4,285 matches
-
trezească. Emma e atât de obosită. Doarme puțin, muncește mult, mănâncă pe apucate, câte o Înghițitură În picioare, În vreo cafenea, se omoară curățind funduri de moșnegi ridate și Împuțite, se consumă spunând la telefon tot soiul de stupizenii, se macină - când ar putea să se pună din nou În pat, după ce ne dă nouă micul dejun, și ar putea să stea În casă toată ziua, făcându-și unghiile și uitându-se la televizor, ar putea să nu se gândească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elio se Întoarse să-și răsfoiască ziarul. De data asta o făcu cu mai multă atenție, examinând și chenarele mărunte și pozele cu subtitluri mici. Nici urmă de el. Răsfoi primele pagini din Repubblica - cu teamă, căci ziarul acela Îl măcina de luni de zile, dar și cu plăcere, căci puterea se măsoară În dușmani. Și a fi urât de un ziar al clasei dominante din această țară Îți dă o anumită satisfacție. Asta Înseamnă să fii important, să contezi. Indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei o bucurie de bun augur. — Am luat douăzeci și șase de puncte la Drept Penal, spuse. Imediat Însă Îi păru rău că se lăudase cu asta. Dar știa că Ea ar fi fost fericită. Uneori avea chiar impresia că măcina Întruna examene doar pentru a nu o dezamăgi - căci Maja Îi recomanda să nu facă greșeala idealistă de a abandona universitatea din graba de a trăi și de a se implica În problemele lumii. Trebuia să se gândească la viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nouă și necunoscută. Înghiți În sec, uimit. Trădat. — De ce nu mi-ai spus? — Pentru că tu nu voiai, răspunse Camilla nespus de nefericită. O strânse În brațe. Respirația ei Îi aburi ochelarii și chiar În clipa aceea, În timp ce-și măcina sufletul la gândul fiicei pierdute și se Întreba cum putea s-o recucerească, cum putea s-o răpească de la petrecerea nunții ei și din brațele lui Kevin Buonocore, pe care acum simțea că este În stare să-l urască, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se îndoia că cele mai multe vor fi filmări banale; bucuria de a aduna imagini și de a le pune în ordinea pe care o crede ea interesantă i se părea suprema biruință asupra vieții. Îi disprețuia din fundul sufletului pe artiștii măcinați de dileme și care respingeau cu aroganță orice muncă pe care o considerau neartistică. Îi disprețuia și pe funcționari, adică pe artiștii-funcționari, cum era Andrei, și era încredințată că oricine atinge o stare estetică construind ceva poate fi socotit artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
presă. Institutul Cantacuzino descoperise că sângele lui Andrei Ionescu putea să anihileze virusul ucigaș. O picătură din sângele lui, amestecată cu cel al senatorului mort, făcuse minuni. Era un medicament puternic și care putea să readucă viața într-un corp măcinat de Zogru. Dar, desigur, încă nu se știa ce conține sângele lui Andrei Ionescu. El devenise o rezervă importantă, un fel de antibiotic ambulant și atât. Dar cum în ultimele săptămâni nu mai depistase nicăieri misteriosul virus, nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe ea de neuitat în memoria lui Andrei Ionescu, invulnerabilul. Dragul meu, să-i spună ea, scoțându-și pleoapele la vedere, te-am chemat aici pentru că te consider prieten și mi-e imposibil să nu-ți spun ceva care îmi macină creierul. Este vorba despre proza ta, în principal despre roman, știi bine că l-am citit cu toată dragostea și nu am nici cea mai mică intenție să-ți fac vreun rău. Să-i spună și să-l prindă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru a servi micul dejun împreună cu familia. Nici nu m-am așezat bine pe scaun, că mama se uita foarte atentă la mine. Știam că avea să-mi spună ceva dar o cuprinsese o vagă reținere și acest lucru mă măcina foarte tare. Nu puteam să par indiferentă, așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a fost prima care a observat că Ruben își ține singur