4,609 matches
-
de la unul la altul burdufuri cu bere. Unii dintre ei își împărțeau dumicatul cu tinere femei, pe jumătate dezbrăcate, care purtau, pe rotunjimile trupului, ici și colo unse cu grăsime, mărturiile vizibile ale mângâierilor lor avide. într-un colț slab luminat, zăceau la grămadă arme, cufere, haine de preț și vase pline cu tot felul de bijuterii - prada lui Balamber. Acolo, încălecat pe o șa romană, Kayuk aștepta să primească ordine de la stăpânul său, iar între timp cojea un măr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dubritius, fiindcă acesta putea să i-l descrie pe trădător lui Anianus. La scurtă vreme, fură introduși amândoi și ajunseră în fața episcopului de Aureliana. 13 Trecând printr-o ușă cu arcadă, Sebastianus și Dubritius se găsiră într-o încăpere slab luminată, care - gândi prefectul - părea a fi un birou sau, judecând după mulțimea de cărți și a codicelor de pergament aliniate ori adunate în cilindri de piele pe rafturile a două dulapuri mari înzidite, o bibliotecă. în mijlocul localului îi aștepta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-învingător Mereu mai curajos spre-o viață mai măreață Aveai un crez al tău că reușești în viață. Erai miez de nădejde, speranță și minune Sfidând străinătăți găsind soluții bune Am dobândit cu tine liniștea-adevărată Calea noastră-atunci părea mai luminată. Luceafărul de noapte, o stea străluminată Ce arde în fereastră în noaptea-întunecată, Tu rupt- ai bariere spre porțile închise Și-ai devenit lumină, împlinitor de vise. BRAȚUL MAMEI Brațul mamei când mă-nconjoară Mă simt protejată ca odinioară, Umezii ei
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
noi alăturea va merge. EMINESCIANĂ Hai iubire lângă mine În pădurea tremurândă Crengile-aplecate, pline Încerca-vor să ne-ascundă. Și cădea-vor dintre toate Numai frunzele uscate, Somnul nu ne va mai prinde, Dragostea se va aprinde. Ca făclii slab luminate, Licuricii-lumânări Ne vor arăta în noapte Dulci-a dorului cărări. Când pe cer luna coboară, Te voi strânge-ncet la piept, Am să-întreb, dulce comoară Dacă te iubesc, e drept? Astrul nopții-înfiorat Va răspunde la- întrebare: Pare mică dar e
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
important. Picioarele goale începură să-l doară când atinse pământul, de la asperitățile pe care călca. Dar el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și netedă. Îi atraseră atenția două lumini aflate la distanță, pe strada slab luminată, deoarece se mișcau. Și se făcea un zgomot puternic. Luminile și sunetul îl fascinară. Intrigat, păși spre ele, ieșind din umbra unui copac. Fulgerător, luminile ajunseră în fața lui. În ultimul moment, văzu că în spatele luminilor venea o formă mare, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și vizualizarea tuturor fenomenelor observate - momentul culminant îl constituie certificarea viabilității unei creații de ochii "fizici" al spectatorului - privirea dovedindu-se simțul esențial al receptării, critic-realizant față de natura spectaculară a faptului artistic. Un simț indispensabil unei critici, să nu uităm, luminate, videopedice, receptor adecvat al închipuirii creației. Fundamentală dintr-o anumită perspectivă estetică, privirea nu este mai puțin echivalentul unei ontologii a actului creator, nu doar mecanism al acesteia, ci ea însăși o adevărată natură genetică. Revelatoare în acest sens nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în cap ideea sinuciderii, pentru mine a fost unica persoană cu care m-am însoțit vreodată, cu care m-am zbenguit vreodată și care, în mintea mea, se conforma imaginii clasice a unui mukta, adică a unui om uimitor de luminat, un cunoscător al dumnezeirii. În orice caz, caracterul său se pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu există decât În mintea lor Înapoiată. „Vopsește-ți În continuare unghiile și ai să vezi cum ai să pici În gheara lui!