4,293 matches
-
de fapt niciodată; ei încep mereu, acceptând astfel să trăiască oarecum la voia întîmplării. " Gîndește-te, când scrii, la cititorul tău ideal sau la omul pe care îl respecți cel mai mult." La cine se gândește oare Noica atunci când cade în metafizica ciobănașului și a "arcului carpatic", care, Doamne, dincolo de geschmacklos-ul ei, nu ar fi cu nimic vinovată, de nu s-ar recunoaște acolo, ca într-o pocită oglindire, mințile înfierbîntate sau cinice ale zbierătorilor de profesie? Ce stranie și, pentru el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sine că este." Rândurile acestea îmi par cu atât mai mult a-mi fi "adresate", cu cât regăsesc aici nostos-ul, pe care, în urmă cu zece ani, îl consideram un motiv metafizic fundamental, sperând să realizez în jurul lui o întreagă "metafizică a întoarcerilor". Acum, când mă simt atât de binefăcător așezat sub forța acestei "întoarceri destinale", regret că nu am dus lucrul până la capăt. În boală sau suferință trupul ni se transformă dintr-o dată din prieten în dușmanul cel mai opac
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bune traduceri ale acelui începător volum tatonant. Noica a sperat să-l îndepărteze cu vremea de logica făcută ca pur exercițiu în sine sau, mai degrabă, să-l facă s-o reântâlnească după ce ar fi executat un vast ocol prin metafizică. Așa a început acel extraordinar curs privat despre Fenomenologia spiritului a lui Hegel (1967?), în care Noica m-a prins și pe mine, după ce mă cunoscuse în treacăt, la Wald acasă (în vestibul), unde eu venisem pentru o clipă să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiind, lasă un rest, la fel și orice viață adevărată trebuie să lase un rest, nu doar o împlinire. În al doilea rând, speram ca după terminarea Tratatului să-l oblig pe un Carnap să spună: "Nu am ce face; metafizica are sens". Or, nu cred că am reușit acest lucru. Acum aștept de la Scrisorile despre logică consolidarea poziției mele metafizice. Iată deci două motive care mă fac să rezist și care îmi dau dreptul de a nu mă lăsa târât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care privește nu un fragment sau un altul al ființei noastre, ci ființa noastră în întregul ei? Într-o lume în care primează cunoștințele, Heidegger aduce gândirea și înțelesul, aduce răspunderea înțelesului, singura care mai este astăzi capabilă să reabiliteze metafizica. Într-o lume care e doar a comunicării, Heidegger continuă să vadă în cuvânt "cuminecarea" și comuniunea. Gîndiți-vă ce înseamnă un asemenea lucru într-o lume bântuită nu numai de degradarea curentă a cuvântului, ci și de asceza pe care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Nu este însă mai puțin adevărat că cele două laturi au rămas în opera sa într-o stranie exterioritate, lucrările care o alcătuiesc rînduindu-se în două orizonturi distincte și autonome: pe de o parte lucrări de istoria filozofiei europene, de metafizică, hermeneutică și logică, ce vădesc un adevărat cult pentru filozofia elină și filozofia clasică germană (comentarii la dialogurile platoniciene, Concepte deschise la Descartes, Leibniz și Kant, comentarii la Fenomenologia spiritului a lui Hegel, Despărțirea de Goethe, Șase maladii ale spiritului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai crede? M-am agățat de Heidegger (și de traducerea lui) ca de o ultimă garanție a faptului că jurământul de credință pe care-l făcusem în tinerețe nu fusese călcat. M-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limbajul metafizicii punând în locul lui un idiom și mai teribil încă. În fond Heidegger a fost penitența mea, pensum-ul pe care mi l-am dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă. Dar mai era ceva: Heidegger reprezenta puntea cea mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atare, să treacă dincolo de el și ― dincolo de mască ― să accepte și să proclame existența "anti-omului". 14 septembrie Ideea că specia umană trebuie regândită nu îmi dă pace. Umanismul este o invenție neotestamentară, secularizată în epoca modernă și folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern și a societăților democratice. Când se spune că umanismul a devenit religia societății moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui Dumnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă și, ca atare, crima
