2,245 matches
-
fundamental de raportare a oricărei transformări sociale pentru a determina dacă este, până la urmă, progresivă sau nu. Relativismul valorilor umane, afirmat fără nici o rezervă, este inacceptabil pentru teoria marxistă a societății. Chiar în măsura în care valorile variază în funcție de poziția socială concretă,în marxism există posibilitatea utilizării lor pertinente drept criteriu al progresului. O asemenea afirmație pare curioasă. Considerată însă din perspectiva teoriei marxiste a „subiectivității sociale” a ideologiei, ea încetează să mai fie astfel. Să luăm un caz concret. Societatea feudală era evaluată
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu fie și „populară”, în același timp. În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că nu există comunități cu o conștiință omogenă. Există însă diferite orientări legate de existența unor grupuri și clase sociale distincte. În aceste condiții, marxismul oferă un criteriu suplimentar pentru a distinge ceea ce este în sensul evoluției și ceea ce este împotriva ei. Marxismul distinge două tipuri de clase și grupuri sociale în cadrul uneisocietăți neomogene: unele interesate în dezvoltarea forțelor productive ale societății și altele conservatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există comunități cu o conștiință omogenă. Există însă diferite orientări legate de existența unor grupuri și clase sociale distincte. În aceste condiții, marxismul oferă un criteriu suplimentar pentru a distinge ceea ce este în sensul evoluției și ceea ce este împotriva ei. Marxismul distinge două tipuri de clase și grupuri sociale în cadrul uneisocietăți neomogene: unele interesate în dezvoltarea forțelor productive ale societății și altele conservatoare, ale căror interese sunt legate de menținerea formelor învechite. Clasele și grupurile sociale progresiste prin poziția lor obiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
purtătoarele acestuia. Din această cauză, nu orice manifestare a conștiinței sociale este simptomatică pentru tendințele evolutive ale societății, ci doar conștiința claselor și a grupurilor sociale care sunt legate obiectiv de dezvoltarea societății. Conceptul de „mase populare” este folosit de către marxism pentru a demarca în cadrul fiecărei colectivități totalitatea claselor și a grupurilor sociale interesate în procesul societății. Într-un fel, aici principiul majorității este fundat într-o manieră mai clară. Se poate considera că, în linii generale (și există unele excepții
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
există unele excepții importante), majoritatea populației unei comunități este interesată de progresul acesteia, constituind ceea ce se numește „mase populare”. Un sistem democratic ce funcționează eficient ne putem aștepta să exprime voința maselor populare. Din această cauză, democrația este considerată de către marxism drept unica formă politică deorganizare în concordanță cu interesele claselor și ale grupurilor sociale progresiste, capabilă totodată să promoveze progresul social. Bibliografietc "Bibliografie" Aron, R. (1961), Dimensions de la conscience historique, Plon, Paris. Bell, D. (1973), The Corning of Post-Industrial Society
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ultim. Desigur, se pot face analize în sine ale fenomenului politic, juridic, filosofic etc., dar dacă este vorba de o analiză adâncă, suficient de completă a respectivelor fenomene, considerarea organizării economice reprezintă o condiție necesară. Această exigență metodologică este specifică marxismului. Pe de altă parte, din cauza faptului că fiecare sferă a vieții sociale se întrepătrunde, se intercondiționează cu celelalte, organizarea ei particulară nu poate fi explicată numai prin economic, ci recurgându-se la această interacțiune multiplu determinată. De la economic se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt în mod abstract aceiași, de ce nu am considera că ar fi necesar să determinăm un model de organizare socială care să fie cel mai bun, adică în acord cu propria lor natură umană? Au fost filosofi care au acuzat marxismul de sociologism, adică de topire a omului în formele sale sociale de viață, de acordare a uneiindependențe absolute formelor sociale de organizare. Oamenii ar apărea ca simple instrumente ale istoriei, ale formelor sociale. Se poate împăca istorismul, considerarea societății ca
