18,914 matches
-
În Lățești, la stropit via nobilă, îmbătrânită și rărită de seceta din ultimii ani. Fac o pauză și reiau opusculul lui P.H.L. Nici nu a bănuit doamna Elise Bacinski ce delicii îmi oferă împrumutându-mi caietul lui P.H.L. Mi-a mărturisit foarte direct că nu a fostinteresată de destinul și „aventurile” politice (cu atât mai puțin sentimentale) ale bătrânului scriitor. Mă întreb dacă doamna Bacinski a fost atrasă măcar de personajul feminin, Teodora, portretizată la un moment destul de minuțios de P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
călătoria pentru câteva zile. Este vorba de o editură și de revista la care colaborează permanent. Se întreabă dacă își dă seama că rămâne mai ales pentru ea. Și intelectualul cu servieta pe genunchi nu are curajul să i-o mărturisească direct. (Din calcul? Sau dintr-un anume orgoliu prostesc?). Invocă pretexte precum urgența unor „aranjamente literare”. După ce termină treburile ar aștepta-o la o terasă, la o cafea, ca să continue discuția din tren. Dacă nu se supără, dacă are timp
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea îi va mărturisi această impresie ceva mai târziu. Iarăși intervine „atotștiutorul” autor! Dar nu văd nimic rău în asta, mai ales că nu a făcut vreun efort de a se sustrage total din această poveste, pentru a fi „cât mai obiectiv cu putință
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
face să fie și mai mult atras de Teodora. În fapt, a cunoscut-o mai întâi „în calitate de mamă”, cum subliniază P.H.L. La început nu bănuia că ar putea să aibă și „farmece de amantă”. Iar acum, dacă i-o și mărturisește, o face să sufere, ca orice femeie căreia nu i se apreciază exact ce îi definește ființa: feminitatea în totalitatea ei. Cred și eu ca P.H.Lippa: calitățile de mamă și de amantă nu se exclud, ci se completează. Profesorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vrea să-i dea vreun motiv de suspiciune Teodorei, tocmai pentru că o iubește! Deși nu i-o spune de-a dreptul și la fiecare întâlnire! La vârsta lui nu aruncă atît de ușor „vorbe mari”. Dar nu o dată i-a mărturisit, cu emoție, chiar dacă aparent „retoric”, că este „singura femeie” care l-a făcut să simtă că trăiește cu adevărat. În preajma ei încearcă un inedit „complex de sentimente”: admirația pentru mama devotată; prețuirea pentru inteligența nativă și caracterul integru; „fiorul viril
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fiorul viril” resimțit în fața farmecului ei feminin. Toate acestea îl fac să se considere mai mult decât un „Don Juan întârziat”. Din păcate, bucuria de a o fi întâlnit este urmată adesea de presentimentul că o va pierde. I-a mărturisit-o într-o zi, pe un ton „fatalmente elegiac”, motivând cu inexorabila amenințare a îmbătrânirii și neputinței. Răspunsul ei i-a dat speranță („Un bărbat poate fi iubit și la 80 de ani...”), dar nu i-a îndepărtat cu totul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cea mai evidentă vulgaritate au la origine instinctul social. Chiar și când se dorește unic, exemplar, superior etc., insul uman trebuie să se vadă tot alături de ceilalți... Nu știu în ce categorie mă înscriu, în calitatea mea de „comentator”, dar mărturisesc că, de la început, întâmplările relatate de P.H.L. m-au reținut și m-au făcut tot mai curios. Atracția pentru „pagina primară”, de care aminteam mai sus, au făcut din mine un căutător de documente inedite, înscrisuri de tot felul în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aproape înduioșat de „sublimul slăbiciunilor omenești”, cum caracterizează la un moment tot ce trăiește cuplul de personaje din paginile sale. La sfârșitul capitolului devine dintr-o dată melancolic, preocupat de felul cum se va sfârși această poveste de iubire pe care, mărturisește, îi place să o vadă derulându-se așa, la nesfârșit... Sincer să fiu, mi-ar părea rău și mie să se termine prea repede. Închid caietul ca să urmăresc un film la TV: Sfârșitul aventurii. Scenariul este după un roman de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru a masca impulsul de nestăpânit ce o determină să se confeseze. „Afirmarea prin negație trebuie să fie o figură de stil”, gândește Profesorul, fără a mai încerca să rememoreze manualul de retorică. De fapt, Teodora știe că i-a mărturisit