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-a scris în 1922, în atenția lui Paul Natorp, profesor la Marburg, care îi ceruse lui Heidegger să-i expună rezumat proiectul lui de gândire. Raportul e documentul cel mai important pentru a înțelege în ce măsură pasaje din Etica nicomahică, Metafizica și Fizica au reprezentat Anstoss-ul, "impulsul", care l-a pus pe Heidegger pe drumul "facticității" ca matcă autentică a filozofiei. Bogdan citește, vădit emoționat, asemeni unui actor căruia i-a venit rândul să intre în cadru. De altminteri este din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
precizează, nu mai putem trăi la întîmplare, sîntem orientați, știm încotro mergem și încotro trebuie să mergem, primim un cod, credem în valori, pe scurt căpătăm un rost și sîntem rostuiți ― articulați ― în albia lumii. Fiecare religie mare își are metafizica și apoi morala ei. Dar cum ajunge omul în posesia acestor vaste icoane ale lumii? Cum ajunge el să se raporteze la ele ca "imagini" reale, subzistente, ba chiar dotate cu grade supreme de ființă? Pe ce poartă a minții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că, oricum, exprimă negativul sațietății: sânt sătul, dar nu de lucrurile bune pe care le-am mâncat, ci sânt sătul de necazuri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu ea cu forța cu care numai un copil poate intra în universul pe care și l-a creat cu mijloace derizorii și în a cărui realitate, prin însuși exercițiul jocului, începe să creadă. Călărind cu un entuziasm debordant bățul metafizicii sale, ajunsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crâncene bătălii ale gândirii. De câte ori l-am privit jucîndu-și, cu inepuizabilă energie, jocul pe care și-l inventase, m-am simțit nespus de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
crimă de înaltă trădare. Deși locuința răcoroasă care i s-a pus la dispoziție este destul de confortabilă, totuși îi este oprit de a corespunde cu cineva fie verbal, fie în scris, are însă voie să citească jurnale și să scrie metafizică. Prin urmare, deși numiții împărați s-au sărutat de trei ori la întîlnire și de trei ori la despărțire, asta totuși nu oprește sentimentele. [2 iulie 1876] RĂZBOIUL ORIENTAL ["DEPEȘELE DE PE CÎMPUL RĂZBOIULUI... Depeșele de pe câmpul războiului sunt și acuma
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
începînd până în ziua de astăzi, întrucît o permit aceasta depărtarea în timp și izvoarele istorice. După discursul d-lui Suciu a urmat acela al d-lui Leonardescu, prin care d-sa a voit a dovedi legătura dintre științele exacte și metafizică. Obiectele metafizice sunt - zice d-sa - Dumnezeu, sufletul omenesc (liber și nemuritor) și morala. A arăta existența reală a acestora și legătura între ele și științele în sens propriu, precum fizica, chemia, fiziologia, anatomia, matematica ș. c. l, este menirea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
PRELECȚIUNI POPULARE ["SOCIETATEA LITERARĂ "JUNIMEA"... Societatea literară "Junimea" va ținea și în acest an prelecțiunile ei obicinuite, cu care publicul ieșan s-au familiarizat acum de treisprezece ani. Obiectul prelecțiunilor din acest an vor fi diferitele sisteme metafizice (dacă sub metafizică vom înțelege toate ideile pe care le-a avut sau omenirea sau unele școli filozofice asupra începutului lumei, a originii făpturii și răsăririi neamului omenesc). Astăzi duminică d. Pogor va introduce pe auditori în materie prin considerațiuni teoretice. Șirul prelecțiunilor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această activitate specifică și cu totul neatârnată a crierului. Obiectul percepțiunei noastre este odată materia și pretutindenea materia, încît presupunerea că afară de aceasta n-ar mai esista nimic pare la întîia vedere justificată. În fine prelectorul aduce aminte că întrebările metafizicei nu vor avea niciodată o soluțiune suficientă, din care cauză vor și rămâne [a] totdeauna întrebări ce vor ocupa inteligențile omenești; apoi că scopul seriei de prelegeri nu este de-a convinge pe public despre adevărul cutărui sau cutărui sistem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
apoi la greci, la cari politeismul a născut o neîntrecută dezvoltare a artelor plastice, d-sa a arătat pe scurt cosmogonia grecească, apoi mitologia și reprezentarea plastică a figurelor ei. Totodată au arătat cum paralel cu cultul s-a dezvoltat metafizica, apoi scepticismul și cum acestea a adus la cădere politeismul grecilor și romanilor. În fine d-sa încheie cu următoarele cuvinte: "Omul, din mijlocul vieții de toate zilele, din mijlocul suferințelor și patimelor de cari este cuprins, tinde întruna, gravitează
