5,446 matches
-
trecerea de la un plan la altul, sunt demne de reținut cel puțin două cazuri în care alunecarea de la un plan narativ la altul este realizată cu măiestrie. Este vorba despre o trecere de la imaginea din spitalul în care este internat maiorul Dragu și în care David discută cu sora sa Liza, la schimbul de replici dintre Vlădescu și Pavel Anicet: ,, - Bietul tata, vorbi ea, fără să-și privească fratele [...] Un singur lucru Dav... Începu să plângă înfundat, cu capul rezemat de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
îndeplinind prin delegare de competență și funcția de comandant al Diviziei 10 Mecanizată, șef de stat major prim-locțiitor al comandantului la Divizia 9 Mecanizată „Mărășești” din Constanța. Pe data de 9 mai 1992 este avansat la gradul de general maior. Autor a 3 cărți (Istoricul corpului 10 armată, cu Moraru și Ist. reg. 39 Botoșani). Este căsătorit cu Cheptine Dorina, din satul Giurgioana, comuna Podu Turcului, are un băiat, Andi Claudiu. 14. Silviu CHITIC Născut: 01.03.1948, sat Giurgioana
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mari cronici aparținând lui Giordano din Giano, Toma din Eccleston și Salimbene de Adam din Parma. «Celelalte mărturii franciscane» sunt luate din diferite texte și reflectă în general căutarea unor episoade din viața Sfântului Francisc în izvoare ulterioare operei Legenda maior. Stabilirea veridicității acestor episoade este destul de anevoioasă. De fapt, aceste relatări provin din opere mai ample (deseori este vorba despre scrieri personale limitate doar la un singur manuscris) și, prin urmare, trebuie analizată valoarea generală a acestor opere pentru a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ne leagă de Sfântul din Assisi. Integrări ale biografiei lui Francisc Citind aceste mărturii - atât cronicile, cât și altele mai limitate - trebuie să ținem cont de faptul că ele presupun existența și cunoașterea biografiilor Sfântului Francisc, cel puțin a Legendei maior a Sfântului Bonaventura, dacă nu a tuturor operelor cuprinse în secțiunea precedentă; prin urmare, ele se prezintă ca niște integrări mai mult sau mai puțin consistente ale biografiei deja cunoscute (Legenda maior) sau ca niște relatări ale unor momente particulare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cunoașterea biografiilor Sfântului Francisc, cel puțin a Legendei maior a Sfântului Bonaventura, dacă nu a tuturor operelor cuprinse în secțiunea precedentă; prin urmare, ele se prezintă ca niște integrări mai mult sau mai puțin consistente ale biografiei deja cunoscute (Legenda maior) sau ca niște relatări ale unor momente particulare din dezvoltarea Ordinului Minoritic. De aceea, este riscant să se comenteze imaginea lui Francisc care apare în aceste scurte mărturii, sau frecvența prezenței Sfântului în cronicile despre dezvoltarea Minorilor în Germania, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la crimen carminis, în timp ce Sidonius Apollinaris, deși face trimitere la aceeași Ars, drept cauză a exilului poetului, adaugă un element în plus: numele Corinei din versurile sale lascive l-ar putea ascunde pe cel al "Caesarea puella"8, anume Iulia maior, fiica lui Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cel al "Caesarea puella"8, anume Iulia maior, fiica lui Augustus. În contrast cu tradiția la care se raportează acești scriitori antici în a acorda mai multă greutate chiar exclusivă la crimen carminis, poate doar tangențial legată de viața coruptă a Iuliei maior, comentatorii și istoricii moderni își concentrează atenția asupra termenului ovidian error ovidiene. Acestui error i-au fost atribuite, după cum putem constata pe scurt, în cele ce urmează, trei categorii de soluții: 1 categoria soluțiilor de natură morală 2 categoria soluțiilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de natură politică 1. Categoria soluțiilor de natură morală Este cea mai importantă. Aceasta cuprinde soluții asupra unei tematici destul de uniforme care se situează, până la un anumit punct, pe linia tradiției antice. Cu o diferență: de cele mai multe ori personajul Iuliei maior, fiica lui Augustus, trece în penumbră pentru a fi înlocuit, de obicei, de cel al Iuliei minor, nepoata împăratului. De fapt, soluția acceptată de cei mai iluștri cercetători ai zilelor noastre a fost formulată mai înainte de eruditul Bayeux, avocat în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reînnoit-o mai apoi G. Boissier în binecunoscuta sa lucrare L'opposition sous les Césars. Potrivit acestei versiuni, Ovidiu ar fi fost exilat, pentru că ar fi înlesnit iubirea vinovată dintre Decimus Junius Silanus și Iulia minor, fiică demnă de Iulia maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dulcea și neconsolabila sa soră, Druso (fiul Liviei și al lui Claudius Nero și fratele lui Tiberiu) în anul 9, Mecena și Horațiu în 8, în anul 6 Tiberiu se retrăgea la Rhodos, în anul 2 a izbucnit scandalul Iuliei maior, în anul 2 d.H. murea L. Cesar, în 4 G. Cesar, în 8 scandalul Iuliei minor, în 9 a avut loc înfrângerea și moartea lui Varus...281. Ce contrast strident cu falsa fericire pe care Ovidiu o atribuia familiei imperiale
