3,155 matches
-
umane, nu numai rațiunea, ele manifestîndu-se într-un mod diferit de la un individ la altul numai ca intensitate și ca obiect. De aceea, efuziunea sentimentului, deși individuală, rezonează la nivel social, în alte circumstanțe receptarea poeziei fiind imposibilă. Poezia este lirism, adică sentiment, iar cel mai puternic sentiment este iubirea, fiindcă reprezintă tendința (inconștientă) a omului spre imortalitate și, ca atare, deși trăit singular, acest sentiment este general uman și etern. S-ar putea spune de aceea că, în poezie, iubirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică, 1972). În starea de pre-poezie, tensiunea dintre sentiment, idee și cuvânt poate genera fulguranțe, de unde delimitările de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul intelectual; lirismului în filigran i se suprapune tipic un surâs, un rictus ironic, un fel distinct de luciditate. Până și în ipostază erotică, euforia se destramă repede deposedată, atomizată. Sub masca unui comediant zglobiu, se manifestă un privitor angajat, un creator subtil
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altă parte, abundă întrebări generalizatoare (Cine suntem?) și răspunsuri (O suită de interviuri, selecție datată 2001 și intitulată Cine sunt eu? edifică multiplu). În postură de poetă a condiției umane în integralitate, o Ana Blandiana cogitativă se abandonează relativismului universal; lirismul cedează pasul lucidității. Ia naștere o stilizare aforistică, uneori frizând paradoxul: Nici un răspuns nu se naște / Decât când nimeni nu mai are nevoie de el (Contratimp). Ne naștem, Doamne, atât de tineri, încât / Din miile de vieți posibile / Nu ni
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necontenit orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea: "De ce nu sunt vânt?! De ce nu pasăre oare?! De ce sunt numai cuvânt?..." Supraevaluarea ideii de generație irită franc; există doar ritmuri, zice el: "Un poet bun ține de toat egenerațiile, mediocritatea de nici una..." Lirismul în sine, prelungit fără frână, poate cădea în desuetudine; reflexivitatea vine să corecteze sentimentalismul, discursul lânced. Dacă aș avea două inimi, una aș vrea să gândească..." Nu o dată Grigore Vieru se amuză la întâlnirea cu vechile dictoane și sentenții, după
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
erau; erou; etern; eu; euforic; eul liric; eul; excentricitate; exeget; face; faimos; fantezie; faur; flămînd; flori; foaie; fraze; frumusețe; gingășie; gîndire; hîtru; idiot; Iftimie; inel; inimă; inteligență; interes; interesant; interpret; invenție; iubire; iubit; început; îndrăgit; înnăscut; învățător; lectură; leneș; liceu; lirism; litere; ludic; magician; mama; mare; masă; Mădălin; meditație; melancolic; melodios; memorie; mincinos; minte; minunat; moarte; mort; muză; națioal; nedreptate; nemuritor; nimic; nostalgie; nou; om de creație; om deștept; om important; opera; orator; pace; plictisitor; poem; poezii de mînă; poveste; preot
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
adesea cu patimă pentru a-și camufla eșecul? O soluție ipotetică, la care nu are acces decât când și când. De aceea, o vede și o apreciază la cei din preajmă. „Beckett, de fiecare dată când riscă să cadă în lirism sau în metafizică, își pune personajele să scoată un râgâit, iar această autoderiziune, prin care «eroul» își recapătă controlul de sine, e cum nu se poate mai nimerită și mai actuală” (III, 137). În comparație cu el, Keats cade, cuvântul îi aparține