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stalinist, sociologia a fost eliminată dintre disciplinele didactice, prin Reforma Învățământului din 1948, desființată ca cercetare instituționalizată prin interzicerea Institutului Social Român și a institutelor regionale de cercetări sociale. Materialismul istoric, conceput ca o variantă rusească, dogmatică și simplificatoare a marxismului, a substituit analiza sociologică. O dată cu dezghețul datorat destalinizării din anii ’60 se produce un proces de destindere ce a culminat cu reinstituționalizarea sociologiei la mijlocul anilor ’60, atât ca disciplină de Învățământ, cât și ca cercetare. Cu toate constrângerile politico-ideologice, renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
A. Hawley (D. Abraham și S. Chelcea). Nu se poate vorbi de o disidență sociologică activă și manifestă În cadrul sistemului comunist, care să semnifice o ruptură oficială și efectivă cu ideologia marxistă. Cei care au reușit să iasă din cadrele marxismului au fost transfugii politici În Vest ce au devenit indezirabili și cenzurați În țară. Totuși, o anumită opoziție a Început să se resimtă, cu surdină, pe măsură ce iluziile reformiste ale sociologilor se destrămau În contact cu rezistența sistemului la umanizarea relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și membru al echipelor studențești conduse de D. Gusti, Miron Constantinescu. Tot el Însă, după 1965, s-a aflat printre inițiatorii acțiunii de restabilire a sociologiei În dezbaterea publică și a Învățământului superior În domeniul sociologiei. Ștefan Buzărnescu: Cât privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
echipelor studențești conduse de D. Gusti, Miron Constantinescu. Tot el Însă, după 1965, s-a aflat printre inițiatorii acțiunii de restabilire a sociologiei În dezbaterea publică și a Învățământului superior În domeniul sociologiei. Ștefan Buzărnescu: Cât privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici Încercările de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociologiei În dezbaterea publică și a Învățământului superior În domeniul sociologiei. Ștefan Buzărnescu: Cât privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici Încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate În sistemul conceptual al sociologiei ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Faptul că Situația clasei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
privește marxismul, consider că marxismul și neomarxismul nu aparțin sociologiei, ci doar economiei, filosofiei, politologiei, unde trebuie studiate În registrul comparativ. Ca om care a studiat marxismul, care a parcurs și o consistentă literatură marxistă și marxologică, consider că nici marxismul, nici Încercările de dezvoltare a acestuia nu pot fi asimilate În sistemul conceptual al sociologiei ca disciplină de studiu, instituție și profesie. Faptul că Situația clasei muncitoare din Anglia a fost citată ca „prima lucrare de sociologie”, după opinia noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
proletariatului, În care se relua deviza iezuitului Ignațiu De Loyola, care spunea: „pace colibelor, război palatelor”. Formulăm aceste rezerve deoarece sociologiei Îi revine rolul de a pune diagnosticul social al tuturor transformărilor În curs: ea este, prin urmare, eminamente sincronică. Marxismul este eminamente diacronic și animat de aspirații mesianice. Din experiența practică a doctrinei filosofico-economice și politice, noi cunoaștem toate secvențele ca subiecți participanți direcți la acest experiment social, de proporții zonale, În timpul căreia sociologiei i s-a interzis dreptul la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
esențiale cu privire la starea societății românești, la direcția ei de evoluție, paralel cu o presiune puternică În direcția schimbării paradigmei. Cea mai semnificativă și mai radicală schimbare a fizionomiei disciplinei, din 1989 Încoace, este ruptura ,,peste noapte” cu marxism-leninismul. Despărțirea de marxism a fost atât de bruscă și de vizibilă, Încât se poate spune că dispariția regimului Ceaușescu a coincis cu căderea paradigmei oficiale, printr-un consens general, fără rezistențe manifeste și Încercări de apărare a fostei doctrine oficiale. Respingerea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a coincis cu căderea paradigmei oficiale, printr-un consens general, fără rezistențe manifeste și Încercări de apărare a fostei doctrine oficiale. Respingerea a fost atât de categorică, Încât nici după zece ani nu se constată vreo revenire semnificativă, oficială la marxism. Rapiditatea cu care s-a renunțat la spectrul marxism-leninismului a pus comunitatea sociologilor În fața unei probleme de mare dificultate privind definirea noilor abordări teoretice. Soluția a fost găsită În caracterul multiparadigmatic al disciplinei și În afinitățile mai vechi ale sociologilor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e omisă cu desăvârșire, paradigma marxistă este Însă relativizată, fiind tratată ca o orientare alături de și printre celelalte orientări teoretice, Îndeosebi În unele manuale editate, majoritatea autorilor evitând de-a dreptul menționarea marxism-leninismului. Nevoia presantă a unei alternative teoretice la marxism a fost satisfăcută, În multe cazuri, mai ales În primii ani ai tranziției, printr-un sincretism teoretic care dovedea mai degrabă varietatea surselor de documentare decât o opțiune teoretică personală sau asumată. Sedimentarea unei viziuni teoretice personale a fost facilitată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
