2,843 matches
-
scriitori", cum nota Vlahuță, apare succesiv în amintirile contemporanilor într-o varietate de ipostaze contradictorii, pur și simplu amețitoare: sarcastic și sentimental; sensibil și poltron; generos și avar, lesne de înduioșat (cu "naturelul simțitor"), dar și violent; sociabil și mizantrop; melancolic și perfid; arghirofil, dar și ultracheltuitor, epicureu și anxios; ateu și superstițios; seducător și misogin; cu fobie la vegetal și infantil, dar meloman pătimaș, impresionabil până la lacrimi; sumbru, nevricos, nestatornic, histrionic, dar și ursuz, ultrajovial, placid și ferm în principii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic, care te face să-ți astupi fața cu palmele și să plângi. - De ce ai luat-o, Doamne... de ce?!... se răzvrăti Anton, și, din nou, un val de revoltă începu să crească într-însul... - De ce m-ai despărțit de ea, Doamne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vreme, istoria râde, Și chiar îmi rânjește absurd, nefiresc. Trăiesc și sunt mort, iată vestea finală, Chiar patul acesta îmi pare sicriu, Pe surse vin zvonuri, cu grabă letală, Iar eu n-am puterea să ies și să fiu. Trăim, melancolic, o mare derută, Cu gândul la țară, uităm c-o avem, Doar moartea ne cântă și-apoi ne sărută, Lăsându-ne-n inimi un alt recviem. Mințim la pupitre, mințim din născare, Minciuna e pusă pe frunte, ca semn, Noi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tot cu-mpleticire, Cu tot cu mahmureală și cu glume. Eu sunt alcătuit din mii de șoapte, Erou cu decorații iluzorii, Atât de trist când se arată zorii, Atât de vesel când se face noapte. Eu sunt acela ce-ți recită ție, Un melancolic cu priviri caline Ce cântă, impasibil, lunii pline Și pune infinitul pe hârtie. 7 iulie 2011 Împreună Să ne retragem, deci, spre-a da putere Acelora care trăiesc stupid, Acelora ce-și cern în căpistere Minciună, ură, patimă și vid
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-și asumă vreun risc când vine vorba de loialitatea lor. Păi, nu știi? Sunt la ofertă specială la magazinul Woolworth’s. Cumperi doi dictatori, primești unul gratis. Sahm reveni, Însoțit de sora lui, Marlene, o blondă zdravănă, frumoasă, cu nas melancolic și maxilar lăsat care Împrumutau trăsăturilor ei o anumită modestie. Dar gâtul ei era atât de musculos și bine definit, Încât părea aproape inflexibil, iar antebrațul bronzat era al unui arcaș sau al unui Împătimit jucător de tenis. În timp ce pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În ce-l privește pe criminalul cunoscut sub numele de Dieter Roșcovanul, a fost decapitat la lacul Plotzen la ora 6 În această dimineață, iar Întreaga lui bandă a fost trimisă În KZ-ul de la Sachsenhausen. Îmi aruncă un zâmbet melancolic și continuă: — Mă Îndoiesc că lui Herr Six i se va Întâmpla ceva rău. E un om mult prea important ca să sufere vreun neajuns de durată din cauza a ceea ce s-a Întâmplat. Așa că vezi, dintre toți ceilalți jucători principali din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
istorie și viață omenească. În această cucerire era, însă, și o capcană. Împărțind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" și că umbra copacilor se alungește spre asfințit. În clipa aceea a devenit melancolic și a descoperit regretul. Dar era prea târziu. De-afară se mai aud erupțiile fiestei. Acum ele mă trimit cu gândul la altceva. Îmi imaginez mulțimile de pelerini care se îndreptau spre piramide în nopțile negre, despre care vorbesc cronicile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care o presimt în aerul rarefiat la această altitudine de peste două mii de metri. Există orașe cărora le ajunge un mit, o fantomă, un monument ca să trăiască în umbra lor. Ca Elsinor, unde călătorul vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au scos din țărână, în locul unde fac săpături, un șarpe de piatră sau un zeu cu picioarele zdrobite. taina lui Moctezuma Autocrații n-au voie să fie melancolici. Deoarece calitățile lor îi pot pierde mai sigur decât viciile lor. În palatul său din Tenochtitlan, Moctezuma studia zilnic, în amurg, la miezul nopții și în zori, semnele destinului pe cer. Când spaniolii au debarcat pe coastă, el a fost
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
folosite plute colorate, în locul gondolierului un bărbat cu o prăjină care atinge fundul apei, în locul podului de la Rialto cerul înalt și gol, iar pe maluri, în locul palatelor din Renaștere, lanuri de porumb și copaci. Firește, cântece, firește o veselie vag melancolică, firește flori, atribute indispensabile unui asemenea spectacol. Treptat, însă, mă las contaminat de echivocul comparației cu Veneția sau de amestecul de realitate și de irealitate din atmosfera de chermeză de pe ambarcațiunile cu care ne încrucișăm și nu mai am impresia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Abia aștept să ajungem la Villahermosa, am auzit că în sud hotelurile au toate piscină... Enrique se întoarce spre noi și surâde înțelegător. Suntem de trei zile împreună și ne-am împrietenit. Cu părul negru, lins, cu ochii sumbri și melancolici, arătîndu-și dinții albi de câte ori zâmbește (și zâmbește des), Enrique e ceea ce s-ar putea numi un mexican obișnuit. Vorbește puțin, politicos, fără să fie umil. Șofer excelent, străbate șoselele toride ale sudului fără să se plângă nici de violența ploilor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Acum se cunosc douăsprezece. Altele vor fi fost pentru totdeauna înghițite de junglă și de mlaștini. despre trecut Trecutul Mexicului e plin de asemenea "pete albe ". Ele ne împiedică să facem o legătură clară între bestialitatea zeilor azteci și delicatețea melancolică a unui cântec aztec care pare murmurat de Hamlet: "Am venit numai să dormim/ Am venit numai să visăm/ Nu-i adevărat, nu-i adevărat/ Că am venit să trăim pe pămînt". Înțeleg de ce spaniolii au dărâmat Tenochtitlanul și i-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
