3,563 matches
-
magician excelent, care practica iluzionismul, făcând să dispară asistenți și elefanți, și magia de salon sau prestidigitația. Malerick fusese foarte influențat pe parcursul carierei sale de Houdini; de altfel, când și-a început reprezentațiile în adolescență, numele său de scenă era Micul Houdini. Particula „erick” din actualul său nume era un omagiu adus vieții sale de dinainte de incendiu, dar și un omagiu adus lui Houdini, al cărui nume real era Ehrich Weisz. În ceea ce privește prefixul „Mal”, deși ar putea fi suspectat că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Acasă, exersa mai tot timpul. Începuse chiar să fie angajat ocazional de patronii acestor magazine pentru a face demonstrații sau scurte reprezentații în Caverna Magică din spatele magazinului. Chiar și acum își aducea aminte perfect pe prima lui reprezentație. După aceea, Micul Houdini - primul său nume de scenă - nu a pregetat să apară pe scenă la nicio ocazie ce i s-a ivit. Cât îi plăcea să își fascineze spectatorii, să îi încânte, să îi păcălească. Și să îi sperie. Da, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la Tropicana. Era recunoscut atât prin temperamentul său, cât și prin iluziile sale macabre. După spectacol, magicianul îl chemă printr-un gest pe băiat și făcu un semn din cap spre tăblița pe care era trecut numele băiatului. - Te autointitulezi Micul Houdini? - Da. - Și crezi că ești demn să porți acest nume? - Nu știu. L-am ales pentru că mi-a plăcut. - Mai arată-mi câte ceva, spuse bărbatul făcând un semn spre o masă de catifea aflată în apropiere. Băiatul mai efectuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-l de râs în fața întregii săli”. La fel de subit, iluzionistul de opri și îi șopti băiatului: - Ești sigur că vrei să faci asta? - Eu..., începu băiatul foarte surprins. - Mai gândește-te o dată, spuse el și își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își privi la rândul său mâna întinsă. Văzu cu stupoare că bărbatul pusese într-adevăr ceva acolo, dar nu monedele, ci cinci lame de bărbierit. Dacă ar fi închis palma, așa cum plănuia, Micul Houdini ar fi avut nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
își aruncă ochii înspre palma băiatului. Micul Houdini își privi la rândul său mâna întinsă. Văzu cu stupoare că bărbatul pusese într-adevăr ceva acolo, dar nu monedele, ci cinci lame de bărbierit. Dacă ar fi închis palma, așa cum plănuia, Micul Houdini ar fi avut nevoie de câteva copci. - Lasă-mă să-ți văd mâinile, spuse omul și luă cele cinci lame, pe care le făcu să dispară în secunda următoare. Micul Houdini întinse ambele palme, iar maestrul le atinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de bărbierit. Dacă ar fi închis palma, așa cum plănuia, Micul Houdini ar fi avut nevoie de câteva copci. - Lasă-mă să-ți văd mâinile, spuse omul și luă cele cinci lame, pe care le făcu să dispară în secunda următoare. Micul Houdini întinse ambele palme, iar maestrul le atinse cu degetele sale. Băiatul simți ca și cum acestea ar fi fost străbătute de curent electric. - Ai niște mâini cu care poți ajunge mare, șopti astfel încât doar băiatul să audă. Ai instrumentele și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme cu veritabilă admirație, sau gelozie. Bărbatul profită de zarva iscată. - Vino să mă vezi, șopti el apropiindu-și buzele foarte mult de urechea Micului Houdini. Ai multe de învățat, iar eu sunt persoana cea mai potrivită de la care să înveți. Băiatul păstră adresa iluzionistului, dar nu avu curaj să meargă în vizită la el. Apoi, la petrecerea celei de-a cincisprezecea aniversări, mama sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