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o piesă care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei avertismente Constantin Popa: O mașinărie de produs furtuni ale fricii, ale deznădejdii și de pierdere a identității Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nicolescu 138 Mircea Dinescu 140 Poezia eclectică 142 Grigore Hagiu 146 Gheorghe Tomozei 148 Vasile Nicolescu 150 Corneliu Sturzu 152 Nicolae Oancea 154 Nicolae Dragoș 156 Nicolae Ioana 158 Dan Mutașcu 160 Marius Robescu 162 Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului 165 Maria Banuș 166 Nina Cassian 169 Doina Sălăjan 174 Florența Albu 176 Ana Blandiana 177 Constanța Buzea 180 Ileana Mălăncioiu 182 Ioana Diaconescu 185 Florica Mitroi 186 Poezia militantă 188 Ioan Alexandru 210 O definiție a poeziei 211 În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mulți dintre poeții vizați au devenit între timp dizidenți sau persoane non gratae în contextul politic, și deci literar (unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obiectul studiului de sinteză prezentat pentru obținerea titlului științific este poezia românească de după al doilea război mondial până în 1975. În evoluția acesteia, autoarea sintezei, menționând selectiv prezențe poetice notorii ale anilor de tranziție 1945-1948, în care coexistă divergent modalități ale lirismului interbelic (sau în prelungirea lui) și caractere ale poeziei angajate politico-ideologic, delimitează în perioada 1950-1975, două etape: 1950-1960, caracterizată prin proliferarea poeziei de inspirație și atitudine civică, și 1960-1975, diferențiată de precedenta prin sporita preocupare pentru natura specifică poeziei și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cei care scriu o poezie inspirată, că ajung de dragul modei să se învăluie în platoșa frigidității. Trebuie semnalată și existența unei poezii care traduce o lume de idei, identificându-se uneori cu filozofia sau cu teoriile științifice, tinzând spre un lirism conceptualizat. Reușita este foarte rară, poeții eșuează în improvizări și facilități, simulând o zbatere dramatică neconvingătoare și o voită uscăciune. Dincolo de cele semnalate, există astăzi o "generație de creație", cum spunea cândva T. Vianu, sau o "generație și creație" cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ei scriu poeme de circumstanță cu mijloacele prozodiei clasice. Treptat revin la versul liber, la versul alb, la formula poeziei de notație, consemnând ritmica impresiei, deschizând câmp noii poeziei cu tonalități interioare, chiar dacă la o analiză mai atentă simțim diluarea lirismului subordonat acestei specii. Astfel versul alb (mai ales în creația poeților din a doua generație) intră în componența unor poeme de laudă, de preamărire, de demistificare, de dragoste de viață, nu lipsit de emfază retorică, contribuind însă substanțial la diversificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pecinginea se lăfăia-n dojană, pădurile schelete care țipă"; dar când Parsifal întreabă de "misticul potir", codrii înfrunzesc, apele cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se liricizează. Asistăm la o resurecție a baladei și a poemului (balada își pierde epicul și primește accente de elegie, meditație, poeme ale iubirii vezi Doinaș); poezia devine un adevărat fenomen de cultură, livrescul capătă pondere și se cuprinde în lirismul existențial, nuanțând expresia, deschizând simbolurile și stratul imagistic al structurii poetice. Reflexivitatea este una din caracteristicile poeziei de azi, indiferent dacă sensibilizează ideea sau dacă poetul ne încântă prin proiecția imaginii, fiind preocupat de "cuvânt", de măsura comunicării prin "cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale, de diversificare a lirismului prin plăsmuirea de impresii, de sunet și culoare într-un conținut psihic nou, și nu transcrierea aproape identică a cantilenei lui Botta sau a poemului "După melci" al lui Ion Barbu, care rămân simple parafraze a modelelor. Tiberiu Utan "Carte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spate/ de spaima fiarei care vine urlă". Situațiile par a se desfășura într-o temniță a unui regim totalitar. Un aer de solemnitate se face prezent în "Epistolele", (1969) și "Etica" (1971). "Epistolele" sunt scrisori lirice cărora paradoxal le lipsește lirismul manifest. Ritmica și muzica impun o anumită scandare, ce amintește gravitatea poeziei antice sau incantația de cântec liturgic. Opțiunea pentru libertate