2,956 matches
-
unui fenomen a cărui interpretare nu se poate limita la reiterarea unor factori istorici, fie aceștia de natura logicului, onticului, lingvisticului, ontologicului, filosoficului ca atare etc. Dintre toate faptele amintite mai sus, ca fiind semnificative prin raportare la evenimentul constituirii logos-ului formal, întrebarea dialectică are, poate, potențialul non-judicativ cel mai consistent. Modelul ei se află în dialogurile lui Platon. Ipostaza sa formalizată o găsim însă în Cărțile I și a VIII-a ale Topicii și în Respingerile sofistice ale lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic Ce se întâmplă însă mai departe, date fiind aceste tematizări ale adevărului (înțeles, deja, ca adecvare sau corespondență între o enunțare și o stare de lucruri), ale cunoașterii și ale logos-ului? Aristotel așează problema adecvării cuvintelor la lucruri într-un orizont onto-lingvistic, sugerând, totodată, ideea că logicul nu este posibil decât ca "sinteză" între ontic și lingvistic. Din această perspectivă, logos-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și o stare de lucruri), ale cunoașterii și ale logos-ului? Aristotel așează problema adecvării cuvintelor la lucruri într-un orizont onto-lingvistic, sugerând, totodată, ideea că logicul nu este posibil decât ca "sinteză" între ontic și lingvistic. Din această perspectivă, logos-ul "sinteză" devine orizont tematic, care cuprinde sensuri preluate de la celelalte două orizonturi (care intră în sinteza sa), onticul (corespunzător "lucrului" sau ființării-simplu-prezente, preluate și prelucrate direct, prin ceea ce am putea numi acum intuiție, dar de mai multe feluri, "sensibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică, întâi, formal sau constitutiv și, apoi, normativ sau regulativ). Adevărul aristotelic va fi, cumva, și adecvare între lucru și cuvânt, dar, înainte de toate, corespondență între enunțare (cuvinte legate) și faptul la care aceasta se referă (o stare de lucruri). Logos-ul sinteză (între ontic și lingvistic) este orizontul potrivit adevărului corespondență (între starea de lucruri și enunțare). Date fiind acestea, adevărul nu constituie o problemă acolo unde avem cuvinte izolate, din motiv că acestea înfăptuiesc o adecvare de la sine față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cuvânt (și pentru ontic și lingvistic), s-ar cuveni încă o precizare, referitoare la diferența dintre judecată și propoziție (enunțare), cu atât mai mult cu cât în contextul "logicii noi" (simbolice), fenomen care, din perspectivă fenomenologică, reprezintă o reformalizare a logos-ului, numai propoziția (ca simplă enunțare, dacă nu chiar ca o simplă succesiune de simboluri) poate avea valoare de adevăr (poate fi adevărată sau falsă), fiind socotită, după îndelungi prelucrări ale ideii de adevăr-corespondență și ale ideii de regulă logică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
va reprezenta în continuare forma logică (acum, accentuat lingvistică) dominantă, adevărul-corespondență, propriu și logicii simbolice, aparținându-i. Pentru a lămuri statutul acestor elemente ale logicului în condițiile logicii simbolice, va fi deschisă, la timpul potrivit, o discuție despre fenomenul reformalizării logos-ului, corespunzător constituirii "logicii noi". Potrivit convențiilor care pun stăpânire în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii datorită reglementării logos-ului în contextul logicii aristotelice, numai judecata, cum știm deja, este purtătoare de adevăr, pentru că doar ea poate lua forma afirmației
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lămuri statutul acestor elemente ale logicului în condițiile logicii simbolice, va fi deschisă, la timpul potrivit, o discuție despre fenomenul reformalizării logos-ului, corespunzător constituirii "logicii noi". Potrivit convențiilor care pun stăpânire în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii datorită reglementării logos-ului în contextul logicii aristotelice, numai judecata, cum știm deja, este purtătoare de adevăr, pentru că doar ea poate lua forma afirmației sau negației, în funcție de felul în care se leagă cuvintele corespunzătoare stărilor de lucruri pe care le desemnează. Faptul acesta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai sus, el trebuie gândit ca valoare de adevăr. Ambiguitatea sistematică specifică adevărului plasarea lui fie la nivelul judecății (sintezei onticului și lingvisticului în logic), fie la nivelul propoziției (lingvisticului preeminent față de ontic) -, accentuată după constituirea "logicii