3,158 matches
-
Marina Constantinescu Întoarcerea, din cînd în cînd, la un anumit fel de studiu al valorilor, al tradiției, al elementelor ludicului face parte din exercițiile fundamentale ale minții. Acele exerciții care aduc alte ritmuri, departe de cele cotidiene și agresive, care dau timpului alt răgaz în a vedea, a observa și altfel, și altceva decît se întîmplă curent. Este un joc
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
acel tîlc conținut, universal, de dedesubt, care iese la iveală minunat. Depășind frontiera limbii. Jocul are un însoțitor permanent: bucuria facerii lui. Cred că altfel mecanismul nu funcționează. Icnește, se împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și plăcerea atingerii lui. Implicînd o deschidere totală a actorilor. Povestea lui Creangă pare că se face acum, sub ochii noștri. Cu pofta jocului în simțiri. Există teme sau fraze care provoacă mici ateliere de lucru, improvizații săltărețe, valuri de
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
cu studii, cu turnee internaționale și concerte ținute în atenee și filarmonici. Au încercat să nuanțeze puterea cuvîntului, să-l exprime și altfel. Au poposit în două culturi. Cea rusească și cea spaniolă. Tradiționale. Cu o voce dramatică impresionantă, gravă, ludică - Maria Răducanu - și cu o ghitară clasică fermă, hipersensibilă - Maxim Belciug. De ce? Pentru că nu s-au închis, în ei, în alții, pentru că îi privesc pe oameni, pentru că îi doare masca sub care ne ascundem tot mai tare, ne adîncim în
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
se lasă jecmăniți/ mai ales seara și mai ales de perle." (Copilul-cafea). Dumnezeu, moartea ca și toate celelalte lucruri "mari" apar întotdeauna incidental în "poveștile" Zverei Ion, în ipostaze de obicei plastice, care își țin echilibrul pe linia fină dintre ludic și grav. De fapt, toate componentele vieții apar incidental în aceste versuri - accentul, în ciuda acumulării unor detalii care răpesc continuu atenția, rămîne pe mîna care scrie și pe sistemul senzorial care o ajută. Autoarea ("impostoarea", cum o numesc "personajele" despre
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
puțin predispus să apeleze la ele. Ceea ce le-a propus regizorul nu este deloc simplu, iar rezultatul este încîntător. Va fi greu să vedem prea curînd o montare atît de spumoasă și de savuroasă, alcătuită perfect în spiritul comic și ludic, al lui Cehov, cu piesa Cerere în căsătorie. Spectacolul de la Brașov al regizorului Claudiu Goga va deveni un punct de referință nu ușor de depășit. Este și teatrul în care regizorul se simte cel mai bine și unde lucrurile i-
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în planul celălalt, cel secund, artistul oferă un șir de observații fundamentale. Tot ceea ce pare un simplu capriciu al imaginației și are, la primul nivel, aparența unei incontinente vocații ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii, o insuficiență gravă a morfologiei și a sintaxei acesteia, precum și permanenta stare de eroziune, de regres, de resorbție în primordialul și în vagul seminal. Dacă spiritul solar al lui Brâncuși, de pildă
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
nu doar pentru că este Furtuna. Și nu doar pentru că este Shakespeare. Sună frumos pentru că regizorul spectacolului, Cristian Juncu, a făcut, mai înainte de toate, un lucru remarcabil, care duce totul, de la bun început, într-o zonă proaspătă, poetică și, mai ales, ludică: a tradus, din nou, piesa. Nu a folosit nici una dintre variantele existente. Limba are altă dinamică, alt ritm, cuvintele își găsesc sinonime vii, actuale, cu rezonanță imediată. Sînt trezite cîmpuri semantice care, prin încărcătura lor, construiesc alte drumuri prin poveste
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
luminate într-un anumit fel, ce nivel îl interesează mai tare - montarea sa de la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploiești are o atmosferă specială. Stăm pe scenă, lîngă actori, împreună cu personajele lor, populăm aceeași insulă magică. O perspectivă stranie și una ludică. În asta mi se pare că stă forța acestei puneri în scenă. Pe de o parte, tot planul cu Ariel - un fel de androgin în alb sau negru, cu lumină și întuneric, demonic și fidel, un băiat de cartier sau