iubirea prin felul cum i s-a dăruit: sincer, necondiționat, total. Fraza ei mai conține surpriza și plăcerea provocate de tot ce însemnează el în viața ei. „Nu știu” ar putea include și scuze pentru a nu-i fi spus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe lume a unei ființe care, cu adevărat, are nevoie de cea mai mare protecție. Aici scriitorul îl suspectează pe „erou” de oarecare lașitate. Este mai mult ca sigur că nu a fost sincer pînă la capăt și nu a mărturisit teama sa de responsabilitatea morală ce revine oricărui părinte. „Curajul crește pe solul convingerilor definitive!” - îl execută P.H.L. pe Domnul R. Teodora l-a ajutat să aibă (abia acum?) revelația sfintei iubiri a Fecioarei pentru Pruncul Isus. Copilul nu este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a Fecioarei pentru Pruncul Isus. Copilul nu este doar o ființă nouă; el reprezintă totodată resurecția părții noastre de umanitate, a fondului spiritual dornic să se împlinească în lumina Bunătății Supreme. Orice nou-născut garantează „nemurirea” speciei, după cum nașterea lui Isus, mărturisită de insul încreștinat, îl face pe acesta din urmă să dobândească viața cea adevărată, viața veșnică. P.H.L. face serioase eforturi de a-l extrage pe Domnul R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Așa se face că foarte curând s-au nivelat toate presupusele „diferențe” dintre ei. Gândurile și propozițiile s-au intersectat, tot mai des, trupurile s-au îmbrățișat și totul părea ca și cum ar fi fost de totdeauna așa.... Teodora i-a mărturisit că, după o lungă „hibernare” a simțurilor, din care nu spera să mai iasă, se simte din nou femeie... Era un fel de „descătușare” a unei energii pe care nici nu știa că o posedă. Se simțea atrasă ca într-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Oricât de nevinovat, jocul face bine oricui... „Dar este valabil și pentru bărbați!”, gândește Profesorul R. „Masculul” se umflă în pene când constată că este admirat, dorit, fie și de o necunoscută. (Sau mai ales în acest caz?!) I-a mărturisit totul Teodorei, inclusiv acest gând parșiv care, rațional și sentimental, i se pare aberant. Dar trebuie să scape de el! Ea îl ascultă zâmbind și îl mângâie pe obraz, matern. „De ce rămân bărbații mereu niște copii?” „Da, bună întrebare! Oare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
l-a adus cu picioarele pe pământ. Sinceritatea și naturalețea cu care ea a intrat în „casa dragostei noastre” (o „casă” imaginară, invocată de amândoi în clipele de mare tandrețe) l-au făcut pe Domnul R. să „întinerească” (cum îi mărturisea uneori), adică să nu mai vadă tot timpul spectrul inexorabilei îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe ce l-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îmbătrâniri. Încrederea pe care i-a acordat-o tânăra femeie l-a făcut să răspundă la fel. I-a destăinuit din „secretele” sale, aventuri tinerești, necesare experiențe ce l-au pregătit (este convins!) pentru cea din urmă poveste de iubire, mărturisită la modul cel mai simplu, direct, fără patetisme, fără excese sentimentale, fără vorbe mari. Li s-a părut amândurora că această întâlnire le-a fost predestinată. Păcat că atât de târziu!... Sau, cine știe, poate la cel mai potrivit moment
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ori, când este și ceva mai vechi (!), îl mazilești direct în magazie... Ca „simplu cititor”, aș pune problema altfel. Poate că femeia și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și mărturisit-o la începutul poveștii lor. S-o fi gândit să-l păstreze în sufletul și în viața ei printr-un vlăstar proaspăt, frumos, vital, a cărui prezență va suplini (mai bine-zis: va compensa) retragerea lui treptată (sau bruscă, cine știe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tânără” - spunea cândva o frumoasă bunică din Schinenii Vasluiului. Sau, cum se mai zice azi, ai vârsta pe care o simți, nu pe care o citești în acte. Domnul R. ar dori să nu i se „interprezete” faptul că își mărturisește gândurile și emoțiile trăite în ultima vreme alături de Teodora. La fiecare întâlnire o ascultă atent cum îi descrie progresele din ultimele zile ale vietății din burta ei. Începe să creadă că tot acolo „se coace” și „norocul” său, însemnând ieșirea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Mai cu seamă că, luat de val, a uitat de multă vreme să mai fie copil. Alături de micuța Clara ar putea să-și mai limpezească privirea încețoșată, să vadă din nou lucrurile „în toată frăgezimea și puritatea originară”, cum îi mărturisește Teodorei, bucuros că l-a acceptat și în calitate de chiriaș. Cu contract „semnat și parafat” la notar pentru că, i-a spus ea pe tonul cel mai serios, „afacerile sunt afaceri!”. Iar el i-a dat dreptate, ghicind imediat că voia să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
