2,874 matches
-
împreună cu el la școală, lucrând zi de zi, nu-l cunoști? Sau nu sunt de acord tușa și unchiul? Ba sunt, că le place foarte mult de Aurel și chiar sunt de părere să ne căsătorim, ce s-o mai lungim cu logodna. Aaa! De-aia vrei tu să tragi de timp. Să știi că au dreptate, că noi tot zicem că facem nunta acum, ba mai încolo și vremea trece. Când o veți face totuși? —Vara asta. Sper să n-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plâns tușa din cauza ta, cum l-ai blestemat pe Aurel, prietenul tău, că nu știu ce nu ți-a convenit, cum te-ai certat cu directoarea jignind-o deși nu aveai dreptate, ce să-ți mai spun? Nu are rost să mai lungim vorba. Dar numai eu greșesc? — Greșim toți, dar tu ești într-un moment greu peste care nu poți trece fără credință în Dumnezeu. Credința te va mântui. —Vezi? Asta este. După plecarea Leontinei, Natalia și-a făcut un proces de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unde facem dragoste..... — Și... — Nu mai continua cu drăgălășeniile tale că mă faci să nu mi respect ce mi-am propus și-ar fi păcat. Stai, taică! Acum eu ți-am promis și nimeni nu mă poate îndupleca. Atunci de ce lungești vorba? —Așa-mi place mie. Mă înnebunești cu ochii tăi frumoși, cu vorbele dulci, cu gesturile nevinovate, cu parfumul plăcut care mi-a inundat cabinetul și ființa mea întreagă. Abia aștept să fim împreună. Mâine meregem să comandăm verighetele pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
radicali și algoritmi. Fizica și chimia Își făceau și ele simțită prezența. Încetul cu Încetul, cifrele intrau În eprubete și În alambicuri, pline de tot felul de substanțe fumegânde. Din fum se nășteau siluete și abstracțiuni. Apăreau, lățindu-și și lungindu-și mereu dimensiunile, și oameni-degete, și oameni-mâini. Apărea și femeia-șarpe, și femeia-elefant, precum și nelipsita girafă În flăcări a lui Dali. O parte din salonul În care se afla Oliver se muta pe Karl Marx. Olivia prindea rădăcini pe stradă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia savurată pe deplin. Timpul putea fi simțit și pe-afară, și pe dinăuntru. Ce altceva erau oare secundele și minutele decât niște scoici ce se lungeau sau se scurtau Întruna, În funcție de dispoziția pe care o aveai pe moment? Ce rost avea să-ți bați capul cu gelozie sau să te gândești la moarte?! Disperarea nu era decât o formă trecătoare a bucuriei de a fi. Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a unuia, când a celuilalt...” Afară, trupul lui Oliver fu cuprins de un vârtej. Brațele sale acoperite de frunziș galben-ruginiu se legănau În văzduhul limpede, luminat de razele unei luni imense, sinilii. Trupul său, contorsionat de bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul lui, susurându-i șoapte ispititoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o tot Întreba, trecându-i bărbia peste sâni: „Acum Înțelegi?”. „Înțeleg, Înțeleg”, țipa aceasta, gata-gata să-și dea duhul de-atâta râs... Noimann nu știa cât timp durase toată această scenă. Ținea minte doar că, la un moment dat, zăcea lungit În dreapta femeii, simțind pe deasupra frunții o adiere rece. Apoi văzuse cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rece. Apoi văzuse cum niște degete, mișcându-se lent, ca-n somn, Încercau să-i Închidă pleoapele. Apoi totul se stinsese și În sufletul lui năvălise bezna. Clipele cădeau peste trupul lui obosit, acoperindu-l Încetul cu Încetul. Timpul se lungea, secundele se colorau, luând forma unor cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi poate aduce multe neplăceri...” Mesenii râseră. Dar medicului vorba aceasta i se Înfipse ca un cui În inimă. Asta cu atât mai mult cu cât Satanovski se oferi să prezinte un alt spectacol de prestidigitație. Și, fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mâinile sunt la fel de netede ca și chipul. Linia norocului, linia