noi", caracterizează și logos-ul, înțeles: a) fie ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie ca exprimare a unui raționament (inferență). Limba română are un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca noțiune (formă a gândirii), fie ca termen (element al propoziției, al enunțării); b) fie ca judecată, fie ca enunțare (propoziție); c) fie ca raționament, fie ca exprimare a unui raționament (inferență). Limba română are un cuvânt apropiat, semantic, de logos-ul grecesc: rostire, care semnifică în același timp noțiune (conținut de gândire) și cuvânt (o formă de gândire asimilată unei forme de exprimare); judecată și enunțare, raționament și inferență; rostirea este, totuși, înainte de orice, cuvânt esențial (în sensul precizat mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
gândire asimilată unei forme de exprimare); judecată și enunțare, raționament și inferență; rostirea este, totuși, înainte de orice, cuvânt esențial (în sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de ontic). Dar se poate spune că există între ele, totuși, o diferență esențială: lingvisticul ține de simpla exprimare (enunțare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discursului ontologic însuși și chiar înțelegerii temeiului identificării logicului cu ontologicul (nu cu onticul), în unele momente ale istoriei filosofiei. Tocmai delimitarea logicului de lingvistic și ontic crează o șansă pentru o bună plasare a ontologicului în orizontul tematic propriu logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ului formal. Astfel, acesta nu este onticul (lucrul pentru "atitudinea naturală"), nici simpla exprimare (cuvântul sau termenul), nici logicul (formă a gândirii, ca sinteză între lucru și cuvânt, mai bine zis, între ontic și lingvistic), ci ființa dezvăluită prin logos-ul propriu, ceea ce am putea numi, pe urmele lui Heidegger, discurs despre adevărul ființei.33 Dar intervenția ființei nu complică problemele relațiilor dintre aceste instanțe: ontic, lingvistic, logic? Desigur! De fapt, cea mai adâncă problemă dintre toate cele semnalate sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
superioare, numite, de medievali, transcendentalia: Ființa, Unul, Adevărul, Binele etc.; e) noțiunile obișnuite, corespunzătoare cunoașterii "naturale", întemeiate în experiență sau constituite inductiv. Predicamentele, predicabilele, postpredicamentele și transcendentalia, spre deosebire de noțiunile obișnuite, alcătuiesc direct resursa gândirii, rostirii și făptuirii umane în sensul logos-ului formal, având, fiecare în ciuda înțelesurilor diverse prin care au fost reconstruite în fel de fel de filosofii un nucleu semantic, o structură originară de sens, valabilă, cumva, necondiționat; de fapt, aceasta este condiționantă pentru utilizarea lor și chiar pentru
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teme privind legătura dintre cuvânt și lucru, despre adecvarea cuvintelor la lucruri și a enunțurilor la stările de lucruri. Dar oricum ar fi reformulată această problemă respectând în mai mare sau în mai mică măsură convențiile judicativului constitutiv -, recursul la logos este necesar: pentru că acesta reprezintă faptul originar nu doar al dictaturii judicativului, ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ci și al altor căi posibile pentru gândirea, rostirea și făptuirea omenească (deși, deocamdată, numai ipotetic). În plus, el ne-a apărut ca fiind orizontul în care devine cu putință sinteza onticului și lingvisticul și, în urmare, instituirea logicului. Termenul logos, în accepțiunea sa comună, rostire, a suportat, în timp, o mișcare semantică, al cărei sens principal, din perspectiva celor tocmai precizate, este: de la lingvistic (cuvânt) la logic (formă logică, în genere, sau doar noțiune). Mișcarea aceasta a fost posibilă, paradoxal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în perioada clasică a filosofiei grecești, prin operele lui Platon și Aristotel. Cum știm, tot în aceste împrejurări, orizontul logicului va dobândi marca judicativului. Ceea ce înseamnă că această mișcare semantică poate fi înțeleasă în contextul fenomenului (mai larg) al de-naturării logos-ului și constituirii dictaturii judicativului, chiar dacă ea (de-naturarea logos-ului) își are începutul înaintea momentului constituirii ca atare a logicii. Despre unele aspecte istorice ale acestei mișcări a fost vorba și până acum; totuși, "istoria" a fost evocată mai cu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Platon și Aristotel. Cum știm, tot în aceste împrejurări, orizontul logicului va dobândi