10,288 matches
-
pîrg, vă trimite o mană, cînd măslinii-s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; cînd stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii sau tigrii să vă pustiască turmele. CÎnd vi se naște un prunc, Îl zvîrcolește, doar s-o prăpădi. Ce Dumnezeu mai e și ăsta? Nu, ăsta nu este Dumnezeu din ceruri, nu este Elohim. E un altul. Căci Elohim, creatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a celui Atotputernic! Să-i omoare pe prunci În leagăn, pe mame la naștere și pe bătrînii fără dinți. De aceea zic ei, nu ucide! Pentru ca el și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o singură pornire, să chibzuiesc cu toată tăria la grozăveniile trăirii pămîntene, la neajunsurile lumii, la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth-Swanson - scuzați-mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dînsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care 80% sunt pășune) a dus la înmulțirea plantelor toxice și a buruienilor (plante ruderale), cu valoare furajeră slabă, altele de-a dreptul toxice care dăunează metabolismului animalelor. Dintre plantele toxice amintim (unele au valoare curativă, vindecătoare!): mătrăguna, cucuta, mărul lupului, coada calului, spanacul sălbatic, piciorul cocoșului, mana apei, floarea paștelui, fumărița, ciumăfaiul, măsălarița, baraboi, roșcuța, iarba fiarelor, dalacul, săpunarița, holera, rugina, inul sălbatic, pelinul, vinarița, laptele câinelui, loboda, bozul etc. în condițiile în care se vorbește tot mai mult despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gospodărie, sunt dăunători sănătății oamenilor și animalelor. De asemenea, dăunătoare este cârtița (cățelul pământului) care distruge grădinile, sap galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat, umblau în haite pe dealuri, erau un pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asemenea, dăunătoare este cârtița (cățelul pământului) care distruge grădinile, sap galerii și scoate mușuroaie. Pagube provoacă în livezi iepurele de câmp, în păsările de curte vulpea și dihorul, în oi și turme, lupul. Cu vreo 50 de ani în urmă, lupii erau numeroși, atacau oile din gospodării, intrau în sat, umblau în haite pe dealuri, erau un pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din Austria, Balthazar Hacquet, care a călătorit în șările Române și în Bucovina, învățând limba română. Acest port de la sfârșitul secolului al XVIIIlea a fost adusă de „dornenii” luncași pe Valea Dunavățului și în alte sate din Centrul Moldovei (Valea Lupului și Slobozia Domniței). Balthazar Hacquet descrie și prezintă atât îmbrăcămintea bărbătească, cât și pe cea femeiască, deosebit, pe clase sociale, la țărani ca și la nobili (boieri). Folosind descrierea și desenele călătorului nostru, observator atent al locurilor și oamenilor, să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
creștină: Dansul păgân al „paparudelor”era menit să aducă ploaia; apoi preotul a făcut slujb de dezlegarea cerului pentru ploaie. De sărbătoarea Sfântului Andrei, protectorul animalelor și oamenilor, se ung ușile și ferestrele cu usturoi pentru îndepărtarea duhurilor rele, a lupilor, a bolilor etc. Spolocaniile presupun spălarea vaselor în care s-au pregătit și mâncat alimente de frupt; se urcau în pod și pentru perioada postului se foloseau alte vase; Dochia (Baba) era cu cojoacele te putea răci și îngheța la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes cartea pe care eu o țineam În mînă. În pofida fațadei lui de comic de bîlci și a vorbăriei prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Barceló, Însă În clipa aceea, studiind fiecare cută din anatomia acelei eleve, pe care n-o puteam vedea decît din spate, Însă pe care mi-o imaginam În trei dimensiuni și perspectivă alexandrină, mi se făcu o poftă ca de lup. Ia te uită, e Daniel, exclamă profesorul Velázquez. Ce noroc să vii tu și nu măscăriciul acela de ultima oară, acela cu nume de toreador, care mi s-a părut că ori era băut, ori eram cît pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
catehismului. CÎnd sosea Crăciunul, Julián se distra recompunînd figurile din preajma ieslei și urzind intrigi În care pruncul Iisus era răpit de cei trei magi de la Răsărit În scopuri scabroase. În curînd, dobîndi mania de a desena Îngeri cu dinți de lup și de a născoci povești cu spirite purtînd glugă care ieșeau din pereți și mîncau ideile oamenilor În timp ce aceștia dormeau. Cu timpul, pălărierul Își pierdu orice speranță de a-l Îndrepta pe băiat către o viață folositoare. Copilul acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se treziră brusc din torpoarea în care perspectivele mai mult decât sumbre ale scrutinului îi făcuseră să se afunde și, cu siguranță, pentru că li se părea nedemn de misiunea lor educativă să piardă timp discutând coincidențe, se lansară ca niște lupi asupra extraordinarului exemplu de civism pe care-l dădea populația capitalei în acel moment, venind în ajutor urnelor, în masă, când fantoma unui nivel al abținerilor fără egal în istoria democrației noastre amenința grav stabilitatea nu numai a regimului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să-mi predați toată celula legată de mâini și de picioare, pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns să i se dea un nume, sărmanul, și pe cei trei peștișori care au apărut acum, lupul, pisica și țiparul, îi vreau zdrobiți de greutatea dovezilor de vinovăție imposibil de negat, atacat, contrazis sau contestat, asta este ceea ce vreau, papagal-de-mare, Voi face ce voi putea, albatros, Veți face exact ce v-am spus adineauri, totuși, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