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
maniere de-a privi și a-și esplica lumea. Interesantă a fost dezvoltarea opiniei cumcă tot ce omul nu pricepe el esplică în mod metafizic, dar cu cât esperiența crește și terenul celor necunoscute devine din ce în ce mai mic, cu atâta ideile metafizicei spiritualiste se retrag pe terenul, necunoscut încă, în care se apără ca dintr-o cetate în contra înaintării line a esperienței și a deducerilor acesteia. Pentru a nu anticipa convingerile intime ce fiecare din public și le formează despre lume și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de culoare flască... Sunt deja în cu totul altă țară decât voi. Tocmai am folosit prima oară în viața mea cuvântul "obez", și cuvântul "flasc" (bea) Neimportant. O obezitate, neimportant, toată țara voastră e flască. (tare) La noi există o metafizică împuțită, că la noi firește totul trebuie devorat, tot ce nu trebuie să fie chiar atât de oribil, pentru că orice frumusețe ieșită din comun lasă prin asta o amintire, că la noi totul este supraponderal, neimportant și fără formă. Mie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al unei culturi, constând din modul de a ne raporta la „lume” printr-un set de credințe, reprezentări, principii, explicații, cu privire la „ceea ce există”. Kant (1724-1804) pusese În fața cunoașterii patru mari Întrebări: 1) Ce pot să știu? (la care ar răspunde metafizica); 2) Ce trebuie să fac? (la care s-ar referi morala); 3) Ce pot să sper? (domeniul religiei) și 4) Ce este omul? (obiectul antropologiei). Viziunea oferită de Biblie dă răspunsuri fundamentale unor asemenea probleme. Între știință și credință este
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
majoritatea specialiștilor, suferă În mod normal de un fel de cetitate metafizică și prezintă specialitatea lor ca o știință a adevărurilor absolute și imuabile, fără nicio presupoziție. Unii merg chiar până a susține că legile economice sunt la fel de independente de „metafizică” sau de „valori” precum este legea gravitației”<footnote E.F. Schumaher, op.cit., p. 33. footnote>. În fapt, fiecare tip de stil de viață conduce - arată autorul - la un tip specific de economie. Și, În sfârșit, procesele de creare a produselor sunt
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
un ghiveci de mirodenii facilitează digestia. Eu cred că tămăduirea prin mâncare are o componentă spirituală și nu contează cât de mult și gras mănânci, dacă te vindeci prin ospătare ceea ce nu te aștepți. Din acest punct de vedere, al metafizicii digestive, cele mai bune și lecuitoare bucate sunt cele mai imprevizibile. Vă asigur că tocănița de cartofi cu carne de purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rândul). Cârnatul cu usturoi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
fi putut să o evite? Ar fi trebuit să o evite? O Întrebare și mai insidioasă: Am fi dorit să o evite? Mărturisesc că nu-mi place eșecul. Cred că una dintre intoxicările culturale postromantice a fost preferința pentru o metafizică a prăbușirii. Și, pe cât posibil, aceasta să se Întâmple În capul altora, ceea ce e culmea imposturii. Să-l citești pe Sade e minunat, nu și să trăiești ca el. Transformarea degradării, eșecului, groazei, cruzimii, absurdului În obiecte estetice este inevitabilă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Nietzsche fericit? Și dacă ar fi găsit sănătatea căutată cu atâta disperare? Și dacă am inversa discursul și am gândi că atitudinea cea mai potrivită pentru a privi lumea sunt veselia, seninătatea sau curajul? În acest caz, am elabora o metafizică a posibilității creatoare, forțată, dar euforică. Am recunoaște că pesimiștii trăiesc bine datorită optimiștilor ridiculizați, că cei care se plâng de lipsa unei soluții Își Încasează pensia datorită celor care au crezut că ea totuși există și că scepticismul poate
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
să descopere în paginile acestei cărți conceptul unei noi culturi politice" - 17.10.1999 6. Mircea Dinescu - Proprietarul de poduri - "Cititorului și privitorului cu drag" Vetrișoaia, 27 iulie 2001, schimb cu Zăpada pe flori de cire ș. 7. Ion Enache - Metafizica uitării - "Domnului prof. Marin o victorie chiar și în lupta cu morile de vânt!" - 02.12.2001 8. Gheorghe Pârja - Călătoria îngerului prin Nord - "Domnului Dumitru V. Marin cu bucuria dăruirii în semn de prețuire întru Nichita - cu bună vedere
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]