5,243 matches
-
ei cu cîte un text în paginile acestui număr, alături de reproduceri din creația participanților la expoziție și de poeme semnate de belgienii Georges Linze (important colaborator, organizator extern al manifestării) și M. Seuphor. Construcții diagonale și spațiale, desene, sculpturi în marmură, lemn și metal, portrete, măști, machete, broderii, colaje, păpuși, mobilier - diversitatea lucrărilor expuse e, cu adevărat, impresionantă... Ecourile publice au fost destul de numeroase, manifestarea contribuind la legitimarea artei de avangardă în România deceniului al treilea. O consemnare expresivă (trucat postdatată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Schmeisel, Blumm. Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține o nouă notiță elogioasă de prezentare, în aceeași linie puristă: „Horizont, marea revistă de artă nouă din Cehoslovacia (Brezen) ne aduce de această dată o realizare în marmură a chinuitoarelor experiențe de simplificare pînă la gradul Artă. O statue a lui Smetana — Studii, eseuri, comentarii — Oglindă fidelă a reformei arhitecturale din Cehoslovacia, Horizont este o sfidare în plus adusă gustului pentru banalitatea înzorzonată, care mai stăpînește încă planșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cea iubitoare și drăgăstoasă. — Sună-l În seara asta și spune-i că vrei să stați de vorbă. Epilog — Doamne! Nu se poate, glumești! Dan și cu mine scoatem exclamații de Încîntare În timp ce lăsăm din mînă bagajele pe podeaua de marmură și ne repezim la fereastra imensă, ca să vedem oceanul. — E fantastic! Mă Întorc către Dan și zîmbesc larg. El mă ia În brațe și mă sărută pe buze. Și cine zicea că nu vrea să meargă Într-o vacanță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Vrei?" I-am spus că n-aș vrea să rămân fără regrete, fiindcă n-aș mai ști ce e cu mine. Ea s-a supărat și mi-a întors spatele. Rămas singur, m-am apucat să sculptez un bloc de marmură. La început, am crezut că mă voi găsi pe mine adormit în piatră, căci începuseră să apară picioarele unui bărbat. Apoi au apărut mâinile, trupul, umerii. Numai fața nu reușeam deloc s-o deslușesc Au căpătat relief doar buzele. Oricât
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ca să-l înalțe și să-l lase jos. După ce se trecea de poarta groasă de trei palme, ferecată și țintuită în cuie, se pătrundea imediat în for. Ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc la epoca domniei lui Constantin, toată marmura se afla la locul ei, clădirile și casele erau de o frumusețe rară, iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iar templele fuseseră transformate în biserici. Piața era pavată cu lespezi mari și, în fața pretoriului, statuile Cezarilor încă stăteau cu mâna ridicată în semn de salut. Doar soclurile zeilor Antichității erau fie goale, fie înzestrate cu cruci. Pe scara de marmură a palatului consular ne-a ieșit în întâmpinare solul exarhului, cu suita lui foșnitoare de mătase și scânteind de aur și de pietre prețioase. Nobilul Gregorio era un individ care prefera să stea jos. Fapt e că, fiind de la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am pornit călare, pe când noaptea se îngâna cu zorii; pe tot parcursul drumului am văzut cum grupuri din toate colțurile regatului se îndreptau spre Verona. Am trecut prin for, am ieșit din incinta de ziduri pe o poartă dublă de marmură, am ajuns în breit, adică în „spațiul liber“ dinaintea amfiteatrului lui Flavius, unde i-am așteptat pe cei întârziați. Am trecut râul Adige pe podul de piatră și, în dreptul zidurilor ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Adria. Nu avuseserăm parte de primejdii, drumul era bun, și soarele, blând. Așa că ni s-a părut totul prielnic, până ce în fața noastră s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii puneau să se închidă spațiile dintre coloane cu tăblii de lemn pentru a oferi adăpost în timpul zilei cetățenilor și loc de dormit celor nevoiași pe timp de noapte. Nedorind să plictisesc, n-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu voi fi regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să-mi dai tot ceea ce Arioald mi-a luat, dacă nu, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afla cristelnița cu un baldachin de bronz sprijinit pe coloane și împodobit cu păuni de bronz aurit. Apa se vărsa în nișă coborând dintr-un mare recipient, tot de bronz. Ca să ajungi în atrium, se urca o scară lungă de marmură, iar ușile de acces în biserică erau cinci la număr. Ne-am îndreptat spre cea mai mare, ferecată în plăcuțe de argint bătut cu ciocanul în relief. - Un alt dar din partea papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua era o adunătură de bucăți de marmură de toate felurile și formele, rudimentar potrivite și adaptate. În fundul naosului central, care era și cel mai înalt, exista un mozaic pus pe arcul de triumf și, imediat după aceea, deasupra hipogeului, confesionalul, sau altarul cel mare. Doar în absidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
