6,186 matches
-
soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. Pribeag, printre ruine
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când roiul de luceferi și doamna nopții, luna, Răsfiră-n ape doru-n crâmpeie de lumină. Privește-mi ochii-n tihnă, redă-le iar sclipirea Încarcerată-n țipăt de pescăruș, străină, Cu-eternul cifru magic dezleagă-le iubirea. * Pribeag, printre ruine
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
fapt m-a șocat. Nu am văzut nici o declarație din partea colegilor din „Trio Alpin”, respectiv Sandu și Puiu. La fel colegii din „Teatrul C. Tănase” nu au fost anchetați. Pe de o parte m-am bucurat că nu i-au lut la întrebări băieții de la Manăstirea Secu, „securitatea”! Dar chiar să nu fie niciodată întrebați despre mine asta nu pot să cred! De asemenea, cel care a fost întotdeauna cu noi în cazarma miltară, când ne adunam seara la infirmerie, nu
LA BĂIEŢII DE LA MĂNĂSTIREA SECU... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358844_a_360173]
-
parafrazez, cu o deschidere voită a frumuseții, care înnobilează versul cu dorința de a plăsmui tot ceea ce este mai pătrunzător. În sfârșit, Călin Derzelea ține să ne amintească de sufletul nemuritor și de geneză: Acasă e în nor, / străin e lutul meșterit / de mâna focului și că poetul rămâne singur oriunde ar fi, pentru că numai în lumea lui el creează fără vibrații, care să-i întrerupă legătura cu inspirația. După toate chinurile și ispitele pământești, după ce cuvântul lui s-a înălțat
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
pentru Grigore Vieru sau să ne inundăm interiorul minții cu nonconformismul lui Cristian Neagu, râzând de sfidătoarea figură a existenței dure: Căci inima, peste cerebrala rațiune, / Descoperă tardiv superlative consistențe. Câtă tărie poate să aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
foc și ploi fatale Din somnul adormirilor letale Ce zămislesc doar monștri reci și goi... Nimic nu ne mai poartă printre stele, Nici un surâs și nici o sărutare Coșmaruri ne trezesc, zâmbind barbare În jocul lor îndoliat de iele... Dospesc în lutul infestat cu nebunie Atâtea malformații de cuvinte Și tremurul din gene iarăși minte Când lacrima se teme, ca să fie... Doar în Grădina-aceea din poveste Mai murmură un dram de rugăciune, Și piatra se răsfață-ntr-o minune În care o
MAI CRED de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358895_a_360224]
-
Să mi-l întinzi, în mugur, mai departe? La umbră lui, să stau și după moarte, Fără să aflu vieții, începutul? Cum ți-aș cuprinde miezul, cu-mprumutul Furat atât de blând, din raza pură A gurii tale, tandre precum lutul, Să-i simt duhovniceasca ei arsura! Ce frunze suntem astăzi, mână-n mâna, Intrând în rădăcina de argint A dulcilor salcâmi, ce ne amâna Aflarea noastră-n florile ce mint? Mai trece-o iarnă, una, poate două, Vom fi salcâmi
IARNA SALCÂMILOR de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358926_a_360255]
-
rău se schimbă, ce e rău mai rău se face. Ce nu-i foc ca focul arde, ce sunt valuri nu-s albastre, Heracliți și Thaleși urcă scara îndoielii noastre. Ce-i din cer spre cer se-înalță, Ce e lut în lut coboară, după zi urmează noapte, după noapte - noapte iară. Ce-i frumos ne-nfricoșează ce-i urât ne-ncâtă cult, ce-i curat gunoi se face, ce-i gunoi - gunoi mai mult. Ce e mic și mai mult scade
OBSERVAŢII DE (-O) VIAŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358945_a_360274]
-