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în poezia lui Shakespeare. Ludicul straniu din compozițiile Adei Milea merge mînă în mînă cu accentele pe care regizorul le pune mai ales pe Ariel și, într-un fel, pe spațiu gîndit de scenograful Cosmin Ardeleanu, un spațiu selenar, ciudat, pe muchie între ficțiune și
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
mănușă, un personaj pe care îl iubește și căruia i se dăruiește cu experiența lui, cu deschidere pe care a avut-o mereu, la Ariel-ul interiorizat-complice al Adei Simionică, o actriță care se maturizează cu acest rol, la tot planul ludic - poate cel mai izbutit - plin de detalii subtile, de un joc rafinat cu cuvîntul și imaginea, la cele trei duhuri, trei actrițe care, prin tot ce fac, devin de prim plan, Roxana Ivanciu, Cristina Moldoveanu, Mihaela Popa, la pianul suspendat
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
noi nu vom urla niciodată;/ noi vom evita smoala întîmplărilor” (Sunt atîtea întîmplări). Ce se întîmplă însă în această poezie? Nu o dispariție a viziunii de sine tinere și niciun totalitarism al bătrîneții celei pline de deziluzii, ci o alternanță ludică a vîrstelor. Nici măcar o sinteză ce ar fi factice, ci un joc de-a v-ați ascunselea al unei vîrste cu cealaltă: „Ofelie purtată de valuri/ Fetița de șaisprezece ani/ Apare, dispare, reapare/ Totuși” (ibidem). Și ca o scuză amar-grațioasă
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte! Ion Grigorescu Adică Grigorescu Ion, așa cum îi place artistului să-și spună, sfiindu
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
se poarte/ nu vezi o scamă pe peron/ nu vezi un câine fără zgardă/ nu vezi un domn fără baston." Această caracterizare se potrivește însă perfect chiar poeziei lui Matei Vișniec. Am putea-o folosi ca pe o caracterizare critică ludică: " În textele lui Vișniec, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume bună, ce metrouri/ ce mirodenii din import!// portarii toți știu să se poarte/ nu vezi o scamă pe peron/ nu vezi un câine fără
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam, din experiența multora din jur, că operația nu va fi dureroasă. Alții spuneau că - dureroasă sau nu - "durează toată viața"�" E un permanent război cu propriul nume transformat în altul într-un fel aparent ludic, în urma unor jocuri de cuvinte și a unei descoperiri întîmplătoare ("pe o pagină din Contemporanul anului 1947, în titlul și semnătura unei poezii: Trei cosași de Radu Boureanu"), un război al identității sociale, între "copilul lui Izi" și tînărul revoluționar
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor al unor «picto-poezii ludice, gratuite și ingenioase»", ( Mircea Cărtărescu), Costache Negruzzi, "autor al celor două finaluri din O alergare de cai, care deconspiră și parodiază clișeele propriei proze sentimentale", B. P. Hasdeu, "căci Duduca Mamuca seduce prin ingeniozitatea textuală", Al. Odobescu cu Pseudokinegetikos, "carte-puzzle
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
schimb în ascensiune. L'Homme-soeur, romanul său din 2004, a fost bine primit de critică, despre el s-a scris în Franța foarte mult, a făcut-o și Dumitru }epeneag. Dar Lapeyre scrie o literatură mai puțin distantă, mai puțin ludică, mai atașantă - ori de atașament, de afecțiune fugise dintotdeauna, de la Beckett încoace, literatura recalcitrantă. Literatura lui Lapeyre este mai comodă, metaforele revin în discursul lui romanesc fără nici o intenție subversivă; sentimentele, deși expresia lor e ținută în frîu, afluează. Naratorul
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
