2,594 matches
-
ființa ei transmitea printr-o vibrație nervoasă cum că simte toate privirile din jur ațintite spre ea. Nu era adevărat, și Dragoș dezaproba cu repulsie felul ei de a fi. Reușea să atragă doar privirile lui, însă într-un chip malefic. Dar Viviana, deși părea să se miște într-o altă lume, o dată strada trecută, îl dibuia numaidecât pe Dragoș dat pe după stâlpul de fier de la bordură. Stâlpul era mult prea subțire. Și Viviana, în loc să-și continue drumul, dacă tot se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact de ce am făcut ce am făcut; nu am nici o explicație pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dansului macabru forța dătătoare de fiori. Satana și demonii săi reprezintă una dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
gândi: „Numai tatăl meu a înțeles lumea asta, fiindcă n-a privit-o cu ochii arzători ai războiului“. Încercă să-i explice lui Manlius că Iunit Tentor, și Sais, și Ab-du nu erau doar locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a umanității: cultura. Muzica, matematica, medicina, astronomia, arhitectura, toate se născuseră acolo. Porunci: — Va trebui să proiectezi spații mari, porticuri și săli. Se gândi, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu lună plină din martie, pe noul drum de marmură din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Artizanatul tribal pentru amatori, și o ține deschisă deasupra brichetei, iar paginile tremură în flacără. Crapă geamul și strecoară cartea prin el, iar flăcările izbucnesc în vânt înainte s-o lase să cadă. Anizanta adoră focul. — Cărțile pot fi foarte malefice, zice. Coacăză trebuie să-și inventeze propria spiritualitate. Telefonul lui Helen sună. Telefonul lui Stridie sună. Mona oftează și-și întinde mâinile. Cu ochii închiși, în timp ce mâinile lui Stridie încă îi umblă prin păr și telefonul sună, Mona își potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă mai cred că-și conduc propria viață. Noi suntem cei posedați. Cu toții bântuim și suntem bântuiți. Întotdeauna prin noi își duce viața ceva străin. Întreaga noastră viață este vehiculul a ceva care trebuie să vină pe lume. Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politică. O doctrină religioasă. Pe când ne îndepărtăm de centrul medical New Continuum într-o mașină de patrulare, dom’ sergent zice: — Au vraja de stăpânire și vraja pentru zbor - bifează vrăjile pe degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
își va recupera mama, a cărei libertate se află acum în mâinile unui tâlhar vestit despre care toata lumea știa că este un om care nu are pic de credință în Dumnezeu și tocmai de aceea punea la cale planuri malefice pentru a face viața unor oameni nevinovați să devină brusc un coșmar neplăcut. Și astfel voinicul nostru, David, a pornit la drum având asupra lui protecția lui Dumnezeu. Într-o noapte, în timp ce se odihnea, o ființă nemaipomenită s-a apropiat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va fi pe măsura puterilor noastre! Și deodată vrăjitorul tuna cu mânia sa munții prăvălind tone de pământ peste bestie, dar acesta ieșea nevătămat la fiecare încercare a înțeleptului. Vrăjitorul de metamorfoză era mai încrezător ca toți ceilalți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lua loc În limuzina familiei, se Întoarse spre fereastra de la care ea Îi observa. Era o privire aproape animalică, scînteind de ură. Își zise că toți se metamorfozaseră la Lands’en, ca și cum, Întorcîndu-se pe insulă, ea trezise, precum o zînă malefică, partea cea mai Întunecată a fiecăruia. Tresări simțind mîna lui Lucas strecurîndu-i-se În plete. Se desprinse, făcu un efort să zîmbească, Își luă jacheta și se Îndreptă spre ușă. - Pe mîine... Lucas dădu simplu din cap, reprimîndu-și sentimentul de frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea fără să insiste. Atîtea lucruri Încă și mai absurde se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și maleficul, ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură pe Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am verificat Outlook-ul. În ultima săptămână nu