2,384 matches
-
di porc. E s-o sculat ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precum și enigmaticul „nu va fi bine” sunt toate imbolduri puternice către încălcarea sfatului primit. De fapt, tot enunțul se așază în pofida negației să nu intri, să nu deschizi, decodarea mesajului fiind condusă în sensul invers interdicției. Enumerarea plăcerilor de factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul conține ambele ipostaze ale feminității ascunse, mai mult, mireasa are și o ipostază sacră, de entitate a lumii mitice. Cătălina are puteri asupra fertilității lumești și extramundane, ea înglobează energiile întemeietoare totale. Rolul nașului în ceremonialul tradițional de nuntă este foarte important, căci „nașii sunt cei care înfăptuiesc acte de inițiere, supraveghind neofiții până la consolidarea noii celule familiale. Depășirea sub cele mai bune auspicii a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar ce-am văzut acolo? Dintr-un pavilion de 100 de bolnavi numai 10 bolnavi erau: că l-a trântit un cal, a trecut roata de tun peste picior, îi bolnav de friguri, etc. și 90 erau bolnavi de boli lumești. Plângeau și se văicărau de mare durere de să ferească Dumnezeu. Și nu se puteau urina. Membru tăiat în 4 în 6. Se urinau cu sonde de cauciuc ori de sticlă. Și din membru le curgea un feli de sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și din membru le curgea un feli de sânge negru și foarte urât. Eu țineam ligheanu când le făcea doctoru spălături și-i înjurau de toți Dumnezei și crucile. Să-mi fi vorbit toți doctorii din lume despre pericolul bolilor lumești, nu băgau atâta groază în mine câtă s-a băgat când am văzut eu cu ochii mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mei. Și la școala normală, când se îmbolnăvea un elev era trimis acasă și batjocorit, că-i rău și ticălos. În loc să ne bage fix într-o sală de clasă pe băieții mai mari și să ne vorbească despre pericolul bolilor lumești, că avea cine. Întâi era dator Dl Director Ioan Mitru, ca părinte al elevilor. Al doilea era Dl Dr.Müller, Dr. pe higienă. Și al 3-lea era Dl profesor de anatomie, Constantin Kirițescu, care venia numai până la beșica udului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
udului și încolo nu mai zicea nimica. Și după I.Mitru a venit Director Dl profesor Vasile Petrovanu. Și m-a întrebat pe mine, că ce greșeli a făcut el când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
când era Director și i-a spus asta cu bolile lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești să aibă o ștampilă pe frunte, iar dacă e prea rușinos s-o aibă pe palma mânei stângi ca să se ferească cei sănătoși de cei bolnavi. O logodnă fără noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lumești. Și că, în sărbători se pot trimite elevi mari la Spitalul corpului 4 de armată, să vadă și să ia și ei parte la îngrijirea soldaților, bolnavi de boli lumești. Și trebue o lege ca cei bolnavi de boli lumești să aibă o ștampilă pe frunte, iar dacă e prea rușinos s-o aibă pe palma mânei stângi ca să se ferească cei sănătoși de cei bolnavi. O logodnă fără noroc Mulți ani a fost administratorul moșiei în Baea, Iorgu Vasiliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
săraci care se roagă cu toată ființa, cu inima Întreagă, cu mintea și trupul. Trupul se nevoiește la rugăciune, inima se sfâșie În durere și lacrimi fierbinți țâșnesc din ea. Iar mintea-i la Picioarele Domnului. Descătușat de toate cele lumești și legat de cele cerești care nu se prea văd, ci doar cu ochii sufletului poți vedea. Să ne dea Bunul Dumnezeu acea dragoste și credință de care avem mare nevoie toți. De multe ori mi se frânge inima și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Fii astfel Încât s-o meriți ! Viața e Viață - Ocrotește-o ! (Maica Tereza de Calcuta) Rețetă Duhovnicească (Sf Ioan Iacob Românul) Un dram de viață cât mai este In lumea asta să trăiești Jertfește-l numai pentru Suflet Și lasă grijile lumești! Un singur an, s-au jumătate O lună poate ți-a rămas S-au numai ziua cea de azi! Ba, poate chiar numai un Ceas ! Pe cât de tainic se arată Hotarul vieții pe pământ, Cu atât să-ți pară drumul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de muncitori, care dădeau bătăi de cap agenților de poliție ce aveau Atelierele sub observație. Numai că problemele reale care provocau vii nemulțumiri în rândurile angajaților nu țineau de politica externă. Ele rămâneau la nivelul lipsurilor cotidiene și chestiunilor mai lumești: bocancii netrimiși la timp de Ministerul Economiei Naționale - în ciuda faptului că sectorul C.F.R. se obișnuise cu titulatura populară de „a doua armată a țării” - și penuria de alimente, fără a omite îngrijorarea oamenilor față de răsturnarea situației de pe front, mai ales
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