schimbă, ce e rău mai rău se face. Ce nu-i foc ca focul arde, ce sunt valuri nu-s albastre, Heracliți și Thaleși urcă scara îndoielii noastre. Ce-i din cer spre cer se-înalță, Ce e lut în lut coboară, după zi urmează noapte, după noapte - noapte iară. Ce-i frumos ne-nfricoșează ce-i urât ne-ncâtă cult, ce-i curat gunoi se face, ce-i gunoi - gunoi mai mult. Ce e mic și mai mult scade ce-i
OBSERVAŢII DE (-O) VIAŢĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358945_a_360274]
-
să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud și m-am ascuns Cu norul unei lumi prea furibunde, Cu zâmbetul și ochii ce au plâns. 31 august 2016
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am ascunsCu norul unei lumi prea furibunde,Cu zâmbetul și ochii ce au plâns.31 august 2016, ConstanțaSursa
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
Mi-ai repartizat. Îți mulțumesc Mărite Doamne, Și sper ca să mă fi iertat! Ce-a mai rămas e supliment, La anii mulți ce sunt trecuți. Nimic nu îți mai cer urgent, Decât copiii să-mi ajuți. Simt frunze galbene de lut Sub tălpile prea mult umblate Mai vreau să pot să mai ascult, “Concert de toamnă” până-n noapte. Referință Bibliografică: CONCERT DE TOAMNĂ / Aurel Lucian Chira : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie 2016. Drepturi de Autor
CONCERT DE TOAMNĂ de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358992_a_360321]
-
umbrei mele, nu îi sunt stăpânul, / și unde cade, n-am putere, n-am, / să-I țin Dumnezeirii Tale, spinul, / cu năruitul suflet, să-ți fiu ram - // De aș privi în rana de lumină, / aș vrea o veșnicie să fiu lut, / să nu cumva pe Tatăl să-l sărut, / pe rana Dumnezeului din tină - // Atunci sărut doar rana din icoană / și neștiut, aș vrea să fiu pământ, / pe care picuri dragoste din rană / și arde-n turmă, fără un cuvânt ... ” Transfigurat
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Bucură-te, lacrimă sfântă de mamă, / Bucură-te, leagăn de bucurie, / Bucură-te, fericire fără durere și teamă, / Bucură-te, sfânta lui Dumnezeu omenie - // Bucură-te, prea cucernică armonie !” Numele Prea Sfintei Fecioare Maria este asemuit cu o “țară de lut cu sufletul rupt: / Îngropată în cer, lângă inima Domnului, / Și în cer îngropată, la picioarele Domnului, / Bucură-te, Mântuitorule început!” Nu mai puțin frumoasă este poezia-litanie: “Rugăciune la degetul arătător al Sfântului Nicodim de la Tismana” - la 600 de ani de la
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Acasa > Redactia > Autori > MI-E DOR... Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară Icoane vechi și scoarțele de zestre. De soba cea trecută peste vreme Ce-și toarce fum în gerul strâns grămadă, Cu-ncinsul jar ce trupul rolei geme Stârnind mirosuri de plăcintă caldă. Mi-e dor de-al meu
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
trupul rolei geme Stârnind mirosuri de plăcintă caldă. Mi-e dor de-al meu bătrân cătun Un sfânt lăcaș, tradiții pure, Ce-și plimbă colbul de pe drum Sub vânt și foșnet de pădure. De grai, de port și strachina de lut De lingura de lemn stăpână, Tânjesc la moștenirea ce-am avut La coasa grea ce o țineam în mână. Mă sting încet de dorul de ogradă Posacul scrânciob sub un măr domnesc, Sub verdele de iarbă sau zăpadă Își plânge
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
de luna se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu, ca un condor netulburat întind un braț și smulg o rămurea de cedru... atunci un cedru mut se tânguie șoptind la lut. La poala-i lacrimi verzi, smarald, coroana-i îndreptată-n sus privește la condor șoptind... - Tu înger neștiut! Referință Bibliografică: În zborul meu mă simt condor / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 640, Anul II, 01 octombrie 2012