vieții, linia inimii i s-au evaporat din palmă. Atârnă acum, ca niște cabluri, deasupra copacilor stufoși. Șiruri de păsări s-au așezat pe ele, ciripind de zor. Palmele plutesc lungindu-se pe trotuar. Degetele se-agață de burlane. „Lilith! Lilith!” Noimann-cel-de-sticlă lunecă peste un Noimann-care-curge. Mâinile sale mici se oglindesc În băltoacele altor mâini. Chipul său plutește deasupra altui chip, legânându-se deasupra și dedesubtul lui. Păianjenii, păianjenii... Noimann lunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să Înainteze. Noimann Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o striga mereu pe Mathilda. Îi răspundea din urmă un cor de voci. Medicul trecea dintr-un vagon În altul, o căuta pe Mathilda peste tot. Trenul zbura prin noapte. Chipurile agitate ale călătorilor se reflectau În geamuri. Compartimentele se lungiseră. Părea acum că trec două sau chiar trei trenuri unul lângă altul, adăpostind Înăuntrul lor aceleași scaune și aceiași călători, multiplicați la infinit. Alergând pe coridor, Noimann dădu peste conductorul de tren și se scotoci precipitat după bilet. Își aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Piciorul alerga mereu În fața lui. Noimann nu-l scăpa din vedere. Intrau fugind dintr-un vagon și intrau În altul. Călătorii aflați pe scaune sau pe coridor se se fereau din calea lor. Fuga deveni din ce În ce mai precipitată. Compartimentele ba se lungeau, ba se scurtau. Unele le străbăteai făcând un pas, prin altele goneai ore Întregi fără să ajungi la capăt. Călătorii, pe măsură ce Înaintai spre capătul trenului, deveneau și ei tot mai ciudați. Vagoanele ba se umpleau, ba se goleau instantaneu. Alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
e în direct aici, “talentul” local din Chattanooga, spune spilcuitul, prezentatoarea, e fix ca o pâlnie. Orice i-ar spune în casca UFI, exact aceleași cuvinte vor ieși de pe buzele ei rujate. Regizorul i-ar putea transmite: «...Dumnezeule, iar o lungim! Sări la „Adoptă un câine”, și apoi luăm publicitate», și asta va spune ea în direct. Exact ca o pâlnie. Blondina noastră, ascultându-l, nu râde. Nici măcar nu zâmbește. Așa că spilcuitul îi spune că a mai văzut talente de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
arată prezentatoarea de pe monitor și spune că întotdeauna prezentatoarele au freza aia într-o parte. Părul le cade pe o ureche, ascunzând-o. Asta fiindcă au o cască minusculă în care primesc indicații și repere de la regizor. Dacă showul se lungește sau trebuie să dea legătura la un accident nuclear. Blonda noastră e în turneu cu un soi de roată de exerciții pe care tot aluneci înainte și înapoi ca să slăbești. E îmbrăcată cu un costum roz mulat și colanți violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înapoi în camera verde. Producătoarea de platou îi va înmâna microfonul fără fir spilcuitului cu „ Investiții video”. Îi va spune Roții de Fitness: „Vă mulțumesc că ați venit, dar ne pare rău. Avem prea mulți invitați, și emisiunea s-a lungit...”. Și va pune agenții de pază s-o escorteze afară. Asta ca să poată termina rapid și să preia transmisiunea rețelei mamă - seriale siropoase și talk-showuri cu vedete - la ora zece fix. Babalâcul de pe monitor poartă aceeași cămașă și cravată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care trebuia să intre în segmentul F a șters-o în momentul în care a intervenit scufundarea vasului de croazieră. Apoi tipa din segmentul E - Consultantă culori, scria în căsuța ei - a șters-o când era clar că emisiunea se lungea. Apoi s-a cărat Cartea pentru copiii programată în segmentul D. Tristul adevăr e că poți să-ți tot vopsești părul în culoarea potrivită și să te prefaci că ești un material amuzant și tonic, chiar și atunci un terorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să postim cu adevărat, înfometați și suferinzi, le-am fi putut