viziuni teoretice personale a fost facilitată de două Împrejurări care au afectat categorii diferite de sociologi. În primul rând, este vorba despre acumulările teoretice nemarxiste, Înfăptuite până În 1989 de sociologii mai vârstnici, care au favorizat structurarea unor opțiuni alternative la marxism. În al doilea rând, este vorba despre absența educației marxiste la generațiile de sociologi formate după 1989, care și-au conturat atitudinile teoretice În contextul multiparadigmatic al disciplinei, fără traume și crize ideologice majore. Dacă În perioada comunistă sociologii au
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă, devenită ideologie oficială a unui partid-stat, el a cunoscut după 1989 stigmatul sau a căzut Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Într-o uitare totală. Ceea ce este justificat, dar numai până la un punct. Paradoxul culturii românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât a fost posibil, dacă nu cumva ea a fost și un element de disoluție a marxismului și, În general, a sistemului, cu toate că instituțional era obligată să se raporteze la marxism. O situație specială o prezintă cercetarea sociologică, nu de puține ori afirmată neutru sau chiar opozabil ideologiei oficiale. Orice investigație empirică era, Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românești din perioada comunistă este evoluția ei dincolo de ideologia marxistă, pe cât a fost posibil, dacă nu cumva ea a fost și un element de disoluție a marxismului și, În general, a sistemului, cu toate că instituțional era obligată să se raporteze la marxism. O situație specială o prezintă cercetarea sociologică, nu de puține ori afirmată neutru sau chiar opozabil ideologiei oficiale. Orice investigație empirică era, Într-un fel sau altul, o critică a realității sociale. Fie numai și aplicarea unui chestionar aducea o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
altul, o critică a realității sociale. Fie numai și aplicarea unui chestionar aducea o anumită informație din viața socială, ce indica o infirmare a principiilor politicii oficiale. Întrebarea ce trebuie pusă este: pentru cultura română și deci pentru sociologia românească, marxismul e un model teoretic anacronic? Fără a ne raporta numaidecât la marile școli occidentale de marxologie, nu putem nega lipsa unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
oficiale. Întrebarea ce trebuie pusă este: pentru cultura română și deci pentru sociologia românească, marxismul e un model teoretic anacronic? Fără a ne raporta numaidecât la marile școli occidentale de marxologie, nu putem nega lipsa unei analize românești științifice a marxismului. Suntem Într-o situație stranie: aproape o jumătate de veac societatea românească a fost nevoită să evolueze după proiectul marxist de construcție socială, dar nu putem reține nici măcar un nume de referință În exegeza marxistă. Elita intelectuală românească a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sociale din acel răstimp au un aer ușor literaturizat. Influența modelelor sociologice occidentale și/sau răsăritene asupra sociologiei românești În diferitele sale etape (perioada antebelică, comunistă și de tranziție postcomunistă): direcții de manifestare, intensitate a impactului etc. Maria Larionescu: Spectrul marxismului s-a resimțit Îndeosebi prin ,,critica de delimitare și respingere” (C. Zamfir) a teoriilor sociologice burgheze. A existat și un efect pervers al acestei critici, constând Într-o inițiere - e drept, limitată, trunchiată - a publicului român În teoriile sociologice nemarxiste
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de la Viena, al cărui secretar științific a fost, În perioada 1974-1979, sociologul român Ioan Mihăilescu. Noutatea acestui proces de penetrare a teoriilor vestice constă În trecerea de la ,,critica de respingere și delimitare” la ,,critica de deschidere”, bazată pe valorificarea În interiorul marxismului a ideilor sociologice nemarxiste (C. Zamfir). Impactul acestei deschideri s-a resimțit imediat, dar și pe termen mai lung. Un efect imediat a fost polemica desfășurată În România și În alte țări din zonă privind delimitarea sociologie - materialism istoric, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]