merse în vizită la iluzionist, iar acesta acceptă să fie mentorul său. Nici nu putea să-și aleagă un moment mai bun. În câteva zile, magicianul începea un mare turneu pe tot teritoriul Statelor Unite și avea nevoie de un asistent. Micul Houdini își lichidă contul secret pe care îl avea în bancă și făcu același lucru pe care tizul său îl făcuse: își părăsi familia pentru a fi magician. Exista totuși o diferență între ei doi; spre deosebire de Harry Houdini, care plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Emmy nu se va supăra — că de fapt s-ar bucura la culme că ea vroia să-l păstreze — dar n-avea nimic dacă o lăsa pe Emmy să creadă că avea și ea ceva de câștigat, nu? Era un mic dar pentru cea mai bună prietenă. — Hmm, murmură Emmy prefăcându-se că se mai gândește. Cred că n-ar fi nicio problemă. Adică cine sunt eu să stau în calea norocului cuiva? Dacă vrei să-l iei pe Otis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton. Îl iau și îl curăț cu șervetul. — Mamă, ți-am spus să nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita că prima cămășuță trebuie să fie nouă și de mătase. Elsa desface pachetul și mi-l dă mie. Ține, ești mulțumit? Avem cămășuța nouă. Râde, dar eu știu că este iritată. Nu vrea daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Or, Calisto, tânărul care va pica în ghearele mijlocitoarei, pătrunde în grădina Melibeei urmând zborul șoimului său: parodia și grotescul își spun astfel, și nu singura dată, cuvântul în Ceață. Mai există un personaj colectiv mut în romanul lui Unamuno: micul parc de oraș provincial ai cărui copaci, desțărați, ordonați geometric și udați la ore fixe prin rigolele municipalității, sunt martori tăcuți ai cogitațiilor lui Augusto; și ei împărtășesc un sentiment al exilului, transplantați fiind din nordul exuberant, păduratic și liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îmi aduce o descoperire: dragostea este ritm. Știința ritmului e matematica: expresia sensibilă a dragostei e muzica. Expresia, nu realizarea ei: să fim bine înțeleși.“ Îl întrerupse un ciocănit ușor la ușă. — Intră! — M-ați strigat, domnișorule? - zise Domingo. Da..., micul dejun! Strigase, fără a-și fi dat seama, cu cel puțin un ceas și jumătate mai devreme decât îi stătea în obicei, și, odată ce strigase, era nevoit să ceară micul dejun, deși nu era ora. „Dragostea stârnește și anticipează apetitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se închide la infinit. Deci e totuna dincoace de natural și dincolo de el. Nu e clar? Nu; e foarte obscur, extrem de obscur. — Ei, dacă-i atât de obscur, însoară-te. — Da, dar mă asaltează atâtea îndoieli! Cu atât mai bine, micule Hamlet, cu atât mai bine. Te îndoiești? Deci gândești. Gândești, deci exiști. — Da, a te îndoi înseamnă a gândi. — Și a gândi înseamnă a te îndoi și nimic altceva decât a te îndoi. Crezi, știi, îți imaginezi fără a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu ochelari cu lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se Îndrăgosti pe loc de micul Dimi Tobias. Regretând Împotrivirea sa de mai Înainte, le oferi pe loc Yaelei și lui Ted divorțul și prietenia sa. Însă În ochii Yaelei divorțul religios nu mai avea nici o importanță și nici nu vedea rostul prieteniei. În anii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Herut. Chiar și acum, când Fima avea cincizeci și patru de ani, iar tatăl lui optzeci și doi, la sfârșitul fiecărei vizite, acesta Îi mai strecura Încă În buzunar fiului său două-trei bancnote de zece șekeli sau una de douăzeci. Micul secret al lui Fima era că În fiecare lună depunea optzeci de șekeli Într-un cont de economii pe numele fiului Yaelei și al lui Ted, care avea acum zece ani, dar arăta ca de șapte: visător și plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îmi fac observație. În felul următor: Ar fi de dorit ca pe viitor... Sau el Îi spune În engleză: Fă ceva cu copilul, ca să nu mi se Învârtă printre picioare. Iar ea Îi spune: E copilul tău, domnule. Când erai mic, Fima, nu ți-ai dorit niciodată În adâncul inimii ca părinții tăi să moară? Să fii orfan și liber ca Huckleberry Finn? N-ai fost un mic bufon? Fima spuse: Asemenea gânduri trec probabil uneori prin mintea fiecărui copil. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se plimbe, când încă mai era lumină afară, într-o rochie lejeră de vară de-a lungul răzoarelor, avea să se oprească, din când în când, surprinsă, de parcă ar fi văzut pentru prima oară florile, fermecată de aranjamentul acela, de micul „parc“ pe care ți-l puteai imagina dacă nu-ți ridicai prea mult ochii. Și tata își luă aparatul de fotografiat, un Rollyflex pe care îl cumpărase încă în B., dar nu-l prea folosise, citi într-un prospect despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