lungi până la vreo două săptămâni în poveste. În carte. În film. În miniserialul de televiziune. Am flămânzi doar atât cât să căpătăm ceea ce Tovarășa Lătrău numea „pomeți de lagăr”. Cu cât mai multe proeminențe are o față, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fata lui Flint la școală. Ca să pună mâna pe un avion cu reacție. Ca să obțină medicamentele pentru a-l droga pe pilotul companiei de închirieri. Toate astea costă bani serioși. Ca să spunem adevărul, țâțele lui Flint deveniseră cam de speriat. Lungiți în fotoliile de piele albă, la cincisprezece mii de metri altitudine, se îndreaptă spre sud de-a lungul Mării Roșii, până la Jedda, unde o s-o cotească la stânga. Te și-ntrebi cum au făcut rost de bani ceilalți tipi care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
speranța, aveam dureri insuportabile în picioare, articulații, abdomen și cap. Tot corpul era locuit de durere și m-au trimis la o clinică specială în Iași unde mi s-au făcut o mulțime de testări, analize, biopsii, care s-au lungit pe o perioadă de patru săptămâni. În urma unei biopsii de țesut muscular, s-a evidențiat o Vasculită SNC (sistem nervos central), care era o complicație la Lupus. Despre Lupus am să revin pe parcursul acestei cărți. Erau diagnostice care îmi dădeau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu mint, ci emit un adevăr uitat de noi, dar pe care trebuie să ni-l amintim din nou. Acum vă dau și exemplul pe care-l așteptați : La începutul anului 2002 mă trezesc într-o noapte cu Ocrotitorul meu lungit lângă mine, la marginea patului, aproape materializat, și-l aud că mă întreabă: Luptăm? Luptăm! am răspuns și așa a fost. În acel început de an luptam din nou pentru viața mea. Am conștientizat cât am putut, dar Ocrotitorii mei
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
socială sau starea materială... Dumnezeu cu mila, păcat de spiritul lui. Pentru că cine se gândește numai la el și deloc la aproapele lui, mai necăjit sau aflat în suferință, nu va face decât să coboare, de urcat nici vorbă! Am lungit destul vorba cu lucruri care ar trebui schimbate, „pe ici, pe colo, prin părțile esențiale” Mai fac doar o propunere și apoi trecem mai departe: mă uit în jur, văd și aud multe lucruri frumoase pe care le face biserica
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
-l stăpânește”). Cine afirmă aceasta trebuie verificat imediat de specialiști. Sper ca încercările mele să ajungă cât mai aproape de adevăr și, prin ele, să trimit o rază de lumină spre toți cei care simt nevoia de Lumină. Să nu mai lungesc vorba și să trec la fapte. Așadar: „pe cai și la drum bun!” Spuneam că, încă din copilărie, am avut trăiri inexplicabile. Eram destul de mică, poate aveam opt, poate zece ani. În orice caz depășeam puțin servanta din bucătărie. Acest
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
peste cineva care deschide ochii și te privește atât de expresiv, chiar dacă e mort, chiar dacă e păpușă de ceară, „nu-i nimic, Dragoș o să rabde, îl doare, dar o să rabde, el, care a trecut prin atâtea în viață“ (așadar, cel lungit pe masă purta numele Dragoș) „dumneata spune-i ceva fetei care te privește ca pe mirele mult așteptat“. „Draga mea“, i-am spus eu atunci, încet, fetei aceleia, „fiindcă nu știu cum te cheamă, am să te numesc și trebuie să știi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în albăstriul tubului. „Sunt cuminte“, i-am spus și am zâmbit amândoi. Simțeam cum abisul fără sfârșit al tubului încerca să mă aspire, dar izbuteam să rezist. Lângă fruntea mea, Dragoș dormea neclintit și moale. Vedeam cum genele i se lungeau și fâlfâiau în undele luminoase. „Poate că ne vedem pentru ultima oară“, i-am spus, „poate că nici nu exiști, dar tot mai am timp să-ți spun un cuvânt, unul singur, ultimul...“. I-am spus cuvântul, n-am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]