4,226 matches
-
sunt un prăpădit? Hai, sictir! Literatura, măi, mormolocilor, e o chestie care nu vă folosește la nimic! Spun încă o dată - literatura e cel mai simplu lucru din lume. Înveți să scrii la fel cum înveți să vorbești. Noi spunem „gura metroului“ sau „piciorul scaunului“ fără să ne dăm seama că am folosit metafore superbe. Să te lauzi că știi să scrii e o mare prostie. Scrisul e o meserie care se învață la fel ca și cizmăria. Iar dacă te ocupi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a memoriei, de vremea care trece... De îndată ce am ajuns în stația de metrou, am făcut scurt stânga-mprejur și nu m-am uitat în urmă. Seara, când i-am telefonat fostului coleg ca să lămurim „neînțelegerea“, omul nu era deloc supărat. „Metroul are două intrări - a zis el -, ne-am așteptat la intrări diferite. O să ne vedem altădată.“ Din felul în care-mi vorbea, înțelegeam că altădată avea să fie într-o stație de metrou cu o sută de intrări. Născut fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să nu care cumva să uit că mănânc pâine românească?! În acea vreme nu-mi dădea prin gând cum aș fi putut desemna cu un singur cuvânt toată cazna la care mă supunea acel securist. Abia reclama la pâine din metroul berlinez mi-a arătat că „Pech-Brot“ e cuvântul nimerit pentru a descrie zdruncinarea nervilor unui om. Eram uimită, căci propoziția „Am mâncat ghinion pe pâine“ e stupefiant de limpede, nu mai puțin ca aceea a lui Semprun: „Patria e conținutul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Roadele strădaniilor întregului popor sunt bogate și impresionante, concretizate în înfăptuiri de epopee, în fabrici și uzine noi, răspândite armonios pe tot întinsul țării, în sate și orașe moderne, în instituții social-culturale de o arhitectonică cuceritoare, în «magistrala albastră», în metroul bucureștean sau în regularizarea cursului Dâmboviței care a redevenit, ca-n bătrânul cântec, «apă dulce», în autostrăzi și căi ferate, în chipul luminos al omului nou și în atâtea alte realizări, pe măsura grandioasei epoci pe care o numim cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
duminică - având de data aceasta drept obiectiv Piața Spaniei din care am urcat spre MNAC - adică Muzeul Național de Artă Catalană. Ritualul călătoriei s-a efectuat întocmai vizitei precedente cu excepția faptului că de data asta coborând din tren, am luat metroul pentru a câștiga timp. Din păcate fântânile arteziene din Piața Spaniei nu funcționau așa ca am fost vitregită de o imagine pe care Liviu mi-o prezentase ca fiind minunată. Asta nu ne-a demoralizat și am pornit fie pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mulțumiți. La 2.30 merg la curve. La 3.00 merg la dentist. La 3.30 la mișcare fizică... etc. Toată lumea-i mulțumită. După moartea inspectorului, Bichir nu mai poate controla destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo unde am fost lași. Sâmbătă 9 octombrie 1999 Prima scenă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un băiat în camera ei. Comportamentul ei m-ar putea surprinde și în același timp aș putea să fiu prea obosită sau leneșă pentru a lua o atitudine. Trebuie să avem un scenariu al mișcării în momentul în care intrăm (metroul; umbrele). Transformarea noastră la intensitatea noastră. Nu trebuie să numărăm când facem pașii, indiferent care. În mod special la primul metrou, eu (Mama) trebuie să am grijă. Mișcarea pe scenă este complementară cu sunetul. Mișcarea fără sunet nu are sens
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acțiuni și apoi, conform sfatului ambasadorului, am început să colind prin Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. În acele vremuri diplomații nu aveau mașini la dispoziție și cu atât mai puțin mașini personale, așa că circulam mai mult cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Ambasada avea doi șoferi unul la dispoziția ambasadorului, celălalt pentru toți și toate. Parcul de mașini era destul de subțire un Mercedes de "reprezentare", pe care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului, toate aceste servicii fiind administrate de Berlinul democrat. La cele de mai sus se adăugau șicanele pentru închiderea culoarelor aeriene ce deserveau tranzitul către Berlinul occidental și a tranzitului pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se găseau îmbrăcăminte, încălțăminte, cosmetice etc. "din import". Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental prezentând la frontieră legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simpla trecere, ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci est pentru mărci vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas de Tierra del Fuego, de gran tamaño, un metro y mas ( domnule, languste din Țara de Foc, de mari dimensiuni, un metru și chiar mai mult). I-am promis că o să informez pe cei interesați și ne-am despărțit "prieteni", mie venindu-mi să râd la auzul ofertei: langustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
transparente - era probabil impresia creată de hârtia de orez care uneori ținea loc de pereți. Dacă În Bali mă deplasam cu motocicleta, sărind peste gropi și hârtoape În căutarea unui loc sacru În munți, În Japonia zburam full speed din metroul computerizat, curat și impersonal, În shinkansen, primul tren-fulger din lume, ca să ajung la Kyoto, să mă pierd În labirinturile misterioase ale vechilor temple ori să rămân Înmărmurit de Încântare În fața grădinilor zen cu nisip și pietre aranjate după o știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