marca judicativului. Ceea ce înseamnă că această mișcare semantică poate fi înțeleasă în contextul fenomenului (mai larg) al de-naturării logos-ului și constituirii dictaturii judicativului, chiar dacă ea (de-naturarea logos-ului) își are începutul înaintea momentului constituirii ca atare a logicii. Despre unele aspecte istorice ale acestei mișcări a fost vorba și până acum; totuși, "istoria" a fost evocată mai cu seamă pe segmente mai "vechi" ale sale. De aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care am încercat să le pun în evidență, rămâne identitatea lor constitutivă și apartenența lor la dictatura judicativului. Reconstrucția propriu-zis fenomenologică a diferenței dintre cele două "logici", precum și a identității lor constitutive, va fi operată în contextul tematizării fenomenului reformalizării logos-ului, temă aparținând reducției judicative. 1.4. Cercetare formală a relației predicative în ipostaza sa cea mai simplă, S este P, și a relației sale cu principiul formal și ne-formal al identității Modul cel mai simplu de (re)prezentare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe cele trei principii formale identitatea, noncontradicția, terțul exclus sau chiar pe mai multe, în felul acesta constituind ceea ce putem numi aspectul formal al dictaturii judicativului (care devine "formalist", dat fiind faptul că dictatura judicativului este ea însăși numai forma logos-ului). Dar lor trebuie să li se adauge, în sensul de a le susține și a le face utilizabile pentru demersurile logice (aplicative), însuși enunțul originar, veritabil principiu judicativ, S este P. Așadar, în urmarea a ceea ce s-a discutat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu poate fi decât o "știință" judicativă, atâta vreme cât lucrează ca un instrument formal. Fiindcă ea reține din logos, preeminent, forma de exprimare (de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori, cumva justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre enunțurile de protocol sau despre imposibilitatea faptelor brute ale experienței reprezintă un simptom al neputinței judicativului neputinței logicii, științelor, chiar filosofiei de a reface logos-ul, de a prinde (de a ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe cele corespunzătoare celor două "poziții", S și P, din sinteza sa; de aici predeterminarea judicativă a oricărei obiectualități, legate de gândire, rostire sau făptuire. Trecerea logos-ului în logică are printre urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului cognitiv în spațiul lucrului exprimat după canoane judicative, al faptelor secunde raportat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un discurs rațional, iar ceea ce devine și piere, neavând niciodată ființă cu adevărat, este obiectul opiniei și al sensibilității iraționale"41. Diferența dintre opinie (doxa) și sensibilitate irațională (alogos aisthesis), pe de o parte, și gândire (noesis) și discurs rațional (logos), pe de alta, dar și nonsensul opțiunii "epistemologice", sunt evidente în acest fragment, pe baza preeminenței clare a "ceea ce este veșnic identic cu sine" față de "ceea ce devine și piere" (acesta din urmă "neavând niciodată ființă cu adevărat"). Pare a fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apoi și al ontologicului etc. Stilul aporetic al lui Platon, formulă ce exprimă eșecul oricărei descrieri, explicări, a ființei, insuficiența oricărei întemeieri logice a acesteia, dovedește faptul că judicativul, neînstăpânit încă în poziția "dictatorială", pentru că încă nu a uzurpat puterea logos-ului întreg (polifonic) de a întemeia (predetermina) însuși discursul filosofic, este neputincios, altfel decât prin dictat (postulat), să întemeieze logic "ființa veșnică". Dialogul cel mai aporetic, prin urmare, cel mai puțin tiranic sub aspectul judicativului, este Parmenides. Aici Platon tematizează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că judecata nu este forma logică principală (originară) a gândirii, ce are drept calitate fundamentală a sa adevărul. Totuși, discursul filosofic hegelian nu este unul propriu-zis non-judicativ, deși forțează deseori granițele dictaturii judicativului. În modernitatea târzie se petrece evenimentul reformalizării logos-ului ce va fi avut în vedere mai târziu, în contextul reducției judicative -, care constă în reluarea, pe baze noi, a analiticii elementelor logicului și mutarea accentului identitar al judicativului de la judecata propriu-zisă la "propoziție", altfel spus, de la unitatea aspectelor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]