3,725 matches
-
Încredere În simțurile sale, și-ar dori o confirmare, o precizare, dar deja valul de oameni Îl Împinge din spate, vizirul privește În altă parte, reîncepe să dea din cap În tăcere. Pe drumul de Întoarcere, Khayyam nu Încetează să mediteze la Întâmplare. Este oare singurul căruia vizirul i-a strecurat aceste cuvinte, nu cumva l-a confundat cu altcineva, și de ce o Întâlnire atât de Îndepărtată, În timp și spațiu? Se hotărăște să-i vorbească lui Abu Taher. Pentru că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spus ce Îți ofer și ce aștept de la tine. Du-te, gândește-te la propunerea mea, cântărește În liniște pentru sau Împotrivă, și Întoarce-te mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
jos lungi firicele de nisip și pietricele. Scoase de acolo manuscrisul lui Khayyam, Îl scutură de praf cu câteva lovituri sacadate de palmă, apoi și-l puse sub braț. Se spune că s-a Închis apoi În casă, citind, recitind, meditând. Și asta până În cea de-a șaptea zi, când dădu poruncă să se strângă toți oamenii din Alamut, bărbați, femei și copii, pentru o adunare În meydane, singurul loc care-i putea cuprinde. Era pe 8 august 1164, soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dragoste. XL Odată ieșit din Palatul Pustiu, mergeam strângând din umeri - răsăritul nu e niciodată cald la Tabriz - și Înaintam, astfel, În direcția caravanseraiului, fără să caut s-o iau pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfârșitul irevocabil și fără drept de prelungire a unui om, fusese returnat la punctul de plecare, În această sală rece unde autoarea și semnatara scrisorii, așezată, Înfășurată În lințoliul melancolic care Îi este uniformă istorică, cu gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea trimisă din nou să-i vină iar returnată, ca plicul să poarte, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru că mi s-a părut ciudat, am mai bătut o dată, am deschis ușa și am privit înăuntru. Am crezut că doarme, dar nu era în pat. Stătea în picioare la fereastră, privea afară, cu capul plecat într-o parte, de parcă medita profund. Luminile erau stinse și nu distingeam ce se întâmplă. Am întrebat-o ce face și i-am spus că masa e gata. În clipa aceea mi s-a părut mai înaltă decât era. Mă întrebam ce naiba face și mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e pe fază și merge în bucătărie să-l umple din nou. Nu știu, strigă ea la mine, mi se pare că îi place să vorbească despre trăirile lui, dar asta nu înseamnă că e sincer în privința lor. —Hmm. Poate. Meditez câteva clipe la această idee. —A! Nu ți-am spus despre chestia absolut ciudată pe care a făcut-o după aia. Am urcat în mașină și eu credeam că mergem direct la Londra. Dar el conducea pe niște străduțe nenorocite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
autorul, când În fond nimic nu se creează și nimic nu se distruge? Sau l-au ucis ca să-l facă să tacă În prinvința a ceea ce, prefăcându-se, descoperea, ca Newton care și-a Întins ditamai aripile, Însă continua să mediteze asupra Cabalei și a esențelor calitative? Sala Lavoisier de la Conservatoire e o mărturie, un mesaj cifrat, un compendiu al Întregului muzeu, o luare În derâdere a orgoliului gândirii solide a rațiunii moderne, susur al altor mistere. Jacopo Belbo avea dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ocazie falsă nu e Ocazia potrivită. Poți fi oare laș deoarece curajul altora ți se pare disproporționat față de vacuitatea Împrejurării? Atunci Înseamnă că Înțelepciunea ne face lași. Și deci Ocazia bună o pierzi Îți petreci viața pândind marea Ocazie și meditând asupra ei. Marea Ocazie o alegi din instinct, iar În momentul acela nu știi că a venit. Poate că o dată am prins-o și n-am știut niciodată asta? Cum se poate să te simți vinovat și să te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