adaptare și, În consecință, am avut o relație mai subiectivă, mai intimă și sensibilă cu textul, cu actorii și cu spațiul: am folosit unul dintre holurile teatrului care avea coloane și arcuri ce aminteau, fapt curios În mijlocul Manhattanului, de subsolurile metroului moscovit. Acțiunea se derula fără decor, pe o structură simplă de rampe În formă de cruce. Printre actorii care debutau atunci la Public erau Jan TÎiska, proaspăt sosit de la Praga, unde jucase roluri de neuitat În spectacolele lui Krejța, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei pe care îi știam „microbiști”, firește. O anumită reținere trebuia să-mi impun, totuși, fiind vorba de... „ruși”. Meciul se jucase într-o miercuri, în „săptămâna patimilor”. Duminica următoare, de Paști, invitați la masă de cumnatul meu, am luat metroul spre Militari. Și ce să vezi? Minune mare! În timpul călătoriei, cineva a început să vorbească tocmai despre meciul de miercuri, lăudându-i - fără nici o reținere în ce-l privește - pe fotbaliștii de la Kiev. Desigur, m-am grăbit să-l reperez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
inimă, peste tot, deși am visat mereu că sunt iubită. 24 octombrie. Birgitta (Trotzig) la mine, cu vulturul de aur indian la gât, frumoasă, frumusețe venind din starea ei de spirit. Printre altele, mi-a povestit că a văzut în metroul din Madrid pe Sfântul Ioan al Crucii, încarnat într-un simplu muncitor, obosit de munca lui grea. Orașul Leningrad își va relua vechiul nume: Sfântul Petersburg, arca Rusiei, creată de țarul genial, sperând s-o ducă pe valurile istoriei direct
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
diplomației concrete". Ca atare, când lucrurile se tensionau pe plan internațional între URSS și SUA, în principal, primii ce aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului, toate aceste servicii fiind administrate de Berlinul democrat. La cele de mai sus se adăugau șicanele pentru închiderea culoarelor aeriene ce deserveau tranzitul către Berlinul occidental și a tranzitului pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
iar articolele de larg consum erau relativ ieftine. Pentru achiziții mai speciale, odată la 3-4 luni, mai "fugeam" în vest! Aflasem că diplomații puteau trece în Berlinul occidental, prezentând, la frontieră, legitimația de diplomat. Așa că ne îmbarcam la Friederichstrasse în metroul care trecea "dincolo" și în câteva minute ne plimbam pe Kurfurstendam! Nu era o simplă trecere, ci un salt de la întuneric la lumină, de la cenușiul estic la luxul și bogăția vestului. Schimbam câteva sute de mărci-est pentru mărci-vest la paritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună o mare afacere exportul în România de languste señor, langostas de Tierra del Fuego, de gran tamaño, un metro y mas ( domnule, languste din Țara de Foc, de mari dimensiuni, un metru și chiar mai mult). I-am promis că o să informez pe cei interesați și ne-am despărțit "prieteni", mie venindu-mi să râd la auzul ofertei: langustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și statuia lui Mihai Viteazul din fața Prefecturii și pusă lîngă discobolul din Ștefan cel Mare. Astfel, Dinamo ar avea la intrare un discobol ecvestru, cu lance în loc de disc. Apoi, de cînd se sapă în Drumul Taberei, Militari și Crîngași pentru metroul de suprafață, singura cale de comunicație terestră dintre Ghencea și Cotroceni se numește Cosmin Olăroiu. Dimineața la FC Național, după-amiaza la Steaua; de ce n-ar fi posibil ca, alături de o derivă a continentelor, să asistăm și la o derivă a
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
concursuri și s-au acordat premii pentru cele mai bune proiecte. Nimic nu a plăcut familiei vremelnic domnitoare! Ea s-ar fi vrut înfățișată într-un fel oarecare, cam în genul în care se preconizase să apară în stațiile de metro din București. Dar nu s-a putut. Acum, pălăria lui Caragiale, care n-a mai plăcut și care acoperea cupola sălii, a fost tăiată și din borsalină a devenit bască! Clădirea a fost înconjurată cu stâlpi care vor susține o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
felul de mașini pe care scrie „taxi“ și am mai auzit de Computatori răpiți și duși mai știu eu unde. S-ar putea să fie doar zvonuri, nu știu nici un caz concret, dar puțină prudență nu strică. De obicei iau metroul sau autobuzul, dar de data asta eram prea obosit și somnoros și nu mă simțeam capabil să mă întorc acasă, la o oră de vârf, cu mijloace de transport în comun. Mai și ploua. Chiar dacă trebuie să aștept, mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
între stațiile Gaienmae și Aoyama 1-chōme. — Cum de trece pe-acolo drumul? — Întunegrii controlează liniile de metrou. Poate nu chiar în toiul zilei, dar peste noapte mișună peste tot ca la ei acasă. Modul în care a fost construit sistemul metroului în Tokyo n-a făcut decât să le extindă aria de activitate, să le înlesnească tot mai multe pasaje de trecere. Mai atacă din când în când câte un muncitor și-l mănâncă. De ce nu-i avertizează autoritățile? — Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ți s-a făcut frică? — Da. Am mers de-a lungul canalului. La fiecare pas împroșcam apă în jur, toate zgomotele sincronizându-se cu cel al trenurilor. Era prima oară în viața mea când îmi făcea plăcere să ascult huruitul metroului. Îmi venea să sar în sus de bucurie. Existau în metrouri oameni care citeau ziare și reviste săptămânale. Fiecare cu destinația lui. Mi-am amintit de reclamele colorate ce atârnă deasupra capetelor pasagerilor, precum și de hărți. Linia Ginza este întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dreptul sclipitoare după atâta bâjbâială prin întuneric. — Hai să stăm puțin aici până ni se obișnuiesc ochii cu lumina, zise ea. Zece-cincisprezece minute. Apoi mai înaintăm puțin și iar stăm. Dacă nu procedăm astfel, o să ne orbească lumina. Dacă trece metroul, nu cumva să te uiți într-acolo. — Am înțeles. M-a luat de braț și m-a așezat pe o porțiune de beton uscat, după care s-a așezat și ea, rezemându-se de mine. Când am auzit trenul apropiindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]