într-o jumătate de duzină de zile, căci atâtea am petrecut aici. Deci, nici vorbă să ordone supravegherea celor două intrări de la providențial, s.a., să lase, dimpotrivă, drumul liber, pentru ca tendința firească, care nu e doar caracteristica taurilor, să determine lupul să se întoarcă la vizuină, papagalul-de-mare la gaura din stâncă. Pat cunoscut și primitor poate, prin urmare, încă să aibă comisarul, presupunând că n-or să vină să-l trezească la miezul nopții, cu ușa deschisă cu un șperaclu subtil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
scutură din cap. - Dacă asasinul e unul din ei, de acum a avut timp să șteargă orice urmă. Iar să-l interogăm Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde cuvintele printre ale celorlalți, asemenea unui lup printre lupi. E mai bine să-l lăsăm să creadă că știm mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap. - Dacă asasinul e unul din ei, de acum a avut timp să șteargă orice urmă. Iar să-l interogăm Împreună cu ceilalți ar Însemna doar să Îi oferim avantaje. Și-ar ascunde cuvintele printre ale celorlalți, asemenea unui lup printre lupi. E mai bine să-l lăsăm să creadă că știm mai multe decât știm. În felul acesta Îi vom insufla teama și, În același timp, certitudinea Înșelătoare că se află În siguranță. Iar Între aceste Scila și Caribda Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
al bietului Fabio, ca să afle mai multe. Dar se Îndoia că un vulpoi cum era cardinalul și-ar fi dat În vileag vreunul din proiectele sale. Poate că era mai bine să accepte provocarea și să se ducă În bârlogul lupului. Clericul Îl Însoți prin sălile reședinței, deschise una după alta ca pentru a alcătui un lung coridor. În pragul ultimei uși se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
persoană face obiectul unui studiu atent din partea servitorilor lui Bonifaciu, șuieră poetul. - Servitorii lui Bonifaciu sunt servitorii Bisericii. Păstorii poporului lui Dumnezeu. Și ca atare călăuzesc cu blândețe turma care se Încrede În ei, Întărită În certitudinea credinței, și alungă lupii care ar vrea să masacreze această turmă pentru a-și satisface lăcomia. Cât despre dumneata... continuă el, ridicându-și mâna cu inelul Într-un gest de amenințare. Cât despre dumneata, de multă vreme faptele dumitale neliniștesc Sfânta Biserica. Dante se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ, tocmai la timp ca să vadă cu groază cum omul trăsese spada și se pregătea să Îl lovească. Zări capul de lup pe care Îl purta pe coif, Înainte să Își Închidă instinctiv ochii. Fu salvat de un glas cunoscut. - Messer Durante, ai venit să asiști la lucrarea justiției? croncăni bargello, pe un ton ironic, reținând brațul soldatului. Îți face cinste: credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi putut deviau și de la face totuși să se Împlinească, pornind această impostură, un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele putrede ale concetățenilor săi, toate acestea ar fi putut fi Îndreptate de omul acela, a cărui lucrare se pregătea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nori îndoliați. Puștii nu mai pierdeau vremea pe străzi, nu mai mergeau la pescuit, nu mai aruncau cu pietre în geamuri. Până și animalele păreau fără chef. Clopotele decupau timpul ca pe un trunchi de copac doborât. Câteodată, urlete de lup umpleau orașul. Era Martial Maire, prostănacul, care înțelesese totul, și care-și striga suferința, chircit la poarta școlii. Poate că ar fi trebuit să facem cu toții ca el. Poate e singurul lucru pe care-l poți face în asemenea cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
câteodată își înclina capul, iar gura părea să spună: „da, e adevărat, așa e, cum spune Pielea, totul s-a petrecut întocmai“. Se întâmpla în ajunul zilei în care fusese descoperit trupul. Pe la ora șase, îmi spuse Josăphine. Câini și lupi, ora pumnalelor și a sărutărilor furate. Josăphine trage căruța și mai trage din când în când câte o dușcă, pentru a se-ncălzi, din sticluța pe care o ține mereu în buzunarul vestei. Pe străzi, în chip ciudat, în ciuda gerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort ca să mă opresc. Iar puștiul a început să scoată urlete prelungi, de animal, cum se spune că făceau lupii când încă mai existau prin pădurile noastre, și a ținut-o tot așa, în timp ce judecătorul și colonelul râdeau ceva mai încolo. Îi puteam auzi. Iar țipetele puștiului erau ca niște cârlige care mi se înfigeau în inimă. Pe Mierck și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în profesie ca tânără avocată cinstită și cum am ajuns să primesc câte o găină ciubuc, așa de cinstită am ajuns, cinstită!!! Când eram la grădiniță și doamna educatoare ne arăta, la grupa mare, niște poze cu animale, uite, ursul, lupul, vulpea, câinele, porcul, dacă ar fi să alegeți de aici animalul care o reprezintă pe mama și apoi pe tata, ce ați alege? Eu, cu mâna sus. Loredana! Mama e vulpea, că ne aduce acasă câte o găină când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]