scrie lungul monolog într-o singură frază. Nu sunt prezente semnele de punctuație, așa că este necesar efortul de a fotografia textul și de a-l citi pe propoziții, pe unități de sens. Ritmul lecturii este impus de acest impediment. Verva ludică a autorului îl împinge spre construcții interesante de cuvinte: vinuluițuiciirachiuluipoamelorautomnale, marmuregresiifaianțe, fosteste etc. Stand-by este un document redactat între vara lui 1997 și iarna lui 1999. Dezvăluie culisele, mișcările murdare din spatele unei cortine ostentativ așezate înaintea omului de rând. O
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
să stea iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările, seriozitatea și farsele, tandrețea, volubilul și tristețea, dimensiunile irepetabile ale histrionului, ale poetului, tăcerile, lumea sonoră și explozivă, toate acestea (și încă multe altele pe care le-a angrenat cu el, le-a asumat neliniștitei sale existențe
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
să reprezinte un stil inimitabil, Cornel Regman este expresia unui mod-de-a-fi-critic, încadrându-se într-un filon bogat care se întinde în literatura noastră de la Ilarie Chendi și Șerban Cioculescu până la, să zicem, Nicoleta Sălcudeanu și Mihai Iovănel. șugubăț și peant, ludic și didactic, cârcotaș și tipicar, sceptic de serviciu care nu face rabat nici autorilor, nici operelor, Regman a fost și a rămas până la sfârșitul vieții un cronicar, practicând genul cu aceeași perseverență cu care l-a apărat împotriva detractorilor. Pentru
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
asimilat și frumos ambalat, este chiar una dintre sursele de inspirație, lumea românească trebuia să se rodeze un timp spre a percepe exact conținutul, codurile și filosofia unei asemenea construcții simbolice în care ironia, meditația gravă, responsabilitatea morală și spiritul ludic se împletesc pînă la contopire. Și asta pentru că arta lui Serghei Manoliu, tipică pentru un răsăritean transplantat în Apus, marchează chiar acest spațiu de intersecție al imaginarului cu praxisul și al culticului caduc cu un pietism fără transendență. Pe scurt
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
poate rămîne în memoria noastră fie și numai cu acest rol. Acest personaj asociază finețea, o anumită grație, o aparentă fragilitate dacă privim din unghiul tehnologiei superioare pe care o reprezintă Batman, cu forța de persuasiune a unei inteligențe prelucrată ludic, cinic, care detectează și cea mai mică slăbiune umană, iar Heath Ledger își trece personajul nu o dată prin badineriile histrionice ale unui zanni din Commedia dell Arte. Cine, sau mai precis, ce este Jokerul? La jocul de cărți este acea
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
la nivelul abstracțiunii muzicale, o întâlnim în creația compozitorilor elvețieni Bashusha Gonvers, Vincent Chappuis, Yann Baud, Jean-Claude Siegenthaler, René Cattin, tineri artiști ce s-au format la clasa compozitorului Lucian Mețianu, de la Lausanne; lucrarea sa, Sonata "Copernic", conduce ingeniozitatea demersului ludic spre cotele de performanță ale unui spirit liber și rafinat. Este nivelul la care se situează, în egală măsură, realizarea interpretativă datorată muzicienilor formației Trio "Contraste" din Timișoara. Imposibil de decantat toate momentele concertelor festivalului, selecția proprie se orientează în
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
Gabriela Gheorghișor Atrăgătoare prin titlul ludic și cu iz arhaic, Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită (Editura Ramuri, Craiova, 2009) este o carte trans-genologică, la granița fluidă dintre roman, memorii, jurnal și poem în proză. La limită
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
în scurt timp, cunoscut ca cel mai competent exeget al ontologiei lui Constantin Noica. Am trăit din plin seducția polemicii în articolul ŤArta de a arunca cu piatra în Noicať". Și tot din acest articol aflăm de una dintre laturile ludice ale filozofului de la Păltiniș, care se complăcea uneori să compună versulețe de tip popular: "Sus la munte, sus la munte / Gândul are-o altă frunte". Nu ratați! ...interviul din Dilemateca pe august luat lui Filip Florian de Marius Chivu, intitulat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6985_a_8310]