căci s-au îmbolnăvit din smântâna alterată și, în loc de cheful plănuit, și-au petrecut vremea în durerile unei „holerine“, și mai ne plăcută cu instalațiunea rudimentară de acolo. Seara, părintele Costică Popescu, beat mort, a pus gramofonul să cânte romanțe lumești, prohibite la mănăstire; împrejurul casei lui se adunaseră multe maici scandalizate de acel concert ilicit, dar încântate în inimă de frumusețea muzicii. Bețiile acestea se făceau cu soldații germani. Unul din ei, netrezit din ajun, mergând cu mine la plimbare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca un venit pentru ele. Ea însăși era foarte veselă, cu inimă bună, deși egoistă, autoritară, violentă, dar potolindu-se la cea dintâi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frumușică și atrăgătoare, pe cât de ușurică. După multe lupte cu slăbiciunea lui pentru dânsa, divorță și, reînsurându-se, își croi o viață de căsnicie exemplară. Fu un bărbat model, dete soției tot ce-i era în puteri ca situație, eleganță, viață lumească, primirile în casa lor erau cele mai rafinate prin ca drul artistic ce instală în acea ridicolă clădire gotică, prin frumusețea neîntrecută a imensei sale grădini, prin bucătăria rafinată a meselor servite în porțelanuri și cristaluri artistice, prin alegerea invitaților
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
normală, dar atunci G. Philippescu era în vârstă, lovitura ar fi fost strașnică și femeia conștiincioasă și leală ce era Lydia nu s-ar fi împăcat cu ruperea legăturilor de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu muri, nevasta, după un doliu de patru ani, își reluă viața ei lumească, dar de veci singuratică. Doamna Olga Maurojeny devenise marea doamnă de onoare, datorită regelui pe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
împăcat cu ruperea legăturilor de recunoștință ce contractase cu acela care îi dăduse toate bunurile lumești în schimbul tinereții ei. Diplomatul plecă, peste câtva timp se uitaseră, G. Philippescu muri, nevasta, după un doliu de patru ani, își reluă viața ei lumească, dar de veci singuratică. Doamna Olga Maurojeny devenise marea doamnă de onoare, datorită regelui pe care îl ținea în curent cu toate cele petrecute în cercul reginei. Aducea astfel un mare serviciu și acesteia. Avea un tact și o cunoștință
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întâi, Dinicu violoncel, Skohutil alto și dânsul vioara a doua. Când Enescu se afla în București, [el] lua direcțiunea. Audiențele, primirile, balurile înmulțite în onoarea tinerei perechi princiare au făcut din această perioadă una din cele mai strălucite ale vieții lumești din București. Multe case elegante își deschiseră saloanele. Palatul Soutzu, în strada Colței, cu deosebire, era un centru unde toată lumea se întâlnea. Stăpânii casei, deși cam comici, dânsa foarte înaltă și urâtă, el mic de tot, dar nu mai frumos
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
seamă discontinuitatea, evoluțiile fracturate, rupturile. De fapt, lirica lui Dan Laurențiu, neoromantică, se plasează în afara cursului dominant din proza actuală, impregnată cum este ea de „cotidian“, de „concret“, de „istorie“. Poetul este inaderent la acestea din rațiuni conceptuale. Cotidianul, contingentul, lumescul sunt marcate, în viziunea sa, de un semn negativ, delimitează un ținut al răului, un spațiu al descompunerii și înjosirii, al maculărilor nedorite. Ele sunt „grămada de gunoi/a oamenilor“ pe care poetul fusese abandonat, uitat pe nedrept. Și nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
s-au risipit în eter, iar acestea, în fond atât de insignifiante, persistă în mine intacte. La fel le voi resimți, sunt convins, și la recapitularea finală, despre care se spune că are loc în clipa încheierii conturilor cu cele lumești. Din acea perindare-fulger a filmului vieții mele sunt sigur că nu vor lipsi.
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pentru cei mulți care nu știu. În Discursurile sale, însuși Machiavelli confirmă acest lucru: "Religia noastră îi reprezintă mai mult pe cei umili și pasivi decât pe cei activi. Apoi, binele suprem constă în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de existență pare să fi făcut lumea slabă, să fi transformat-o într-o pradă pentru cei răi, care pot să manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o persoană care nu aprecia foarte mult creștinismul. După cum scria mai târziu în Discursuri, Religia noastră îi apreciază mai mult pe cei umili și contemplativi decât pe cei activi. Apoi, situează binele suprem în umilință, sărăcie și dispreț pentru lucrurile lumești... Acest mod de viață pare să fi făcut lumea slabă, să o fi transformat în pradă pentru cei răi, care pot să o manipuleze în siguranță, de vreme ce omenirea, pentru a ajunge în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ce lăsau pe zăpadă și funia cu care erau legați. Ce n-aș fi dat să fiu și eu între dânșii! Poate căm acest dor o fi avut la bază o nuanță de vanitate; dar, în sfârșit, dintre toate vanitățile lumești, aceqasta este negreșit mai scuzabilă, pentru că năzuința de a atinge culmele înalte, fie pe terenul intelectual, fie pe cel fizic, e inerentă naturei omenești. Nu tuturor este dată putința de a le urca, și, fiindcă acum e vorba numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
culturii franceze. Tomismul prezenta și alte idei care nu puteau să nu rețină atenția. Potrivit concepției Aquinatului, puterea laică căreia îi sînt supuse corpurile oamenilor trebuie să se subordoneze puterii superioare Bisericii, întrucît puterea spirituală este mai presus decît puterea lumească. În restaurarea tomismului era astfel investită speranța într-o reîntoarcere la vremurile de glorie ale catolicismului. Încă de la început, atenția inițiatorului neotomismului s-a îndreptat către școală, către școlile catolice unde s-a propagat cu insistență, încă de la sfîrșitul secolului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de am conchis ambele grupe să plecăm de la orele de lucrări practice. Pe nivelul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]