2,140 matches
-
colonială, când cuceritorii au implantat noi orașe în lumea a treia cu scopul de a facilita transferul surplusului economic spre țările apusene. Orașele naționale au devenit, astfel, orașe-satelit ale metropolei occidentale. Aceste orașe-satelit devin, la rându-le, un fel de metropole coloniale pentru orașele provinciale, care, la rândul lor, au orașe locale ca sateliți. (So, 1990, p. 96). A.G. Frank enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
enunță, astfel, mecanismul subdezvoltării, identificat tocmai în lanțul de relații metropolă-sateliți. Lanțul de constelații metropole-sateliți este folosit pentru a extrage surplusul economic din satele lumii a treia spre capitale locale, spre capitale regionale, spre cele naționale și, în fine, spre metropolele țărilor occidentale. (So, 1990, p. 96). Manoilescu a explicat lucrul acesta prin diferența dintre calitatea muncii agricole și a celei industriale. La 8 ore/zi ale muncitorului american, un muncitor din periferie trebuie să presteze 16 ore și un agricultor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ore/zi ale muncitorului american, un muncitor din periferie trebuie să presteze 16 ore și un agricultor 72 ore. Prin urmare, 72 de ore pe zi ar trebui să lucreze un agricultor pentru a echivala munca unui muncitor industrial din metropolă. A.G. Frank a evidențiat, iată, că procesul istoric (transferul surplusului economic) care generează dezvoltare economică în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a evidențiat, iată, că procesul istoric (transferul surplusului economic) care generează dezvoltare economică în Apus generează subdezvoltare în țările lumii a treia. În al doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
doilea rând, munca din periferie încorporează mari impozite, a căror valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
valoare este externalizată în schimburile cu metropola, fiind pierdută, astfel, pentru societățile locale din „periferie”. Să sintetizăm, în fine, ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ipotezele lui Frank, urmând îndeaproape sinteza lui Alvin J. So: „În contrast cu metropolele mondiale care nu sunt satelitul nici unui alt oraș, dezvoltarea metropolelor naționale e limitată de statusul lor de sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele lumii în anii ’30); când metropola iese din criză și restabilește
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sateliți”; „sateliții” cunosc dezvoltarea cea mai puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele lumii în anii ’30); când metropola iese din criză și restabilește legăturile investiționale și comerciale, atunci ea „reîncorporează sateliții în sistem și industrializarea anterioară a acestor țări este înfrânată. De exemplu, noile industrii japoneze au suferit consecințe adverse americane după
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
puternică atunci când legăturile lor cu metropola sunt cele mai slabe (de exemplu, America Latină a cunoscut o industrializare autonomă în perioada izolării temporare cauzate de criza primului război mondial și de marea depresie economică în metropolele lumii în anii ’30); când metropola iese din criză și restabilește legăturile investiționale și comerciale, atunci ea „reîncorporează sateliții în sistem și industrializarea anterioară a acestor țări este înfrânată. De exemplu, noile industrii japoneze au suferit consecințe adverse americane după primul război mondial, ceea ce a dus
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
consecințe adverse americane după primul război mondial, ceea ce a dus la inflații, probleme de balanță de plăți și dificultăți politice”; „Regimurile care sunt cele mai subdezvoltate azi și mai feudale sunt cele ce-au avut cele mai strânse legături cu metropola în trecut” (So, 1990, p. 96); Să reținem, în fine, prin mijlocirea lui Dos Santos, definiția dependenței: „relațiile dintre două sau mai multe state (țări) îmbracă forma dependenței când unele dintre ele (cele dominante) pot să se dezvolte și să
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acasă. (Randall, 1988, p. 96) Observăm deci că marea rivalitate și bătălie între statele centrale (sau metropolitane) nu se mai desfășoară în relațiile lor nemijlocite, fiind exportate în „periferie”. Așa se face că bolnavul de gută (boala bogaților) este în „metropolă”, dar cel ce răcnește de durere este în „periferie” (cum bine sesiza Schreiber). Eșecul statului metropolitan (central) în „războiul periferiei” aduce declinul. Este cazul Spaniei (1500 și 1600) și al Franței, care au suferit de „sindromul Marii Puteri” (Randall), năzuind
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
96) Întreprinderile mai slabe dau faliment sau sunt preluate de competitori; mondializarea crește și capitalizarea este centralizată, pregătind calea pentru o nouă expansiune. În plus, stagnarea producției în „centru” diminuează condițiile favorabile de care s-au bucurat altădată muncitorii din „metropolă”. Cum șomajul crește și veniturile scad, izbucnește conflictul de clasă. Guvernanții încearcă să-l reprime și adesea își pierd poziția. (Ă) Eventual, sunt făcute concesii muncitorilor sub forma unei redistribuiri economice. Aceasta sporește din nou cererea de consum, conducând la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
critice”, atunci nu e lipsit de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze aparține „ciclului economic franco-olandez
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de interes să observăm că în faza metropolitană franco-engleză una dintre cele mai strălucite „culturi critice” europene a fost cea românească. Cu fiecare translație a „centrului” a apărut un nou oraș înălțat la rangul de metropolă a lumii. Iată succesiunea metropolelor europene: Sevilla, Anvers, Amsterdam, Londra, Paris. Pe de altă parte, se cuvine să observăm că mișcarea „culturii metropolitane” nu ascultă de ciclurile economice. Este adevărat că marea culminație a culturii franceze aparține „ciclului economic franco-olandez”. Atunci apar și Descartes, și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe Carmela Altamura, organizatoarea unor cursuri de pregătire a interpreților de canto. Această cântăreață foarte cunoscută în zonă a fost încântată să ne invite să acompaniem concursurile și turneele de pregătire specific americane, care se fac în aer liber, în afara metropolei. Am cântat însă și în New York, într-un centru artistic de vară, unde se perindă cele mai mari formații, orchestre simfonice, trupe de teatru, de operă și balet de pe toate meridianele. În cadrul programului, Filarmonica din Bacău a susținut un concert
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]