20,801 matches
-
aferente, asupra capetelor afectate de schimbările de presiune atmosferică și asupra răcelilor fără de sfârșit, cu nasuri care curg. Ceaiul clipocea în cana în care de obicei se spălau pensulele. Naomi îl dăduse pe gât și acum simțea cum i se mișcă în stomac. — De patru ori pe noapte, spuse Gail Hutchinson, aflată undeva la stânga lui Naomi, unul mai mare și mai lipicios decât celălalt. Urmase un cor de „nu!“. Naomi se ridicase și pornise clătinându-se prin bucătăria mică spre toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile din artele marțiale maimuțărite prin filme, își studia vaginul. De fiecare dată când făcea chestia asta, observa că se schimbase. Crescuse. Mai precis, se maturizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
accepte lucrurile astea. În plus, Bull mai simțea o serie de modificări interne la nivelul întregului picior, a cărui reflexie o surprindea cu o precizie aproape științifică în peretele melaminat; în gamba lui se produceau mutații, modificări musculare, adaptări sinistre. Mișcându-se agale pe pavaj, înainte de prânz, cu ploaia încă biciuindu-i obrajii rozalii, Bull se simțea deprimat, fără vreun motiv serios (ceea ce era destul de neobișnuit pentru el). Nu putea înțelege de ce e atât de nefericit. Toți știau despre Alan că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cele din urmă, rugina care izbucnea în pete roșii pe zonele de metal din jurul toaletei - țevi, bazin și chiar pe balamalele de la ușa care nu se închidea. Piciorul lui Bull se înstrăina de el. Îl dezbrăcase și îl ținea întins, mișcându-l în fel și chip. Se poate să fi fost tulburat, dezorientat, confuz, dar încă avea tăria de caracter necesară (la naiba, doar se înscrisese în programul de îmbunătățire a performanțelor personale patronat de Ducele de Edinburgh, escaladase Catskills, câștigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
știi că e singura cale pentru bărbații ca mine să facă rost de ceva gologani pentru băutură și opiu. Ramona oftă adânc și mai luă o gură de ceai. Bull văzu cu colțul ochiului cum fostului muncitor naval i se mișcă în sus și-n jos mărul lui Adam pe grumazul vânjos. Ramona era cel mai nepotrivit candidat posibil la condiția de femeie. E chiar mai nepotrivit decât mine, se gândise Bull. Fața îi era puternic masculinizată. Nu se deosebea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine, John“, numai că nu le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul în care adversarii lui se mișcau cu încetinitorul și în reluare. Avea impresia că fug de el și, ridicându-se de la pământ, își apăsa plin de recunoștință palma pe fețele lor tumefiate, care se vindecau la atingerea Regelui. Erau clipe binecuvântate, când totul părea posibil. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan. Exact cât să mai adauge niște păhărele celor pe care deja le băuse cu echipa după meci. Era suficient de abțiguit ca să-și permită să emită pretenții. Nici măcar nu voia un răspuns. Se ridicase și pornise spre toaleta bărbaților, mișcându-și trupul masiv de sportiv prin arhipelagul de mese, de parcă ar fi escortat o altă persoană beată. La toaletă, Bull își scosese cucul gros ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pot prinde și am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
câteva zeci de rogojini. Deschizând sicriul, cercetătorii au rămas înmărmuriți văzând fața expresivă a femeii decedate acum două mii de ani. Corpul avea forma exterioară păstrată integral, fața cu trăsături vizibile, părul lucios, pielea umedă și mușchii elastici. Brațele se puteau mișca din articulații. La autopsie, au fost găsite organele interne bine păstrate, iar în esofag, stomac și intestin au fost descoperite peste o sută de semințe de pepene galben, semn că femeia a murit în timp ce le mânca. De asemenea, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din istoria Chinei Guan Hanqing (1227-1297), autor dramatic, actor și medic în capitala Dadu (azi Beijing), din dinastia Yuan (mongolă), este unul din cei mai mari dramaturgi din istoria literaturii chineze. Tragedia sa celebră Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul a fost jucată timp de șapte sute de ani și continuă să fie montată și în zilele noastre. Influența ei a trecut demult hotarele Chinei, fiind tradusă în mai multe limbi și larg răspândită în lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
le fie regizor, uneori chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că reflectă suferințele celor ce muncesc, ci elogiază și cântă simțul dreptății, curajul și spiritul rebel al acestora. Capodopera sa, Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul, care abordează soarta tragică a tinerei femei pe nume Dou E, este catalogată drept una din cele zece tragedii clasice chineze. Guan Hanqing este cel mai inspirat creator dramatic din toată istoria acestui gen. Opera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o influență imensă asupra creației dramatice a Chinei. Cele 67 de piese de teatru pe care le-a scris (astăzi pot fi văzute doar 18) acoperă toate direcțiile tematice: drama legislativ-justițiară (Gong'an ju) Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul și Judele cel bun îl oprește de la fărădelegi pe dregătorul Lu Zhai, drama de familie (Jiating ju) Cocheta Zhao Paner salvează fata care cântă, drama istorică (Lishi ju) Guan Yu se duce singur la ospăț