primisem nimic de la Lulu. — Oare chiar e posibil ca Lulu să le fi trimis e-mail-ul tuturor, numai mie nu? am întrebat, nevenindu-mi să cred că femeia aia putea să fie atât de malefică. — Nici eu n-am primit nimic, a intervenit David din spatele lui Phil. Scârba. Dar nu aveam timp să mă înfurii. Sau să-mi calculez răzbunarea. — Câte minute mai am exact? am urlat la Phil, aruncându-mă spre dulapul cu dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu m-ar fi sunat atât de târziu decât în caz de urgență... la gândul ăsta, inima mi s-a făcut cât un purice și n-am mai observat sertarul tras al noptierei și... AU, AU, AU. Ce forță cosmică malefică dictează ca, după ce ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acum acolo? În ciuda căldurii de vară, am simțit un fior traversându-mi trupul. — Se merită unii pe alții, a zis Phil. și hai să fim serioși! Asta e Vivian. Nu trebuie să ne păcălim prea tare. știi că geniul ei malefic o să mai găsească și alte căi ca să facă, din nou, găleți cu bani și-o să atragă o recoltă proaspătă de angajați, care n-au habar cum stă situația. Ciclul o s-o ia de la capăt. Vivian n-a ieșit din joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cei din Europa Renașterii și cea a secolului al XVII-lea, chiar periculoasă din punct de vedere politic. Atracția pionierilor romanului pentru decorul oferit de pădure n-a fost câtuși de puțin o atracție pentru pădurea Însăși. Aceasta era clar malefică; Însă, fiind malefică, pădurea oferea o justificare convenabilă pentru portretizarea tuturor pericolelor ei reale sau presupuse din calea drumețului. Biserica se poate plânge de graba cu care publicul educat din Întreaga Europă a Îmbrățișat poveștile-cu-copaci despre adulter, magie, mister, monștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Renașterii și cea a secolului al XVII-lea, chiar periculoasă din punct de vedere politic. Atracția pionierilor romanului pentru decorul oferit de pădure n-a fost câtuși de puțin o atracție pentru pădurea Însăși. Aceasta era clar malefică; Însă, fiind malefică, pădurea oferea o justificare convenabilă pentru portretizarea tuturor pericolelor ei reale sau presupuse din calea drumețului. Biserica se poate plânge de graba cu care publicul educat din Întreaga Europă a Îmbrățișat poveștile-cu-copaci despre adulter, magie, mister, monștri, pericolul etern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care era ea Însăși din ce În ce mai hotărâtă s-o păstreze: răutatea inerentă unei naturi lipsite de har, În realitatea exterioară ca și În omul Însuși. Raymond Chandler și alți creatori ai detectivilor secolului nostru au folosit exact aceeași tehnică, Înlocuind copacii malefici cu orașul malefic și apoi luându-și o mare libertate, Îndărătul pretextului de erou incoruptibil, În a descrie toate viciile, ororile și seducțiile care Îl abat pe erou de la cărarea cea dreaptă și pe care acesta trebuie să le Înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Însăși din ce În ce mai hotărâtă s-o păstreze: răutatea inerentă unei naturi lipsite de har, În realitatea exterioară ca și În omul Însuși. Raymond Chandler și alți creatori ai detectivilor secolului nostru au folosit exact aceeași tehnică, Înlocuind copacii malefici cu orașul malefic și apoi luându-și o mare libertate, Îndărătul pretextului de erou incoruptibil, În a descrie toate viciile, ororile și seducțiile care Îl abat pe erou de la cărarea cea dreaptă și pe care acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
lui Svengali În mijlocul concertului, la care asistau Little Billee și prietenii lui, moarte care o făcea să Își piardă capacitatea de a cânta, Trilby intra Într-un declin lent. Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța numele Svengali cu un a lung, făcându-l să sune mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
încet? Și suspinând ajung să cred Că nu-mpărțim aceeași realitate. Nu vreau să-mi petrec toată viața într-un birou afumat, printre oameni sclifosiți și dezagreabili, tâmpiți paraleli cu și dezinteresați de orice act de cultură. Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]