masă de plastic; arăta ca pânza și avea un model alb în relief care-ți sugera o broderie: —E pentru grădină, hotărî ea. Dar, pe urmă, imitația asta acoperi la fel de bine și masa ovală din Cöln, ca față de masă pentru micul dejun - și nimeni nu o găsi respingătoare pentru că nimeni nu putea contesta că era practică. Nu aveam să ne ducem în tabăra legiunii, spuse Armin, urma să căutăm un refugiu situat la o cotă mai înaltă în munții Jura, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de la prima ochire că Ramses avea o piatră la bășica fierii, obiectând că nu există fir conducător, nici unitate de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder, o fac numai pentru că pe mâneca pardesiului tău, citesc de patru săptămâni numărul matricol cusut cu ață albă la o curățătorie chimică și - de ce să nu ți-o spun, adăugase el, fiindcă n-ai făcut decât să încurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-a pomenit între un tată paralitic și o mamă mereu bolnavă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o parte, se ridică de pe fotoliu și apropiindu-se de mine cu pași vătuiți îmi puse pe frunte o mână mică, rece și albă. - Ai întârziat cu cinci minute, gemea cu un glas care venea parcă de departe, arătându-mi micul ceas de platină ce i-l adusesem odată, pocăit, după o noapte în care o înșelasem. Îmi servi apoi „lactobylul” cu apă, întinse șervetul pe masă și rândui pe el două farfurii, tacâmurile și coșul cu pâine rece, tăiate felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spuse ea. N-ai nici o siguranță dacă te angajezi la un scriitor. Dar pentru Theodora, siguranța nu era importantă. Pasajul ei preferat din Ambasadorii era cel În care eroul Între două vârste, Lambert Strether, Își povățuiește mai tânărul prieten, pe micul Bilham, În timpul unei petreceri pariziene În aer liber: „Nu uita că ești tânăr - binecuvântat de tânăr; dimpotrivă, bucură-te de lucrul acesta și trăiește-l din plin. Trăiește cât mai intens; e o greșeală să procedezi altfel. Nu contează atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cât și traiul confortabil al familiei la New Grove House depindeau În totalitate de perpetuarea contactului fragil dintre nervul și membrana unui singur ochi -, aceasta reprezentase fără Îndoială una dintre pietrele de temelie ale prieteniei dintre ei. Ea făcuse din „micul Du Maurier“ (cum Îi spunea la Începutul amiciției lor) un fel de erou În ochii lui Henry și Îl ajutase pe Du Maurier să recunoască și să prețuiască acest gen de respect. În alte domenii, aveau multe În comun, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se cu elan refrenului de la „Vin à quatre sous“: Fi! de ces vins d’Espagne, Ils ne sont pas faits pour nous C’est le vin à quatre sous Qui nous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
New Grove House duminica, Împreună cu fiul lor mai mic, Geoffrey. Căsnicia, atât cât puteai judeca din afară, era evident mult mai fericită decât a bietei Jeanne, din povestea lui Maupassant. Maternitatea Împlinise frumusețea lui Trixy până la o perfecțiune coaptă, iar micul Geoffrey era imaginea heruvimului cu părul creț din reclama cu „Baloane de săpun“, la săpunurile Pears. La intervalul cuvenit, ea produse un al doilea fiu, botezat Guy după unchiul său și căruia Henry fu rugat să Îi fie naș. Primi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]