niciodată În Sant’Agostino. Înălțimea tavanului Îl impresionă. Așa cum Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau pe cupola din dreapta. Peste capelele laterale erau Întinse pânze Întunecate, iar În centru se Întindeau bănci lungi de culoare Închisă. Coloane, marmure prețioase și statui erau Împrăștiate peste tot. Îl intimidară și-i aduseră aminte că nu mai fusese la preot de la comuniunea Valentinei, la care, la Începutul acestui haos, mersese doar ca să discute cu cineva, care era mai apropiat de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Romeo verifica ușa, iar el Îl pierduse din vedere pe onorabil. Dac-ar fi fost pe stradă, aceasta ar fi fost o scăpare de neiertat. Îl căută, strecurându-se În transept. Încălțările lui scârțâitoare de lac scrâșneau pe pardoseala de marmură. Lăsă În urmă cardinalii, crucifixurile și mormintele familiilor patricienilor. Nici măcar nu-i băgă În seamă pe sfinți, pe profeți, pe Isaia și pe San Guglielmo, pe Santa Caterina și pe San Girolamo, pe Santo Stefano și pe San Tommaso, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea stânjenit invadând intimitatea acelui om care În fața lui nu mai avea nimic intim și nu-i putea ascunde nimic. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anul, dacă Îți place, când vei purta măsura cinci, te Întorci, și ți-l fac și pe celălalt. Îi trecu un smoc de vată Îmbibat cu alcool peste abdominali. Se vede că ești sportivă, comentă el admirativ. Ești tare ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În termen, rătăciți și singuri al fel ca el, urcaseră În trenulețul de Ostia. Trenulețul intră sub pământ, străbătând galerii pline de funingine, negre, Întunecate, mirositoare, aproape sufocante - apoi ieși iar la suprafață. Se umplu. Alerga printre cartiere strălucitoare de marmură și zgârie-nori și apoi prin periferii din ce În ce mai Împrăștiate, apoi printre pini, oleandri și palmieri, trecând dincolo de enigmaticele ruine milenare, și În cele din urmă se opri. Căsuțe joase cu varul corodat de aerul mării și hoteluri neîngrijite cu draperii Învrâstate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
singur doar cu ea, Kevin cu obrajii șiroind de lacrimi, Antonio cu umbreluța de hârtie Între dinți și cu o mână În buzunar, zâmbitor. Apoi dispărură În jos pe scări. Un balonaș roșu, zglobiu, Îi urmări țopăind pe treptele de marmură. — Iubire, Îi spuse Maja Camillei, care o privea palidă, cu buzele lipsite de culoare și cu privirea dilatată de spaimă, Întoarce-te și cântă, e cântecelul tău. Dar Camilla nu se mișcă. — E simpatic prietenul tău, Kevin, adăugă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ta orice altă frumusețe. M-am căsătorit cu Roma, așa cum m-am căsătorit cu Emma. O frumusețe de care m-am bucurat, dar care nu mi-a aparținut niciodată. Elefantul era rece. Părea real, dar era un bloc inert de marmură. — Bineînțeles că va trebui să merg la facultate. Valentina zâmbi. — De fapt, am ales liceul științific. — Liceul? Întrebă Antonio. Mergi deja la liceu? — Tati, merg În septembrie! M-am Înscris la Righi. Antonio Întoarse spatele elefantului și ei. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înainte ca tati și mami să se fi născut, clădirea fusese vândută, iar noii proprietari o restauraseră. Fără Însă a cheltui prea mulți bani, mergând Înainte - de fapt, culoarea roșie de pe fațadă se desprindea ca și coaja de pe un cartof, marmura falsă a scărilor se fărâmase, iar lemnăria se deteriorase repede, iar acum Îți era greață doar la gândul de a atinge balustrada unsuroasă. Din apartamentele Închise venea pe scări miros de broccoli. Familiile erau acasă, În fața televizoarelor. Valentina recunoscu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai încolo, unde era conacul lui. Curtea înaltă, din lemn nou, închidea o casă mare, cu două turnulețe bătute în cărămidă roșie. Ușa de la intrare era sculptată, iar pe treapta de sus a scării strâmte și înalte, o prințesă de marmură privea cu tristețe spre musafiri. Astrologul era un bărbat grăsuliu, aplecat peste o hartă desenată pe piele și țintuită pe masa de brad. Îl chema Xenopol și vorbea alene, ca omul care n-are nici o treabă. - Și numele adevărat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
din suflete care se mișcau continuu. Zogru nu mai văzuse atâta interes pentru cineva. Cum nu îndrăznea să se apropie, a luat-o spre marginea cimitirului, fără să-l scape pe Achile din vedere. Lângă o capelă cu îngeri de marmură stătea o fantomă, o femeie cu pălărie de catifea, împodobită cu trei șiruri de mărgele. - Ai fi putut să-ți alegi un loc mai bun decât ăsta, a glumit Zogru. Îl știi pe bărbatul ăla, de colo? - Cine ești ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
copii îl apostrofau, dar într-un sens dulce, mai mult aclamau „Bine-ai venit!”. Înțelegea? Unde a venit? Oare chiar înțelegea? Peisajul s-a spart, în spatele lui stătea ascuns altul. Un iureș de oameni l-a condus pe scara din marmură italiană de Cibolino. Copilul mergea cu semeție, cu pieptul înainte. Aaa! Un muzeu! Ce fac aici?! a exclamat el. Nu te bucuri? Eu... știi, cum să zic... Dormeai, a terminat o fată de vreo 18-19 ani. Tu ești în cel
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]