5,997 matches
-
Închisă? Ba, mai mult, e Închisă cu bună știință? Iată! Există această ușă care dacă ar fi deschisă am ști cu toții că Întîiul Fiu al Poporului a cam căcat-o. Cu puțin timp În urmă, Gorbaciov l-a tras de mînecă, o ultimă Încercare de a-l trezi la realitate - ai grijă ce faci cu poporul tău, că nu e bine. Occidentul, În ochii căruia a trecut drept un rebel din blocul estic și un aliat Împotriva sovieticilor, i-a dat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Îi bagă În niște beciuri unde Îi anchetează. De undeva de după un colț se vede flacăra unui pistol-mitralieră și el se ghemuiește sub bordul Daciei-ambulanță și Își vede adidașii Lotto, cu emblemă roșie. Are sînge pe mîini și pe mînecile jachetei, dar adidașii sînt curați. Își dă seama că nu poate să ajungă la adresa respectivă, pentru că maică-sa l-a rugat să vină acasă. Probabil că peste tot e plin de miliție, așa că e mai bine să nu fie văzut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
faci pe toate, zice ea fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman. Iată culmile progresului post-ceaușescu, Îmi zic admirativ
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în odaia de zi și deschise televizorul. Detesta televiziunea, dar îi făcea plăcere să vadă nefericirile altora. Gabriel și preotul se așezară la masa din bucătărie. Își turnă și ea un păhăruț de sherry și își aprinse o țigară. Atinse mâneca preotului (Gabriel simțea nevoia să atingă). Desigur, fiind dintr-o familie de quakeri, nu aparținea, oficial, turmei lui de enoriași, dar preotul avea idei foarte liberale. Părintele Bernard Jacoby era preotul parohiei. Era anglican, dar atât de „elevat“ încât nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avea? Eu îți spun numai adevărul. Sunt o fântână de adevăr. — Cred că-mi spui adevărul; și presupun că asta înseamnă ceva, răspunse Diane. Își plimba privirea peste fața rotundă, calmă, a lui George, peste cămașa lui albă, curată, cu mânecile îngrijit suflecate, peste brațele palide acoperite cu perișori bruni, mătăsoși, buni de mângâiat. Îi spuse: — Ești aici. Sunt aici, fetițo, și ai grijă de mine. Sunt sfârtecat de spade și pumnale, ca un taur pe moarte. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe bara care le susținea umerașele, mâna lui Tom se îngropa în ceva ce părea confecționat din puf, iar la pipăit dădea senzația de voal. Scoase afară un négligé bleu-pal, cu manșetuțe din volane și colerete. Își vârî brațele în mâneci, îl îmbrăcă și se privi în oglinda lungă, mobilă, cu ramă de mahon, în apele căreia trebuie să se fi reflectat de atâtea ori frumoasa și fericita pereche de tineri soți. Cu părul lui lung, buclat, cu tenul lui proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tot ce pot vedea vreodată cetățenii noștri vrednici de dispreț! Rozanov rămase locului, cu poalele pardesiu lui fluturând în vânt, cu gura deschisă și fața contractată de durere. Preotul îl privi un moment, apoi se hazardă să-l tragă de mânecă, pentru a-l grăbi îndărăt, în direcția orașului. Când începură să coboare panta, se porni o ploaie măruntă deși, în depărtare, raze fugitive aprindeau scântei în cupola aurită a Sălii Mari și în girueta aurie de pe biserica St. Olaf. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin grădină. În ce privește grădina, nu ne-a dat nici o interdicție. — Ce aproape se aud trenurile în noapte! Ai încuiat ușa? — Da. Ședeau amândouă în dormitorul lui Hattie, aceasta din urmă îmbrăcată în cămașa ei de noapte mov cu alb, cu mâneci lungi, cămașă de școlăriță, iar Pearl într-un furou bleumarin și ciorapi de mătase bleumarin. Hattie era așezată pe pat, Pearl pe unul din scaunele orientale de bambus. Amândouă stăteau drepte, atente, alerte, ca la o întrunire. Părul aproape argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrurile nu se întâmplă așa... Nu. Ai să-i spui? Ce să-i spun? Că ți-am făcut o vizită... că am... încercat... Nu. Treaba asta nu are nici o legătură cu mine. Eu n-am nici în clin nici în mânecă cu toată povestea. A... bine... făcu Tom, nefericit. Am să-i scriu eu. Sperase că „scuzele“ pe care le ceruse or să-l izbăvească de orice vină și de simțământul, atât de neplăcut, că exista cineva care avea o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă lungă de lână gri, cu mânecile suflecate. În picioare purta papuci de casă brodați și niște șosete albe, foarte scurte. Arăta ca o școlăriță, mlădioasă, plăpândă, și totuși avea o ținută demnă, șocată și combativă, așa cum stătea cu bărbia în sus. Tenul ei lăptos era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brutal storurile. În timp ce gloata urmărea spectacolul hlizindu-se și înghiontindu-se, George se repezi la fată. Era clar că voia să tragă din nou storurile în jos. Dar Hattie, cu un gest de sfidare autoritară, își întinsese brațul alb, cu mâneca jachetei suflecată, barând fereastra. George se opri o clipă. Tom, care se găsea