răspîndind cu fiecare vers cele mai triste ecouri, pe care i-o trimise Ilincăi într-o seară. În acea poezie-scrisoare Bărzăunul arăta pe larg cît este de nevinovat și cîtă suferință i-a pricinuit poezia publicată. "Să știi tu, Ilinca, mărturisise el, printre altele, în cele două pagini de la P.S.-ul scrisorii, că versurile acelea pentru tine le scrisesem și le-am trimis la revistă așa cum ți le-am citit ție, atunci, seara, lîngă fîntînă și nu altfel. Pe cuvînt! Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de remarca lui Ela. Ea crede că Robo vrea el, sau altcineva vrea să intre în contact. Eva: într adevăr, Robo este cam agitat, lucru care nu face parte din programarea care i s-a făcut. Adam: Doamnă Aurora, vă mărturisesc că eu și Eva parcă percepem, receptăm starea lui Robo de agitație, de nervozitate. Robo este angrenat în ceva neclar, nebulos, pe care cred că nu-l poate explica. Aurora: Voi discuta cu profesorul, cu autoritățile și s-ar putea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
din Sistemul lui, se învărtește în jurul axei Galaxiei Calea Lacteiei. Iar Galaxia se rotește și ea în Univers, cu miliardele de stele și Sori. întrebarea este ne rotim de atătea ori și continuu în Cosmos, cum de nu amețim? Vă mărturisesc că nu știu să vă răspund pentru că învărteala noastră în Cosmos, 85 de la plecare pănă la sosire, durează milioane de ani lumină. Am să studiez; este timp suficient. Animație, aplauze. Pentru întălnirile viitoare domnul profesor o să vă anunțe programul. Vă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ca să vă impuneți regulile, legile voastre?! Evelin: V-am mai spus: pe Pămănt, în experimentul de trei milioane de ani, am vrut să aflăm cine au fost stăpănii noștri, cum au evoluat în timp de milioane de ani. Dar vă mărturisesc că, în acești trei milioane de ani și zilele de cănd sunt musafir la Centru, am început să am unele sentimente umane, sentimente care lipsesc speciei noastre. Darwin: Cum o să fii primit acasă? Evelin: Voi prezenta un raport Academiei, inclusiv
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
tale; În zile viitoare, când vara va izbucni în grădina îndrăgostiților, ei nu vor ști că florile boschetelor lor împrumută o mai vie frumusețe din cântecele mele, nici că iubirea lor pentru această lume sporește din iubirea mea. Nașterea poemului mărturisește forța creatoare cosmică a omului. Prin geniu, arta este a doua creație a lumii, afirmă Kant și Eminescu. Îngerii însăși se uimesc de operele noastre de artă, scrie Rainer Maria Rilke. Cât de utopică este ideea, potrivit căreia, de s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fie o pregătire pentru a merita viața cerească lângă zeul luminii, Re, al căror fiu se proclama. În acest sens, el trebuia să ducă o viață în cultivarea "infinității valorilor" bine, frumos, adevăr, dreptate, simțire, măiestrie lucru pe care îl mărturisea dincolo lui Osiris și Isis, prin celebra Declarație a inocenței, așa încât se considera "curat", condiție pentru a i se dezvălui "taina aflată înapoia tuturor tainelor". Pe de altă parte însă, în scrierile sapiențiale ale vechilor egipteni, aflăm îndoielile, mâhnirile, nedumeririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
față, pentru că "s-ar prăbuși în flăcări". Poemul lui Giacomo Leopardi, Infinitul, începe cu un motiv prezent și în alte creații ale sale, refugiul în natură, evocat mai cu seamă în poezia Viața singuratică: așezat la marginea unui lac, poetul mărturisește că priveliștea, cufundată în binefăcătoarea pace, îl face să uite nu numai lumea, dar și pe sine însuși: "mi se pare că membrele mi s-au dizolvat, că nu mai am nici viață nici simțire ". Această idee a dizolvării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]