15,061 matches
-
dă mâna cu Udrea înseamnă că a dat mâna, de fapt, mâna cu Băsescu - ar presupune ca Băsescu să susțină candidatul PNL la prezidențialele din acest an. Băsescu, pe care îl știm că nu e venit de la o mănăstire de maici, va negocia dur această susținere pe care poate s-o ofere. Lui îi dă posibilitatea în acest fel PNL-ul să revină pe scena politică și în același timp să-și îndeplinească ambiția de a ajunge și prim-ministru", a
Tăriceanu: Pasul trei, mortal. PNL riscă desființarea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/30232_a_31557]
-
necesară, a spus, n-am nici o problemă să v-o istorisesc, cu atât mai mult cu cât este de o simplitate perfectă. M-am născut în urmă cu treizeci și cinci de ani din părinți înstăriți, onești și conformiști. Tata era funcționar, maică-mea avea o mică rentă. Am fost singurul copil, iar la șase ani m-au dat la școală. Am obținut certificatul de absolvire a școlii elementare fără să fi învățat nici prea mult, nici prea puțin. La unsprezece ani am
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
devine, la limită, o limită principial nedepășibilă“. „Ce înțelegi aici prin «dificultate»?, m-a întrebat Dragomir. Piedică, stavilă, condiție? În fraza de dinainte vorbești de «posibilitatea depășirii» și atunci, una peste alta, rezultă că sîntem în zona lui «e greu, maică, e tare greu, ba uneori e chiar imposibil». De fapt, limita însăși nu are «calitatea de a fi depășibilă», adică mai ușor sau mai greu depășibilă și — la limită — de nedepășit. «Greu» sau «dificil» vine numai din om și este
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
estompată de ultimele secole de fragmentată specializare pe discipline, din ce în ce mai riguroase și impersonale. Există o preferință deloc creștină a lui Antim pentru interesante trimiteri la simbolistica elementelor primordiale. De pildă: "Că păcatul să asamînă pietrii și caută să meargă la maica ei, în pămînt, de unde și iaste. Iar bunătatea să aseamănă focului și iaste să meargă sus, în văzduh, unde-i iaste matca..." Ceea ce reprezintă o scădere în plan dogmatic se arată a fi un cîștig pentru literatură, căci deși fragmentul
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
semantismul lor nu este deloc mai puțin generos. Comparînd păcatul cu piatra, sînt textualizate conotațiile "catamorfe" - pentru a ne exprima în termenii lui G. Durand, din Structurile antropologice ale imaginarului - asumate de răul spiritual. Perseverînd inspirat, Antim personifică piatra și "maica" sa, pămîntul, iar lanțul semantic format evocă, într-un registru secund, originea mitico-htonică a omului. Este adoptat, în mod previzibil, mentalul "schizomorf" și "antitetic", încît referința diairetică la simbolul focului apare firească, în contextul analogiei cu bunătatea care, ca expresie
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
în 25 Mai 1711 brigada noastră primi ordin să se deplaseze la Iași, alături de regimentul moldovenesc din armata rusă, comandat de colonelul Tigheciu. Cu 29 de ani în urmă la Iași m'a adus pe lume mama în ziua Nașterii Maicii Domnului, când a și murit. M-a cuprins emoția căci ne îndreptam spre orașul meu natal. în 30 Maiu am ajuns pe Prut la Zagarance unde ne-a ieșit în întâmpinare domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir. El ne-a condus dealungul
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
Emil Brumaru - Interpretează Mircea Rusu - Ce zimți zănatici au rotițele din ceasornice! De prunc tot desfăceam ceasuri. Precoce făptură, veți exclama increduli. Ei, uite că aveam, am meșteșugul ăsta înnăscut de-a demonta mașinării de timp. La început, maică-mea, lăsîndu-mă, oarecum neglijentă, lîngă un ditamai obiect ticăitor, rotund, burtos, cu două emisfere goale deasupra, protejînd un ciocănel de alarmă... alăturîndu-mă minunăției cu minutar, secundar și-ncă o limbă, lentă, orar... uitîndu-mă neînfășat, m-a regăsit borfăind viscerele delicate
Nu vă lăsați momiți de orologii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15242_a_16567]
-
știi, finule, că i-ai menit a rău. Prea ai lăudat-o că e bună și rece; și-a întors Dumnezeu fața de la dânsa, cum și-a întors-o de la mine mai demult. Ia bea și tu, Hisafto! Ce zici, maică? - Ce să zic, Grigore, parcă are ceva coclit. Niște oameni se opriseră cu boii la fântână. - Care ești tu acolo? strigă popa. Erau Timofte și Bârneață. - Ascultă, mă Timofte, scoate și tu o ciutură și spune-mi cum găsești apa
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