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o etimologie falsă), ar trebui să fie legat, prin nume și istorie, de gens Fabia: ara Maxima = templul Maximi-lor adică a Fabii-lor348. Apar din nou Evandru și Hercule ca autohtoni, adică greci, ai Italiei, care, pe vremea aceea, era Graecia maior (Fasti, IV, 64); Enea nu va sosi decât ultimul, după Antenor (v. 77), ca să-i aducă pe ai săi Penati în această regiune. Se admite, de aceea, o posterioritate cronologică a lui Enea, față de Hercule, scoasă în evidență de Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
prim moment, după moartea lui Augustus, este posibil ca poetului să-i fi trecut prin minte "prezumția nebunească de a obține iertarea de la Tiberiu", împăratul auster și închis în sine, care purta în suflet rana căsătoriei nefericite cu desfrânata Iulia maior"417. Ovidiu, deși de departe, a participat cu un Triumphus 418 la victoria asupra panonilor a lui Tiberiu din anul 13, dar fără nici un rezultat pentru propria-i soartă. Atunci speranța sa s-a îndreptat spre nepotul adoptiv al lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu Africanus Fabius Maximus, fratele lui Paulus, era fiul lui Marcus Antonius și al Fulviei și că frații îi fuseseră asasinați (cfr. G. BOISSIER, op. cit., p. 135); condamnarea lui și, ca urmarea, sinuciderea, pentru că a fost unul din amanții Iuliei maior au, deci, rădăcini mai adânci în teren politic. Dacă Iullus Antonius, cfr. din nou H. BARDON, op. cit., II, p. 67; GRABE 22) Iullus Antonius, în RE, I, col. 2585. Nici consulii anteriori: Paulus Fabius Maximus și Q. Aelius Tuberus nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și locale ale FSN în toată țara, de multe ori conduse de generali sau ofițeri superiori: Ioan Florea (Brașov), Marin Pancea (Brăila), Dimitrie Popa (Ploiești), Dumitru Roșu (Dolj), contraamiralul Constantin Iordache (Constanța), colonelul Toader Mănăilă (Sălaj), colonelul Gheorghe Badea (Dâmbovița), maiorul Ilie Plătică Vidovici (Galați), generalul Ion Dândăreanu (Buzău), colonelul Andrei Kemenici (Dâmbovița), colonelul Aurel Dragomir (Sibiu), generalul Ștefan Toader (Caraș-Severin), colonelul Constantin Sava (Ialomița), precum și alți ofițeri superiori (în județele Teleorman, Vâlcea, Suceava, Alba-Iulia). De altfel, pe 23 decembrie dimineața
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mod serios nici cine au fost teroriștii, nici cum și cine i-a eliberat..." (Ibidem, p.246). Exemplul șefului Procuraturii Militare, Mugurel Florescu, (amintit de S. Brucan) este mai mult decît sugestiv. Aceasta a devenit în numai cîteva luni din maior, general, egalîndu-l în performanță chiar și pe Ilie Ceaușescu. La fel, terorismul românesc din decembrie '89 tinde să devină din "obiect ideal", multidimensional, "un obiect zburător neidentificat". Iar mîine, poimîine, ni se va spună că, noi, oamenii serioși, nu putem
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
4. A durat până prin 1869, dar după 1866 importanța ei a scăzut, întrucât, odată cu venirea pe tron a principelui Carol, ponderea modelului german în organizarea armatei române a devenit mai însemnată 5. Inițial, în fruntea misiunii franceze s-a găsit maiorul (devenit ulterior colonel) Eugène Lamy, ofițer al Statului Major, remarcat în campaniile din Africa, Crimeea și Italia, locul fiindu-i luat, din 1866, de fratele său, căpitanul de vânători Paul Lamy (în 1868 avansat la gradul de maior)6. Alături de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a găsit maiorul (devenit ulterior colonel) Eugène Lamy, ofițer al Statului Major, remarcat în campaniile din Africa, Crimeea și Italia, locul fiindu-i luat, din 1866, de fratele său, căpitanul de vânători Paul Lamy (în 1868 avansat la gradul de maior)6. Alături de frații Lamy s-au mai găsit în Principate în varii momente cadre militare cu experiență în serviciile de intendență ori de administrație (Le Cler, Serveille), precum și artileriști sau geniști (căpitanii Guérin, Bodin, Roussin împreună cu subofițerii Grincourt, Chabert, Gastal