“, bodogăni babulea, trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune de drum pe jos, iar În dreptul vitrinelor puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos până În momentul când Atena tremurând toată de frig, un frig vizibil. Protector, Tony Pavone, o Învălui cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un potop de Înjurături la adresa celor doi netrebnici care desigur nu ajută la nimic. Peste alte două ore apăru un gardian care-l conduse Într’o cameră goală, trăgând zgomotos zăvorul. Aici avea să-și petreacă noaptea. Încăperea era slab luminată, cu o pardoseală de ciment umedă În care nu se putea observa, dacă are așternut pentru dormit cel puțin câteva paie de grâu ori ceva similar pentru a evita contactul direct cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însera, vitrinele magazinelor stingeau luminele baricadându-se cu niște obloane de oțel ce erau vopsite de adolescenți cu tot felul de mâzgălituri, din cele mai fanteziste. Străzile erau pustii, cu un aspect ce te credeai În Evul Mediu iar orașul luminat dar, suficient de pustiu având senzația unei carantine ce-l făcea să fie izolat de restul lumii datorită unei teribile epidemii de ciumă, ori cine știe ce alte teribile epidemii...! Perspectivele de viitor, reduse la zero. Puterea și milioanele de dollary le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a minții sau a motivelor. Dar acum ciudata afirmație a lui Augustin avea nevoie de o nouă interpretare. Ascultând-o pe Angela atent, Sammler observă diverse dezvoltări. Truda puritanismului lua acum sfârșit. Fabricile satanice Întunecate schimbându-se În fabrici satanice luminate. Desfrânații convertiți În copii ai bucuriei, deprinderile sexuale ale seraiului și ale savanei congoleze adoptate de masele emancipate ale New Yorkului, Amsterdamului, Londrei. Bătrânul Sammler cu viziunile lui zăpăcite! Vedea triumful din ce În ce mai mare al Erei Luminilor - Libertate, Fraternitate, Egalitate, Adulter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe o atitudine rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și a Rolls Royce-ului sclipitor ca o supieră, acoperindu-i chelia evreiască cuviincioasă. Ridurile doctorului Gruner erau blânde. Exprimau răbdare și câteodată chiar Încântare. Avea buze mari, nobile. Și ironie și pesimism se aflau acolo. Era o față plăcută, plăcut luminată. Iar Sammler, ca unchi de soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adevărat leacuri? Uneori ideea leacurilor i se părea lui Sammler ea Însăși vătămătoare. Ce se vindeca? Puteai rearanja, puteai orchestra tulburările. Dar să le vindeci? Nicidecum. Schimbă Păcatul cu Boala, o substituire de cuvinte (Feffer avea dreptate) și apoi doctori luminați vor stârpi boala. O, da! Așadar, filosofii, oamenii de știință, cu intelect strălucit, Înțelegând din ce În ce mai clar acest lucru, se văd nevoiți să intenteze proces de divorț tuturor acestor stări omenești. Atunci Își lansează În spațiu, spre lună, mașinăriile lor artropode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vârstele tuturor Grunerilor adunate laolaltă. Ochi de sălbăticiuni se iveau În lumina farurilor sau străluceau În reflectoarele așezate pieziș pe marginea aleilor: șoareci, cârtițe, marmote, pisici sau bucățele de sticlă ițindu-se din iarbă sau din tufe. Nici o fereastră nu era luminată. Emil puse faza lungă pe ușa de la intrare. Wallace, grăbindu-se să se dea jos, vărsă whisky-ul pe carpetă. Sammler bâjbâi după pahar și Îl Întinse șoferului, explicând: „A căzut.“ Apoi Îl urmă pe Wallace pe pietrișul scârțâitor. