obligați să cedeze sub presiunea sentimentelor nobile și a aspirațiilor înalte
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
se pare că un funcționar din domeniul difuzării cărții sesizase forurile de partid sau de securitate în legătură cu încercarea de subminare a regimului ceaușist, prin incendiara istorioară pentru copii a Anei Blandiana despre celebrul motan Arpagic, cartea fiind repede retrasă din librării).”11 Un scriitor nemulțumit că nu figura într-o antologie prestigioasă putea, de asemenea, să alerteze forurile superioare: „Indignat că în România apăruse o antologie de poezie în care el nu era reprezentat, un poet de altfel demn de stimă
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
și alții fuseseră eliminați în mod arbitrar. Reacția înaltelor foruri de partid a fost neașteptat de rapidă și de dură, ținând seama că până atunci climatul cultural-ideologic fusese destul de relaxat. Cele două volume ale antologiei au fost retrase imediat din librării, iar directorul Ion Bănuță și redactorul-șef Mihai Șora chemați de mai multe ori la «partid», pentru a da socoteală de gravele lor greșeli ideologice și, implicit, ale editurii.” 12 Practicarea acestui tip benevol de cenzură, care putea să coincidă
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
intră într-o aparentă ordine alfabetică - subîntinsă însă de o coerență de ansamblu, de relaționări și trimiteri - scriitori consacrați sau redescoperiți, ilustratori celebri sau uitați, editori, pedagogi, critici, a ceea ce Isabelle Nières numește un ”cîmp” literar, Francis Marcoin, o mare ”librărie”, iar Jean Perrot o ”cultură” pentru copii. Nu sînt lăsați la o parte nici marii autori care au scris, ocazional pentru copii ca Balzac, Tolstoi, Colette, sau cei care au fost ulterior adaptați pentru același public ca Cervantes sau Walter
Fabuloasele cărți dedicate literaturii pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2991_a_4316]
-
Păcat că, fiind prea complicate, nu-ți pot da amănunte, ai fi putut scoate un roman întreg. Am vorbit despre Căi lăturalnice cu editorul Ciornei, apoi cu Steinberg. Mi-au ripostat, pe rând, același lucru: dacă garantez eu succesul de librărie sau măcar siguranța că-și pot scoate suma importantă pe care ar cheltui-o cu tiparul și hârtia. Dar pot eu să garantez? Succesul de vânzare nu depinde de calitatea romanului, ci de gustul publicului și, de noroc. E o
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
apărea în volum, ci vei primi d[umneaț]ta drepturi de autori de la editori. Revista a prins, deși nu i-am făcut nici o reclamă. Existența ei e asigurată din fondurile Universității pe doi ani de-acum înainte; exemplarele date la librării s-au epuizat și abonamentele curg. Dar încasările nu s-au făcut încă și noi lucrăm gratis, în special dr. Popa, cel entuziast. Al d[umi]tale, cu salutări de confrate, G. Topîrceanu [Doamnei Tanți Cotovu, Strada Traian, nr. 51
George Topîrceanu și tinerii săi confrați by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2905_a_4230]
-
cînd lumea pentru că într-un fel am crescut o dată cu ea. în 1992, cînd apărea pentru prima dată, datorită Fundației Culturale Române, eu și colegii mei de-abia începeam să citim cu adevărat. îmi aduc aminte că o găseam într-o librărie din orașul meu, o librărie înființată de un fiu și o mamă excentrici și culți, într-un fel de pod al unei clădiri vechi. De-acolo mi-am cumpărat nuvelele Margueritei Yourcenar și primele volume de Unde scurte. Acolo se găseau
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]