chiar lângă geam, așa cum se mai aflase la începutul acelei seri, avu senzația că îi plesnește capul. Zbieră cât îl ținu gura: — George, pleacă... o, George, pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mine, nici pe ea. Se îndreptă spre ușă. Așteaptă, John Robert, te implor! strigă Pearl. Folosirea numelui și a formei familiare îi ului pe amândoi și, o clipă, rămaseră încremeniți, uitându-se unul la celălalt. Apoi Pearl îl apucă de mâneca pardesiului. — Te rog, gândește-te, te rog, încearcă să înțelegi! Hattie are nevoie de mine. Dar vreau să-ți mai spun și altceva. Dumneata ai fost un miracol în viața mea. M-ai văzut, m-ai cântărit și m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase un timp locului. Pe urmă se reîntoarse în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmplat? A, Tom. Așază-te aici lângă mine. De ce ești atât de înspăimântată? N-ai de ce să fii. Haide, așază-te. Diane se lăsă pe canapea, alături de el, și George îi cuprinse umerii cu brațul. Ea își îngropă fața în mâneca lui. — Am crezut că ai să te superi pe mine din cauza lui Tom. — Doar n-a fost vina ta, nu? Sau a fost? — Nu. Tot ce-a spus el e adevărat. — Bine, atunci uită-l pe Tom. Sărută-mă. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-am săturat de atâta soare. Ia privește! Își suflecă mâneca rochiei și își expuse brațul bronzat. — Trebuie să plec, spuse Tom. — Ba n-ai să pleci, trebuie să rămâi aici în noaptea asta... Greg, nu-i așa că trebuie să doarmă noaptea asta aici? Tom vrea să plece. — Taci odată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându-se fix la John Robert, care dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dejun împreună cu ceilalți pelerini, iar apoi am pornit la drum, hotărât să urc Pirineii. Cerul este înnorat, și chiar trebuie să mă îmbrac puțin mai grosuț. Doamna Monica observă că eu sunt îmbrăcat doar cu pantaloni și o cămașă cu mânecă scurtă și-mi spune că așa nu este bine, că sigur am nevoie de ceva mai călduros. Imi oferă un polar, fără să accepte vreo plată pentru el. Regret geaca primită de la părintele Mihai și pe care am lăsat-o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
retrag la primul refugiu ce-l întâlnesc și care este deja înțesat de pelerini. Dar mai bine înghesuit decât șfichiuit de această ploaie nemiloasă ce-ți pătrunde în oase, și nu am pe mine decât un maieu, o cămașă cu mânecă scurtă și pelerina de ploaie deasupra. Mai sosesc și alți pelerini, iar spațiul devine neîncăpător. Impreună cu alți trei francezi, decidem să ieșim și să ne continuăm drumul, chiar dacă afară este vijelie. Oricum, trebuie să plecăm de aici. Mă gândesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
exponențial, la fel și imaginea pozitivă a acesteia. Astfel, consilierul PR creează mitul salvatorului, care este foarte apreciat și respectat în orice sistem. O asemenea strategie cere mare pricepere și experiență din partea consilierului PR și, mai ales, cere asul în mînecă, cere acel cumul de informații pe care masa nu îl are și care oferă o anumită garanție că soluțiile propuse vor da și roade. Rolul consilierului PR este asemănător cu acela al unui individ singur cunoscător al drumului printr-un
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
blonzi-aurii dacă-i priveai de aproape. Dragoș abia își înfrână dorința de a-i atinge pielea cu degetul. Sub piele mușchii nu i se vedeau lucrând în timp ce lua din farfurie. Era altfel decât la bărbați. Brațul îi ieșea dintr-o mânecă scurtă, albă. Rochia bleumarin era de fapt un sarafan, iar bluza avea un guler rotunjit. Frumos rotunjit. Chiar foarte frumos. Fata necunoscută nu participa la discuție, dar asculta foarte atentă tot ce se spunea la masă. Când întorcea capul spre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu “Mănăstirea din Țarină” (Aroneanu), mănăstirea lui Păun de la Clatea, mănăstirea Hlincea și câte altele... ― Da’ tare mă tem, fiule, că te așteaptă un alt blestem. ― M-aș fi mirat să pot trece pe lângă el fără să mă tragă de mânecă, părinte. Așa că, vrând-nevrând, am să văd pe cine mai aruncă anatema patrierșia sa Parthenie, de această dată. ― Curaj, dragule! ― Uite că tebuie să ne întoarcem la 2 iunie 1743, unde găsim pe “Parthenie,... patriarh sfintei și dumnedzăieștii cetăți Ierusalimului și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
trap în Europa. Asa sa ne ajute Cel de Sus !” Ce mai ?! în numai câteva ore de la eveniment, Marele Eveniment, pereții grajdului se dilatară enorm, firava făptură, sprijinită în penițele și pixurile, în telexurile și veveurile gazetărești traversând canale și mâneci, mări, pârâuri și oceane, profilul său cabalin făcând să sughițe de necaz breasla universală a ciorditorilor de cai. Fenomenul, mai mult ca oricine, a reușit să facă respirație bouche-en-bouche leului de pe moneda națională, euroleul devenind de la minut la minut tot
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]