capul. Ada lua copilul de fiecare dată când Lea îl punea jos și bucuria lui parcă îi ștregea anii de pe chip și durerile din mădulare. Dar boala care o măcina nu putea fi vindecată nici chiar de cea mai mare bucurie. Și într-o dimineață nu s-a mai ridicat din pat. Ada fusese singura mamă pe care o cunoscuseră surorile și fiecare dintre ele și-a pus cenușă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era cu măsură. După ce l-a născut pe Iuda, Lea a obosit. Ea, care mereu se scula prima și se culca ultima, care părea mulțumită doar când făcea două lucruri în același timp (amesteca într-o oală în timp ce alăpta sau măcina grâu în timp ce supraveghea torsul), începuse să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părul. Dar nimic n-a mișcat-o pe Zilpa. - Niciodată nu le-am înțeles pe surorile mele, dorința lor de a se culca cu Iacob, spunea ea, cu un gest larg al mâinii. Era o datorie, ca aceea de a măcina grâul - ceva ce epuizează trupul, dar e necesar pentru perpetuarea vieții. Să nu crezi c-am fost dezamăgită, spunea ea, n-am fost, pentru că nu mă așteptasem oricum la nimic plăcut. Zilpa a rămas gravidă în timpul sarcinii Bilhei. Și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele mai bune vise. Iacob, pe de altă parte, pretindea măcar dreptul oricărui arendaș, adică o zecime din turme și anume zecimea cea mai bună. Voia, de asemenea, averea personală a nevestelor lui, adică o cantitate însemnată de pietre de măcinat, fuse, războaie de țesut și vase de apă, bijuterii și bucăți de brânză. Îi aducea aminte în zadar lui Laban că corturile, turmele și servitorii erau acolo doar datorită muncii lui Iacob. Îl amenința că o să-și caute dreptatea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cedase la focuri de revolver, trase se pare cu arma de serviciu a Mariei. Lucas Începu să urle. - Dar, pentru Dumnezeu, Morineau, unde e Marie? Stéphane Îngăimă că dispăruse, la fel ca Ryan. Lucas avu impresia că un mixer Îi măcina inima, pîntecele, creierul. Avu nevoie de un moment ca să-și adune mințile și Înțelese atunci că singurele care ar mai fi putut avea o anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opresc o clipă și savurez mirosul cald de pui. În viața mea n-am simțit un miros atât de îmbietor de mâncare gătită în casă. Puiul e auriu ; pielița prăjită și crocantă e presărată cu piperul pe care l-am măcinat mai devreme ; zeama încă sfârâie în tigaie. E momentul să facem sosul, strigă Iris din colțul opus al bucătăriei. Scoate puiul și pune-l pe platou... și acoperă-l. Trebuie să rămână cald... Acum înclină ușor tava. Vezi picăturile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înaintat. Frații mei mi‑au comunicat că sunt mulțumiți cu condiția lor. Nu l‑am strigat pe tata. El cunoștea regulile. Nu vedeam ce rost avea să le pun Întrebări. Întrucât mă simțeam pe jumătate În lumea lor, nu eram măcinat de curiozitate. Doream informații, dar răspunsurile puteau să mai aștepte. Pe urmă frații mei s‑au retras sau au fost retrași. Eu nu mă gândeam la mine ca la un om pe moarte. Capul Îmi colcăia de amăgiri, halucinații, cauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și francezi. În felul lui și Ravelstein Încercase să mă ferească să‑mi vâr nasul În operele gânditorilor pe care‑i admira el cel mai mult. Îmi comandase să scriu aceste amintiri, e drept, dar nu socotise necesar să‑mi macin creierii cu clasicii gândirii occidentale. Pentru scopurile unei scurte biografii, Îl Înțelesesem destul de bine și fusesem de acord că o astfel de lucrare trebuia scrisă de cineva ca mine. Mai mult, cred cu tărie În forța operei neterminate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și‑a mai atenuat diatriba Împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre‑cititori” În fața obsesivei preocupări de a‑l vitupera pe „Abe” chiar și când acesta agonizează Într‑un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain‑Barré. Și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă nostalgie și conferă necropsiei o notă de compasiune. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