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mute. Aflând vestea, împăratul ceresc s-a înfuriat și a dat ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia să nu mai tulbure ordinea normală a vieții de pe Pământ. Cel de-al treilea munte nu s-a mișcat deloc, este susținut în continuare de broaștele țestoase și stă neclintit pe coasta de est a Chinei de astăzi. Sui, omul care a descoperit focul În basmele populare chinezești pot fi descoperiți mulți eroi curajoși și de o dârzenie neasemuită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capăt cu lanțuri groase, iar pe lanțuri să puneți scânduri. În felul acesta, ostașii dumneavoastră vor putea umbla ca pe uscat." Cao Cao i-a urmat sfatul. Rezultatul a fost evident. Navele de război legate cu lanțuri nu se mai mișcau la fel ca înainte pe valurile apei. Ostașii se simțeau pe ele ca pe uscat. Cao Cao era tare mulțumit. Consilierii lui i-au atras, însă, atenția: Navele sunt acum, într-adevăr, în perfectă ordine, dar va fi dezastru dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
deschis mormântul și Du a apărut în fața lui, la fel de frumoasă ca în trecut și, fericiți, cei doi tineri s-au căsătorit. Du Liniang a murit din dragoste și tot din dragoste a reînviat, iar cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult, două șerpoaice, una albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ei. Nu i-a fost ușor să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acestea sunt realizate cu trăsături voit exagerate pentru a exprima în mod sugestiv particularitățile fiecărui personaj. Există măști pentru cinci tipuri de personaje: demnitari, militari, soldați tineri și bătrâni și femei. Toate măștile au apărători pentru urechi, care se pot mișca. Măștile pentru bărbați sunt împodobite cu imagini reprezentând perechi de dragoni. În funcție de poziția socială a personajelor, numărul acestora variază de la patru-cinci până la nouă perechi de dragoni. Măștile pentru femei sunt împodobite cu desene reprezentând un Phoenix, albine sau fluturi. Măști
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
delimitare în echipa guvernamentală, să zgudui țara cu perspectiva unei crize de guvern și pe urmă să vii dimineața să abandonezi toate astea ca pe campania împotriva hainelor second-hand, declarând că nu se mai face nici măcar remaniere, înseamnă să te miști ca o muscă pe tavan... Că premierul Năstase nu e economist și că poate să o țină gaia-mațu cu reducerea dobânzilor bancare, deși i-au explicat și BNR, și FMI să lase piața financiară liberă, că poate să facă declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sferturi ale atleților, sutienele cu șort ale săritoarelor, toate emană o strălucire sintetică, frumusețea rece a artificialului. Cu toții, băieți sau fete, au pachete de mușchi desenați impecabil, ca niște personaje de bandă desenată, viteza, forța și precizia cu care se mișcă dau adesea impresia neomenescului. Pielea și mușchii sportivilor par o continuare a echipamentului hi-tech. Noaptea, după ce se încheie transmisiunile de la Atena, mă uit pe DVD-uri la secvențe din istoria Olimpiadelor. Exercițiile la sol sau paralele ale celebrelor pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau din aripile lor, cică, până când o luau ușurel mai sus și mai sus și nu-i mai vedea nimeni, nici măcar verișorul lui Coșuță, și numai de pe undeva de prin cer le mai auzeai strigătele și cum îi înjurau pe dinamoviști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de copil fricos, încremenit cu ochii închiși, refuzând strada). A încercat să mă dribleze, să-mi strecoare mingea printre picioare. Era o fentă previzibilă, mingea a sărit din piciorul meu, aut. Pui la cap, la cap, striga Cristos, se agita, mișca brațele. A fost apoi henț, Migu a aruncat prea sus, Cristos și-a întins mâinile. Am bătut repede, a tras Pipiță, 2-0. Se repetă. Nu se repetă nimic. Migu și Pipiță au început să se îmbrâncească, se vedea oftica. Portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe nas, înjura și dădea directive. Se vede că nu s-ar fi mișcat de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe care nu-l știam și Stafie dintr-a treia pe care-l vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată, iar eu, care nu mă mișcam din loc, care priveam ușa de la baie ca pe cel mai îndepărtat și mai înspăimântător loc din lume, am făcut de câteva ori pipi pe perete, doar nu era să fac pe mine. g’. Pobeda bej pleca pe pământul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o brunetă amețitoare care nu se sinchisea că umbrela și pelerina nu fuseseră inventate; fata, în costumul ei de baie din blăniță de leopard, a aprins și a întreținut un foc, a pregătit leacuri și fierturi din plante, s-a mișcat unduios și tămăduitor printre stalactite și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]