absolută, pentru sinceritate, pentru dreptul la viață, pentru îndoială, pentru cunoaștere, poetul o introduce alături de citate din biblie (este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evadării: și deodată somnul pe frunte, ca o "pată" îl va trece dincolo, în lumea lui. Ca și Ilarie Voronca, închină imnuri legumelor, sau ca Ion Pillat cântă "Cămara de fructe", în poemul "Dulapul", fără să simțim nostalgia trecerii timpului. Lirismul lui E. Brumaru este alimentat de căutarea inefabilului și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poemului "Ireversibilitate". Primul înseamnă izolare și singurătate: "O, dacă arunc/ o piatră spre apa întunecoasă, nici n-am cum/ s-aud cercurile sparte acolo, e o singurătate de fum". Cel de-al doilea poem aduce aceeași atmosferă cețoasă, aceeași neputință, lirismul și emoția se susțin prin ideea firească din care înțelegem că nu putem aștepta cu ușurință sfârșitul unui gest, al unei iubiri, al unui crez ce-a însemnat pentru noi sensul existenței la un moment dat! Lumina de odinioară va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ureche, a cărui lirică, cum spune Alexandru Piru, se caracterizează prin antropomorfism, rămâne însă un poet fără chemare și fără viziune, cu imagini căutate, exterioare. Dumitru Bălăiet, Nicolae Motoc, Petre Got, deși trec prin Blaga, nu ajung decât la un lirism controlat sau discret, fără substrat metafizic și viziune: " Se clatină tot satul când e horă/ și fetele trec drepte prin iubiri" (Petre Got). Un poet blagian cu tendințe de ermetizare este Ion Iuga. El cântă satul, casa părintească, bunicii, "Cântărețul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de crin plângând sfâșietor/ un cal de crin plângând ca o minoră", numai că plânsul poetului este undeva în afara zbuciumului, în versuri și imagini pretențioase, care fac loc unor schițe comune, triste prin opacitatea lor. Infuzia sensibilității feminine și substanțializarea lirismului Suntem de părerea unor critici care afirmă că poezia feminină, din peisajul liricii actuale, ar fi săracă în idei, în ciuda faptului că Nina Cassian ne vorbește festiv și detașat, compune cu luciditate și abordează ideile veacului. Ea ajunge la poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unui sentiment, Junimea, 1972; "Cartea de recitire", Editura Cartea Românească,1972; "Clar de inimă", Junimea, 1973; "Starea poeziei", Minerva, 1975. "Sensul iubirii", " O viziune a sentimentelor", "Dreptul la timp", primele creații ale poetului, îl prezintă ca un liric prin excelență, lirismul său fiind generat de stări inefabile de "transparență", de o anumită materie "invizibilă", de o lume fizică rarefiată, în care obiectele își pierd consistența; de aici și sentimentul de plutire, de zbor, pe care atât Ion Negoițescu, cât și Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de aceea piramidele, ne spune poetul, "au însemnat viteza cea mai leneșă,/ privirea cea mai lungă./ O mumie de faraon e o bucată de piatră./ Faraonul de carne a văzut Egiptul/ Faraonul de piatră vede cosmosul." ("Câteva generalități asupra vitezei"). Lirismul în această situație este generat de înlocuirea unei valori (Timpul) cu o alta (Viteza) de care este legată printr-o relație matematică, permițând definirea unei mărimi prin cealaltă; astfel, o durată foarte mare presupune o viteză de desfășurare foarte mică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
căreia se ascunde sensibilitatea poetului, trădând totodată și o neliniște intelectuală: Credeți că spun rolul pentru voi,/ Ochii mei parcă se uită la voi,/ Când, de fapt, eu privesc peste capetele voastre". În volumul "Suflete, bun la toate", poetul reia lirismul într-o expresie mai directă și mai definitorie pentru caracterizarea viziunii lumii și subiectivității sale. Poemul "Încurcat", care deschide cartea, realizează un dialog cu cititorii și încearcă o definire a operei, idee care va reveni în câteva poeme: "Evoluție", "Atavisme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]