privată. - Avem asul aici, se veseli Pârțângău, zâmbind abscons. Niciodată radiațiile la mină nu au depășit normalul, pentru că altfel Ceaușescu nu punea nici mort piciorul pe-acolo. Dar să mai intre în mină? Ai înțeles părinte? Îi lăsăm să se macine cu detaliile, și la momentul culminant venim cu lovitura. Greva a fost pe unu, doi, trei august șap’șapte. Ceaușescu s-a dus și l-a făcut chiar atunci „Miner de Onoare.“ Da’ nu se mai dusese și înainte? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și momentul acela când tinerii vor învățăa din ele adevărul despre dărâmarea comunismului și trecerea la economia de tip nou, capitalist, ce putem constata la o primă și superficială vedere? Majoritatea și-au riscat viețile în operațiuni ilegale, dar care măcinau dur sistemul. Vreți trafic de valută și bișniță cu aur? Studiați faptele domnului consilier Antrocarp. Sau contactați-l pe domnul Gasperină Brandarbulea. Unul dintre puținii eroi adevărați ai revoluției, care și-a riscat printre primii viața și a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în grija computerului de bord, care va colecta pietre, va monitoriza variațiile atmosferice (dacă există), va purica planeta de orice elemente constitutive și va efectua experimentele de rigoare. În asemenea zile ai face orice ca să scapi de plictiseala care te macină. Unii exploratori își cară cu ei aparate virtuale sofisticate și își petrec perioada de rutină într-o permanentă fantezie sexuală. Există și aici puzderie de nemulțumiri cauzate de programele oferite, pe care unii ezită din jenă să le raporteze companiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ea nu mă băga în seamă. Continua să scrie, să pufăie și să se chinuie și mă gândesc că în nesimțirea mea aș fi putut s-o ajut ținându-i caietul, dar am lăsat-o să se opintească și să macine cretă tot mai mult, până când a umplut toată tabla și a rămas în mână doar cu un praf alb. Încă nu ajunsese la jumătatea rezolvării și, cum părea nerăbdătoare să continue, am spus: - Până aici e bine. Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar trebui să dispară din scenariul tău. Spectrul unui tocător de mare capacitate, care te macină în timp ce tu urli și arunci din tine măruntaie sau bucăți de oase, nu poate fi o perspectivă îmbucurătoare pentru un scriitor ce trăiește alimentându-se cu bere și cu ideea că viața este frumoasă, chiar și atunci când nu este. Mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței) și gândi că liniștea te amăgește, te cheamă, tu te duci, te apropii, știi că te apropii, pe urmă observi surprins că nu ai făcut altceva decât să te îndepărtezi suplimentar, ești ca racul, un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
conjugal. Era obligat să-și răscumpere soția în cazul în care ar fi fost prizonieră, să-i procure medicamente în caz de boală și să-i asigure înmormântarea după moarte. Datoriile soției rezidă, înainte de toate, în ocupațiile casei. Trebuia să macine, să gătească, să alăpteze fiii, să pregătească patul soțului, să lucreze lâna (torsul și țesutul). La aceste datorii se adaugă cea de a pregăti cupa soțului, a-i spăla chipul, mâinile și picioarele. Femeia trebuia să asculte de el asemenea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dacă s-ar întoarce măcar pentru, pentru o clipă...!” Gândul acela, l-a întristat și mai mult și parcă l-a tras într-o bulboană adâncă, adâncă, fără fund. Vroia să scape de acea discuție cu sine însuși, care îl măcina de ore în șir, dar nu putea. Imaginația scăpătată din frâiele voinței, se desfășura vertiginos... gândurile urmau unele după altele ca un film mut, fără sonor, ca un film șters care se derula la nesfârșit fără nici o noimă. Pleoapele îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]