ÎN ZBORUL MEU MĂ SIMT CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359050_a_360379]
-
Constantin Geantă își manifestă indignarea și protestul față de nedreptățile societății în poemul „Mai poți fii optimist” : Mai poți fii optimist / Știind / Că poate mâine / Visele / Îți vor fi confiscate?” Și totuși dorința de libertate este primordială: „Oh, zeilor, / Dați-mi lutul / Și dintru început / Voi modela / Mările și sorii, / Nopțile și zorii.” Pentru poet nu există îngrădire, oriunde ar fi el, este liber să-și poarte cu el crezul și să zguduie grilajele chiar și cele ale închisorilor în poemul metaforic
DRAMA POETULUI ÎN „PERLELE UITĂRII” de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359048_a_360377]
-
lasă în poarta genunii. Cuprind cu privirea cortina nocturnă deschisă pe scena actorilor aștri, aștept răbdătoare ca-n magica urnă din palmă, să-mi cadă luceferi sihaștri. Iar sufletul meu își deznoadă frânghia cu care-l legasem de trupul de lut și zboară spre stele, departe de glia ce-n chingă vicleană, de fier, l-a ținut. Cu lună, luceferi și sori laolaltă dansează, azi, sufletu-mi, arc peste vreme, în valsul celest prin genune tresaltă, se bucură... Cerul va ninge
ARC PESTE VREME... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359075_a_360404]
-
malul apei,undeva-n dreapta o vie, Din câte mi-amintesc astăzi,era cărămidărie. Pământul negru că smoala și lutos cum este huma, Îl frământau în picioare și-i dădeau formă cu mâna. Erau doar câțiva țărani,care prelucrau în lut. Munca-n cărămidărie,nu era ceva plăcut. Parcă văd bărăci din lemn,ponosite și murdare, În care țineau galeți,unelte,scule,tipare. De cum se zvânta pământul primăvară după ploi, Începeau țăranii lucrul,transformându-l în noroi. Adăugau apă, huma,proporția
CARAMIDARIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359087_a_360416]
-
îl cuprindă- Tu umblă cu cheia speranței la gât! Nu te lăsa niciodată învins, Când lumea aceasta e plină de ură, Răspunde-i cu dragoste și cu căldură Și celui ce te înjură în vis! Mai târziu rănile tale din lut O să se vindece toate pe rând, Tu poartă-i lumina nestinsă în gând Și nu te lăsa niciodată bătut... Referință Bibliografică: Nu te lăsa niciodată înfrânt... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie
NU TE LĂSA NICIODATĂ ÎNFRÂNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359085_a_360414]
-
înțeles: O curgere înceată și pură-n Univers. VECIE ȘI UITARE Când clipele în timp mă-nsumă Și cresc tăcerile în mine Mi-e sufletul ca o fântână Vărsat în ciuturile pline. În mine vin să soarbă harul Învredniciri de lut sfințit Când în vecernie amnarul Scapără aure-n zenit. Mă scurg ca steaua în vecie, Ca un vulcan vărsat în lavă, Iar când se va sfârși-n beție Aceast-agheasmă din otravă, O să pășesc divin pe ape Ca-n răsucirile de
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia atunci... De va fi lumea
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Dă-mi șansa de a alege calea, Tu, Doamne, dă-mi pași aici, acum...! RÂNDUIELI Eram credincios Ca fluturii, Ca marea, Ca florile din grădina îngerilor. Pe cărarea de la moară, Cu sacul de uium în spate, Apare credința. Dumnezeu salută lutul, Iar norul negru, Retras pe ritm de fulgere, Îl arată cu Evangheliile la inimă. El dă putere albinei Să facă floarea miere, Prunii-prune, merii-mere, Rânduind toate. Pe drumul de pe coastă, Lelea Marta așteaptă Învierea. ÎN ZBOR Credința zboară Dincolo de munți
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]