radiu, de uraniu, pe care au Înțeles că nu-l pot exploata imediat. Legăturile dintre Graal, templieri și catari au fost studiate științific de un valoros ofițer german, vorbesc de Otto Rahn, un Obersturmbannführer SS care și-a dedicat viața meditând cu mare rigoare asupra naturii europene și ariene a Graalului - nu vreau să spun cum și de ce și-a pierdut viața În 1939, dar sunt unii care afirmă... Hm, pot eu să uit ce i s-a Întâmplat lui Ingolf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prin forța minții. I-am zis să facă ceva - să-l dea cu capul de masă, să-l izbească de pereți, orice, numai să-i dea de înțeles că, dacă nu se ridică la luptă, riscă să fie mușcat off. Meditasem adesea la lipsa unui nume atoate cuprinzător pentru organul sexual feminin. Bineînțeles, denumirea argotică, pizdă, era satisfăcătoare, dar nu era de ajutor în anumite situații. E drept, te puteai ajuta de surogate eufemistice gen pisicuță, fofoloancă, sucitoare, pricomigdală, chichirică. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-te de-aici, în secunda asta, băi, Tâmpilă, îl gratulează Dănuț, ferm. Pregătește-te pentru repercursiuni! Discutăm noi doi, mai târziu, la individual compus, Strâmtoratule! Nu, nu, nu, nici gând, nu se poate ca să-l părăsim, până ce nu-și revine, meditează cu voce tare Fratele. În climax, moartea spirituală precede moartea fizică. Apatia surclasează empatia! Nea Petre abia așteaptă să cheme presarii, să-l salte și, cum nu este la prima abatere, pe exces de spirtoase, lui Silică îi va fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zidește, Cuvântul cu puteri nemăsurate. Fie ca luptătorii oștirii celei luminate, muritorii cei ce au ales și au fost deja aleși, să se grăbească la întâlnirea cu domniile voastre! A-haa, deci vom avea și colaboratori. Parteneri umani, amatori, cum ar veni, meditează Iepurele. Vom interacționa cu ei... Stresant! Dar tu, Arhanghele, nu ne vei sta alături? vrea să se lămurească Bursucul, pe deplin. Cu aprobarea tacită a Îngerului Cunoștinței, ține să adauge: Bun! Așa ziceam și eu. Atunci, s-ar putea să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
el la masă, plătind o sumă modestă și potrivită. Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba română și ar avea nevoie de o meditație serioasă. Galant, Titu s-a oferit să o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamnei Gavrilaș, care o iubea ca pe copilul ei și ținea mult să-și treacă bine toate examenele. Lecțiile le-au început chiar din seara aceea, după cină, în odaia lui Titu, unde puteau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-și alimenteze curajul. Toma Grecescu nu făcea teorii sociologice decât rareori, în rechizitoriile de la jurați, când era silit să combată pe vreun apărător mai pretențios. Firește, atunci se pregătea. Întrebarea prefectului îl zăpăci. El n-a avut răgazul să mediteze asupra cauzelor răscoalei actuale. În timpul liber se distra și dânsul, ca toată lumea bună piteșteană, la vreo partidă de pocher. Răspunse tatonînd: ― A fost o relaxare generală a spiritului de ordine și de autoritate, domnule prefect. Nu știu cum și de ce, fiindcă nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lache Grădinaru fu însărcinat să ia măsuri ca toți sătenii, fără nici o excepție, inclusiv femeile și copiii, să fie adunați degrabă în curtea și grădina primăriei, pentru cercetări. Apoi, cu concursul aghiotantului, un sublocotenent tânăr și timid ca o fecioară, medită un plan metodic de lucru pentru a descoperi fără întîrziere pe ucigașii Nadinei și ai lui Miron Iuga, pe criminalii care au mutilat pe fiul arendașului Platamonu, pe incendiatorii conacelor, pe cei ce au lovit și dezarmat pe jandarmi, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cele mai urgente, și să sperăm că altele n-o să mai fie. ― Bine de noi. ― Just! adăugă Brett care lucra de zor lângă Parker. ― La muncă. ― Sala mașinilor la muncă. Puneți de niște cafea! Ripley debranșă intercomul și se întoarse meditând, spre Dallas. Acesta se așeză tăcut, îngândurat. ― În cât timp vom putea porni, Ripley? inclusiv timpul necesar lui Parker și lui Brett să facă reparațiile. Ea consultă diverse instrumente, făcu niște operații pe un carnet. ― Dacă repun în funcțiune conductele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Trebuie s-o dirijăm spre un sas. Cum facem asta? Ripley îi privi pe fiecare în parte. ― Cred că este timpul ca