răsfățat al fetei costumate în paj și de o arietă la fel de vagă și evanescentă ca și parfumul. (Și - drace, acum îmi dau seama! parcă m-a izbit amintirea, ca o subită rafală de vânt - pe fata cu trăsături de băiat melancolic o chema Lulu! O strigase cineva din adâncul 127 sălii de bal încărcate de serpentine și confetti multicolore, o voce care acum câteva clipe mi-a sunat în urechi, nealterată de trecerea vremii, cu limpezimea teribilă cu care, nopțile, te
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Intram pe ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo, primindu-l în cinul pictorilor de biserici, nu voi uita însă zâmbetul melancolic al lui Theo, nu se bucura?! Eu așez între meșteri cu multă băgare de seamă ceaunul cu mămăliga caldă, preparată de fratele Rafael, castronul cu brânza de oaie răzuită e pe masă și fratele Rafael aduce slănina sfârâind încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
my life, muzică, nisip, hamburger, pizza, nici nu am răbdare să stau pe plajă, îmi place să stau pe margine pe o bancă cu blocul de desen, desenez numai copii, fetele stol în jurul meu, le-am înnebunit cu aerul meu melancolic, discotecă pe plajă, dar eu nu dansez, ce caut aici? singurul lucru care mă încântă sunt scuterele, din păcate trei minute de viteză nebună mă costă masa pe cel puțin trei zile, și-aș face orice pentru cele trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Iisus s-a născut și a trăit pe pământ acum două mii de ani și astăzi nu se mai poate întâmpla nimic, pune-ți această tulburătoare întrebare, cum te-ai comporta în fața lui Dumnezeu coborât pe pământ, Cred, zâmbește Radu ușor melancolic după o oarecare tăcere între noi, că nu I-aș acorda nicio atenție și sunt foarte sincer cu tine acum, Știu! Îți dovedește asta ceva? mă întreabă el curios, Nimeni nu l-ar recunoaște, Radu! Nimeni! Asta pictez eu, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-mi despre tine, despre mine?! în afara faptului că pictez eu n-am biografie, povestiți-mi dumneavoastră! spune-mi Anne! cum ați, adică, ezit încă, ai învățat limba română? Ce faci toată ziua? cu ce te ocupi, curiozitatea mea, zâmbetul ei melancolic, bluza de mătase transparentă, alb de zinc, conturând, ar trebui s-o rog să-mi pozeze, Ce fac toată ziua? reia îngândurată întrebarea mea, mă opun cu o forță teribilă rugăminții pe care aș fi vrut să i-o adresez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dat la o parte orice prejudecată - au întâmpinat-o pe Mai cu brațele deschise, dând ziarul la o parte de pe canapea, ca ea să se poată așeza, și arătându-i poze cu Jack de când era mic. Era superb, oftă Lulu melancolică, arătându-i lui Mai o poză cu un Jack frumos la vârsta de patru ani, în prima lui zi de grădiniță. Și uită-te la asta, spuse ea, arătându-i o poză cu un Jack adolescent, stând lângă o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Prin urmare, am adunat în buchetul vieții unsprezece ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o înțelegea: — Nu e bine ca tu, fiu de dux, să te amesteci printre grăjdari și să-i asculți cum vorbesc despre familia ta. Sclavul numit Zaleucos trăise probabil, sub alt cer, zile mai puțin grele; în fiecare dimineață privea melancolic norii prea deși și ploaia măruntă care, fără zgomot, îmbiba pământul, și pădurile, și serile de iarnă care se lăsau foarte repede. De la înălțimea culturii sale rafinate, se înfiora când băiatul reproducea cu ușurință expresiile argotice ale soldaților. Dar văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și în greacă. Nu greșește verbele. Are o memorie bună și ordonată. Mereu face planuri...“ Acum însă copilul, cu părul lui castaniu ciufulit, îl urma fără chef și-l întrebă de ce întrerupsese discuția despre Maștera cea bătrână. Pus în dificultate, melancolicul sclav grec răspunse: — Tatăl tău și mama ta nu vor să-ți umbrească fericirea cu poveștile astea vechi. Și cită confuz un filosof atenian care trăise în urmă cu trei secole: Prețul păcii este tăcerea. Te rog, promite-mi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
față de Tiberius. Nici unul nu și-a închipuit că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să rămână un implacabil simbol al războiului. Îndepărtându-se de ea, Germanicus se gândea - însă nu putea s-o spună - că gloria armelor era oribilă. Nu le răspunse băieților lui, care erau fascinați de vechiul mit, și urcă pe corabie melancolic, fără să se întoarcă spre cetate. În cele din urmă zise: — Zeii îți îngăduie să știi efectul acțiunilor tale abia după ce le-ai înfăptuit. Se întoarse la gândurile sale, privind spre cetatea care se pierdea în depărtare, și în încheiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]