mea stăpână răni și taine surâzând tavernalilor de rând. Mă cheamă la cer părinții strânși la masa suferinții cimitirului de ger. Zăpada topește sfinții pânea frântă rar respiră dogoare/ înmiresmare și a vinului sudoare pâlpâie clipiri de lyră. Măria-sa maica bună - floarea paștei în furtună - mânile își împreună în năpăstuita sare și-n troienele amare subt stiharul învechit ochii ei străvăd un schit cum dintr-o cățuie suie vii altoaie de tămâie. Maibătrânul ca gorunul deștele rotește-le prin a
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
bibliei, și de mult uitatul Cântec de leagăn - bocetul din urmă... Când mă aplec să-i deslușesc adâncul, Dau de-o fântână prea ascunsă mie, Robul izvoarelor de suprafață... Acolo-n adâncuri amețitoare Mă ispitești cu sufletul acestei Bătrâne Transilvanii, maica noastră, Încinsă, nu cu brâul sfânt de lână, Numai cu lanțul fierului tiran... Tiranul nostru, încă tânăr, Timpul... 2006 Ca și cum Poet al satului, Toți îți vestesc zădărnicia... Ca și cum turmele ar trece munții Fără păstor, călăuzite de lupi... Ca și cum ovăzul pe
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
niciodată dar am recunoscut totul foișorul grădinile feroneria neprihănirea splendoarea neputința - acum merge banda cabina are memorie atâția poeți au privit prin acest perete de sticlă semnalul noiembrie sălbaticul licărul seminal deschideți cartea ca în amiaza de-atunci când mâinile Maicii calote de gheață subțire cădeau secerate pe strada cu nume de-alint rumeoara „și moartea rămâne și în cei care sunt încă vii“
1968 noiembrie (tot o poveste) by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/2571_a_3896]
-
românul tot ce-a făcut. Zveră - dveră Zveră-dveră, Dumnezeu să te apere de rău. Să-ți mângâie gândurile, să-ți aline plânsetele. Să îți pună strajă plină ca unei flori de lumină. Ferită de of și jale să te-nchine Maicii Sale. Și să birui relele cum se frâng lalele. Și să mergi pe-un drum de foc, cu metanii-n loc de joc. Ca văzând Domnul așa să te ia în ceata Sa. Unde pomii-au florile în toate culorile
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
mâna unui copil Mergi pe stradă și deja cunoști sentința Nu vei ajunge să pui trandafirul la loc Uram și trandafirul m-a fript. Nu știu Nu știu ce am azi: sufăr și sufăr atroce de feudalism În Veneța gunoaielor mele Asemeni Maicii doar în somn mă săruți tu pe mine cu floarea în gură inocența pierdută Agrafa Fericiți ca regii gunoaielor nopții cu agrafa pierdută cândva de Fecioara Maria ne înțepăm amândoi ne unim și ne deversăm capilar unul în altul prin
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
reconciliere națională al președintelui Convenției Democratice Române" care se încheia cu următorul angajament: Nu vrem încă patru ani de ură, vrem patru ani de calm și de prosperitate, de solidaritate și de progres. Azi, când toată suflarea creștineasca aduce închinare Maicii prea blânde, Mariei, (8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului n.n.) astăzi, dinaintea preasfintei născătoare de Dumnezeu, cea care deschide calea de răcumpărare întregului neam omenesc, făgăduiesc solemn să închin tot gândul și toată faptă mea reconcilierii naționale. Așa să-mi ajute
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
care se încheia cu următorul angajament: Nu vrem încă patru ani de ură, vrem patru ani de calm și de prosperitate, de solidaritate și de progres. Azi, când toată suflarea creștineasca aduce închinare Maicii prea blânde, Mariei, (8 septembrie, Nașterea Maicii Domnului n.n.) astăzi, dinaintea preasfintei născătoare de Dumnezeu, cea care deschide calea de răcumpărare întregului neam omenesc, făgăduiesc solemn să închin tot gândul și toată faptă mea reconcilierii naționale. Așa să-mi ajute Dumnezeu!"21. Dacă în anul 1996 s-
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