departamentul științific să ne împărtășească ultimele descoperiri privitoare la musafirul nostru. N-ai nici o idee, Ash? Ofițerul științific medită câteva secunde. ― Mai întâi, pare că s-a adaptat bine unei atmosfere bogate în oxigen. Aceasta s-ar putea să aibă o legătură cu surprinzătoarea creștere de care a dat dovadă în acest stadiu. ― Acest stadiu? se interesă Lambert, îndoindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cum va dori de întregul creier al lui Nostromo. Așezându-se în fața pupitrului principal acționă toate panourile, împinse cu insistență o tastă de pe tabloul de identificare. Ecranele se aprinseră. Până în prezent, fusese un joc de copil. Acum începea treaba serioasă. Medită un minut, programă pe tabulator un cod de cinci cifre care, gândi ea, îi va furniza răspunsurile pe care le căuta. Ecranele rămaseră goale, așteptând o cerere mai potrivită. Încercă o nouă combinație, puțin utitată, cu același rezultat. Blestemă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ieșit la pensie, m-am apucat de scris, publicând trei volume de versuri. Acum lucrez la o carte în proză. Spuneam că am nepoți. Într-un text de romanță care mi-a fost publicat într-o revistă, în două strofe meditez frumusețea familiei mele, dar în care se pot regăsi „n” familii. Ți le recit și ție cu durere în suflet că destinul nu te-a lăsat să le fi putut spune și tu, acolo, în îndepărtata Australie: „Ce fericiți suntem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Intenționat li se creează condiții favorabile să se strice între ei, să facă sex, ca apoi să abuzeze de ei și unii dintre profesori. Au fost mediatizate câteva cazuri : - O profesoară, căsătorită, a abuzat sexual de elevul pe care-l medita. Elevul a murit, după ce a căzut pe geamul locuinței profesoarei. Pedeapsa pentru profesoară a fost desfacerea contractului de muncă. - Un profesor (căsătorit, avea și un copil) a abuzat sexual de eleva lui, sub pretextul că o iubește. A apărut la
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care face bine în interior de se vede în exterior. Dacă e să fie porc, cum spune tradiția, atunci să fie unul light ! și toată lumea este fericită. Stimulîndu-mi digestia păcătoasă cu încă un pahar de țuică, nu pot să nu meditez la acest creștinism light, care a luat în cazul nostru forma ortodoxiei și care s-a răspîndit, difuz și alert ca întreaga noastră tranziție, mai ales în rîndurile tineretului nostru urban. Departe de mine vreo intenție moralizatoare sau de luare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Totul a început, într-un fel, cu inventarea interesului drept primum movens, drept ceea ce Coleman numește engine of action. La rîndul său, această construcție dibace a pornit de la o dilemă morală, nicidecum economică. Și-a pus-o Montesquieu, de pildă, meditînd la noro cul că oamenii, deși pasiunile îi îndeamnă să fie răi, au totuși interesul să fie altminteri. Imaginați-vă că sînteți atacat de un grup de oameni care vor să vă omoare pentru că sînteți de altă religie sau de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să elaborăm un proiect cum se cuvine. Am hotărît, mai întîi de toate, că amplasarea ideală a unei astfel de rezervații trebuie să fie de genul deal-vale și la marginea unei pădurici, unde bărbatul tradițional să se poată retrage ca să mediteze. Am trecut apoi la alte capitole de viață cotidiană : — Bărbatul tradițional are televizor ? s-a interesat la un moment dat B. — Da, de ce nu ? Bărbatul tradițional nu este arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său, a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vrea, e matură și puternică. Nu se mai alinta în timp ce vorbea cu colegele, ci, în tot ce spunea, avea o anume suficiență enunțiativă, semn al experienței, după părerea ei. Era femeie, nu mai avea timp să-și pună întrebări, să mediteze, ea știa. Din cauza acestui "stil înalt" pe care-l adoptase, probabil că pe mine nici nu mă mai observa, ea făcuse saltul și se afla printre cei puternici, pe când eu mai căscam niște fălci spasmodice în apa stătută a adolescenței
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]