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de trei zile aici, sunt obligați să plătească pentru muzică și pentru întreținerea drumurilor și a promenadelor o contribuție care variază în funcție de cinul personajelor: fiecare este clasat și numerotat aici. Administrația și poliția băilor se află sub orânduire militară; un maior foarte amabil îndulcește cât poate severitatea consemnului, dar, cu toată buna sa voință, nu poate face ca porțile hotelurilor să nu le fie închise întârziaților rămași în pădure după ora nouă. Acestea sunt micile neplăceri din Hercules Bader; acest ordin
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
condițiile de vechime și de merit; să se pună frâu favoritismului, precum și conferirii gradului și a insignelor militare primului venit, și mai ales acordării de acte și servicii fără legătură cu armata. Sub vechiul regim, într-adevăr, se improvizaseră atâția maiori de douăzeci și patru de ani, de colonei de douăzeci și cinci, încât un caimacan din Moldova, prințul Vogoride, după exemplul lui Caligula, care își făcuse calul consul, atârnă un brevet la gâtul unui câine. Timp de aproximativ un an, noua lege funcționă, spre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
încurajări să reziste. Totuși, la întoarcerea sa la București, încercă să se apropie de opoziție; începură tratative pentru formarea unui minister ales dintre ultraconstituționalii de cele două nuanțe. Coaliția stipula ca și condiție obligatorie suspendarea din activitate a generalului Florescu, maior general al armatei. Domnitorul obiectă în zadar că "în toate statele parlamentare, în republici chiar, șeful statului comandă armata și își alege aghiotanții; a renunța la acest drept echivalează cu o abdicare". Coaliția persistă și proiectul de reconciliere nu reuși
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
română de la 1848, a făcut parte din Comitetul revoluționar moldovean. După revoluție este numit președinte al judecătoriei Covurlui (1849-1851), apoi director al Ministerului de Interne și, în 1856, pârcălab de Galați. Este reintegrat în armată, avansând repede până la gradul de maior. La 5 ianuarie 1859 este ales domn, la Iași, și la 24 ianuarie 1859 la București, devenind Domnul Unirii Principatelor Române (1859-1866). „După terminarea votării, începu despoierea urnei. Pe toate biletele era scris numele domnitorului Moldovei, urmat uneori de urarea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
se nimeri să stau la palavre cu primarul satului. Sosi camionul din Kaukenau, din care coborî un ins negricios, bine făcut, cu un cap mare, ochi rotunzi și buze subțiri. F Apoi, dintr-o dată, i-am văzut numele în scrisoarea maiorului. G "Heintje Massuro!" Harry Mulisch, What Happened to Sergeant Massuro Majusculele indică diversele părți cronologice în care poate fi împărțit fragmentul. Cronologic vorbind, toate părțile, în afară de una, preced timpul propriu-zis al povestirii, și anume momentul în care naratorul la persoana
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
PODEA, CU MÂINILE ȘI PICIOARELE LEGATE, LÂNGĂ UN BĂRBAT DESPRE CARE CREDEA CĂ ESTE DAVID MARIN, CONDUCĂTOR DE GRUP ȘI CĂ ÎNTREȚINEA OARECARE RELAȚII CU TRASK? FĂRĂ SĂ ÎȘI FI REVENIT ÎNCĂ DIN ȘOC, TELEFONĂ LA SERVICIUL DE COMUNICAȚII. \ DOMNULE MAIOR, ÎL ÎNTREBĂ EL PE OFIȚERUL DE ZI, SE POT TRANSMITE MESAJE SECRETE DIN ACEASTĂ CLĂDIRE? OMULEȚUL SCURT ȘI ÎNDESAT A CĂRUI IMAGINE SE CONTURA PE ECRANUL TV PĂRU LUAT PE NEPREGĂTITE. \ Domnule David Marin, îngăimă el, e nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
porție dublă de rachiu tuturor soldaților. Pentru serviciile spitalului au mai fost angajate în plus și două spălătorese. Măsurile preventive adoptate de corpul medical pentru oștire au dat unele rezultate, deoarece nu au decedat decât 18 soldați. Medicul spitalului militar, maiorul August Abegg, a îngrijit suferinzii cu tot devotamentul și cu deplină competență, având experiență dobândită în cadrul combaterii maladiei în Rusia și Polonia, la 1831. Concepția medicului în ceea ce privește răspândirea bolii era dintre cele mai originale, tributară totuși vechii teorii miasmatice: dacă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dinspre Turcia sau Țara Românească, boala începea să se întețească, iar dacă acesta contenea, atunci se micșora și virulența maladiei, după cum raporta el la 20 mai/1 iunie 1848 lui "starșîi doctor colonel Czihak" din Iași220.. De altfel, mai târziu maiorul Abegg, doctorul "garnizonului miliției" din Galați, a fost înălțat la gradul de colonel, pentru "neobosita sa activitate în timpul năprasnicii epidemii de holeră", cu un salariu de 10 000 lei pe an221. Despre evoluția molimei în Galați - preluîndu-se majoritatea datelor din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]