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cunosc fiica. Sunt absolut sigur. În siguranță Într-o cutie de oțel rezistentă la foc. De fapt, mă bucur că nu a venit cu cartea pe tren. Putea s-o piardă - s-o uite pe scaun. Grand Central e bine luminată, păzită de poliție și chiar dacă ar fi ca hoții să deschidă unul din dulăpioare, ar rămâne celălalt. Nu vă mai faceți griji În plus. Îmi dau seama că sunteți tensionat. Puteți să considerați Încheiată această Întâmplare neplăcută. Manuscrisul se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unghiile țărâna, Împingând cadavrele, ieșise sufocat de sânge și de care se depărtase târându-se pe burtă. Așa că o asemenea preocupare era de așteptat. Acum Margotte tăia ceapă Într-un castron. Ceva de mâncare. Viața În celulele ca niște picături luminate Își continua manifestările. Sărmanul Ussher În acel avion pe aeroportul din Cincinnati. Sammler Îi simțea lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze legătura cu Ussher. Dar observa unele din aceleași calități, calitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dinafară fundul buzunarelor de la sacou, asigurându-se că are cheile. — Sunteți polonez? spuse el. — Am fost polonez. — Artur? — Da. Ca Schopenhauer, pe care Îl citea mama mea. Arthur, pe vremea aceea, nu foarte evreiesc, era cel mai internațional, cel mai luminat nume pe care Îl puteai da unui băiat. Același În toate limbile. Dar Schopenhauer nu-i avea la inimă pe evrei. Îi numea niște optimiști vulgari. Optimiști? Dacă trăiești lângă craterul Vezuviului e mai bine să fii optimist. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe Horricker. Și era pornită și Împotriva lui Sammler. Iar el Însuși era departe de starea lui obișnuită. Departe! Negrul rănit. Sângele. Iar acum, confruntat cu toată această superfeminitate, senzualitate, vedea totul cu exagerată claritate. Așa cum văzuse și Riverside Drive, luminată malefic, după ce urmărise furtul din geantă În autobuz. Așa vedea și acum. Să vezi era o desfătare. O, desigur! O plăcere supremă! Soarele poate străluci și poate fi o binecuvântare, dar uneori arată furia lumii. Asemenea strălucire, intensitatea lucrurilor totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ea un loc al ei. Ceaiul n-a omorât-o. Din contră, a fost foarte bun. Tare și dulce. I-a calmat durerea din tâmple și, finalmente, i-a secat lacrimile. Bucătăria, ca toate celelate încăperi din cabană, era slab luminată și avea un efect reconfortant. Pe măsură ce afară s-a așternut liniștea, Alice și-a terminat și ea ceaiul. Helena a întors cana cu gura în jos, pe-o farfurie. Femeia i-a luat o mână. Alice s-a așteptat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să prindă contur pe după draperia ce se ridica În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o bucătărie care era și sufragerie În același timp. Urma apoi camera de zi, izolată printr-o draperie groasă. Următoarea cameră pe dreapta, cum priveai dinspre vestibul, părea a fi dormitorul. De cum intrai În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva mașini. Oare care nuanță de bleu mă interesa? Dintre cele șase mașini parcate, patru aveau culoarea bleu și asta nu-mi spunea nimic. Ferestrele Primăriei, cu excepția cîtorva de la etajul al doilea, erau Încă luminate, ceea ce Însemna că lumea rămăsese să lucreze peste program. Am Întors Încet mașina și am luat-o Înapoi pe unde venisem. Nu prea știam eu multe despre afacerile unui vînzător de combustibil, dar odată cu extinderea cartierelor de locuințe spre suburbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o sirenă undeva peste rîu și huruitul motoarelor și al mașinilor care reverberase pînă atunci sub cerul Întunecau fu redus la tăcere. Trei camioane porniră dinspre cantină spre șantier. Fiecare camion avea, se pare, destule ajutoare și, privind insistent zona luminată, mi-am dat seama că se lucra În schimburi, neîntrerupt, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. — Acum e activitatea În toi, spuse el cu un ton mai ridicat. Am intrat cu mașina În albia rîului. Apropiindu-ne, mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
gulerele paltoanelor ca să se apere de frig și erau puțin cam aduși de spate. Băiețelul Îmbrăcat În uniformă care se afla Între ei le povestea ceva cu multă Însuflețire. Bucățele mici de hîrtie luate de vînt concurau parcă la gura luminată a metroului, care să fie prima. Am luat cina la un restaurant ieftin din fața stației: karQraisu și ouă. Deși ne aflam În toiul iernii, o muscă uriașă verzui-argintie dădea tîrcoale pe-acolo ca și cînd ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]