Arhitectură, retrăind scenele de coșmar în care oameni sfâșiați de ură îi aruncau pe studenții stâlciți în bătaie, mai mult morți decât vii. Priveam balconul Universității prin care se perindaseră o mulțime de personalități de seamă, balconul ocrotit de Icoana Maicii Domnului pe care minerii au aruncat-o în stradă și mă întrebam: Doamne, cum de a fost posibil? De ce atâta ură? De aș putea uita acest coșmar pe care l-am trăit aievea. În același timp gândurile mele fugeau departe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în piață (informații de la Marin Voican-Ghioroiu). Mircea Cărtărescu în volumul „De ce iubim femeile” spune: „Zavaidoc era cu bandele de la Barieră Vergului conduse pe atunci de Borilă. Le plătea ca să-l protejeze. Cristian Vasile își dădea obolul celor din Tei, de la Maica Domnului, frații Grigore. De mai multe ori guriștii se întâlniseră, însoțiți de malacii lor și scoaseră cutițele.” Că o tristă ironie a soartei, un besmetic nedocumentat își permite să scrie și să aducă grave învinuiri morale, umbrind faima celor doi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Și-ai vrut să-neci două surori Punând poduri de fiori!... Când tu purtai costum la patru ace, Parizerul costă doar două sute; Alegătoarele sperau că le vei... face Reducere la porc și la cornute. Dar tu le-ai neglijat, De maică-ta-i uitat. Voiai doar funcții și averi, Stârnindu-i pe mineri. Dar tu le-ai înșelat, Pe tac-to l-ai trădat. Ai cochetat cu ceilalți Și ai uitat de frați... De ce-ați trădat voi zilele acele Și ați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nebunul, Curtat și de regine, Cănd surghiunul Îmi bate-n palme cuiele divine! TRIBUTUL Vin hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de la toți profeții! O, tu, oglindă a inimii mele, loc unde păsările săruta spumă mării în cumpănă grea! Izgonește-mă din robia lui Pallas Athena, pe un gherghef de lacrimi îmi țes tainele, poeme de spus pe-nserate. Arată-mi altarul, Maica a Domnului, Mamă a scriselor și nescriselor Lumii, semănător de cuvinte aș vrea să iți fiu, piatra din vârful unghiului neumbrit, primordială stare de îndrăgostire nebună, nebună, nebună... 16 Și voi pleca! În abisul păsării albastre nu-i nimeni! În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și pînă la substituția sacrului prin estetic, însă înlocuiește discursul și fabulația obișnuită cu secvența definitorie care activează memoria și face din privitorul însuși propriul lui povestitor. Eva, Alungarea, Cain și Abel, Moise, Tablele legii, Dansul Salomeei, Scara lui Iacov, Maica Domnului, Ioan Botezătorul, Iisus, Sărutul lui Iuda, Flagelarea, Stigmatele, Pieta etc., dincolo de faptul că resuscită o iconografie cu o autoritate copleșitoare în istoria picturii, constituie, simultan, punctul de pornire pentru două componente majore ale picturii lui Vladimir Zamfirescu. Pe de
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
să vadă cum se așează uitarea peste cărți și scriitori. în 1934, de pildă, după cum îmi opresc privirea pe câteva pagini, apăreau romane de Ion Agârbiceanu, Războiul lui Sf. Petru; Bogdan Amaru, Fapt divers; C. Ardeleanu, Pescarii; Tudor Arghezi, Ochii Maicii Domnului; Mioara Atanasiu, Sensualism ascuns; D. V. Barnoschi, Mărturisirea trupului; Gabriel Bălănescu, Acteon; Petre Bellu, Apărarea are cuvântul; Ury Benador, Ghetto veac XX. Germinări și multe altele. Câteva titluri doar, desprinse din Dicționarul cronologic al romanului românesc de la origini până la
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
de folos. „De ce îngăduie Dumnezeu...?” Un loc aparte în structura romanului îl ocupă elementul religios. Laura este urmărită mereu de ideea păcatului comis, de gândul că și-a scos din pântec doi copii. Iată de ce, credința în Dumnezeu și în Maica Domnului semnifică pentru ea existența unui ideal spre care tinde să ajungă. Religia înseamnă pentru Laura un nou început al creației ființei ei spirituale, dar și puterea de a îmbunătăți lumea, de a se ridica deasupra destinului, de a pătrunde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a-și găsi un reper fix: „Mă rugam la Dumnezeu să mi ierte păcatele grele și să-mi arate un drum luminos pe care să merg măcar de acum înainte. Intram în câte o biserică și mă rugam la icoana Maicii Domnului și a lui Iisus, să mă ajute să pot cunoaște numai binele în această lume.” Discuțiile purtate de Laura cu preotul satului unde locuiesc ea și Alec imediat după căsătorie, aduc în prim plan o lume rurală, statornică prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
partea-ntâia a diatribei, trandafirul cu toți spinii lui Prea Milostivei. Cele două femei încrucișară drumul. Cu capul plecat. Amândouă. Fiecare cu durerea ei, înmugurită-n rouă, cum de prea multă lună se-apleacă ramii înfloriți de tei. Prea Milostiva Maică, luând iar firul vorbei lui, răspunse trandafirului, cu ghimpii păzitori de vamă: Î’și ea e mamă... Ce contează cum reflectată e născuta rază? Oricărei mame se cuvine chiar îngerul din cer să se închine. Apoi continuă Prea Milostiva, din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]