257,135 matches
-
Gabriela Țepeș Poezia lui Ioan Floră se oferă cititorului în cheie simbolică. Dincolo de mijloacele "prozastice" (narativ, descriptiv, dialogic) care îi structurează discursul, ceea ce se reține încă de la primă lectură sînt două "figuri" dominante, metafore ludice sau grave, după caz: bufnita și cîrtita. Ele polarizează, de altfel, întreaga încărcătură afectiva a poeziei. Interesantă, în cazul
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
și anume de ce a avut atît de puțină căutare la noi critică bazată pe premisa că literatura este, înainte de orice, un fapt de limbă, o realitate verbală. Mediul (cum spun anglo-saxonii, cu un cuvînt calchiat și în română recentă) sau mijlocul poeziei sau românului este constituit de limbaj. Cu toate acestea, nici poezia, nici, cu atît mai rar, românul n-au fost abordate stilistic. Excepțiile se numără pe degetele de la o mînă. Întreaga noastră critică interbelică (de la Lovinescu la Călinescu) a
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
jupuite de-apostoli printre/ inscripții cotidiene și porcarii mulțime/ iar mai departe chilii puștii/ smocuri de iarbă și trei găini pocite/ aure moi păzind doar bolovăni/ o sală de spectacole cu scaune stricate/ un fel de scenă prăbușita/ iar în mijloc/ un clopot lung de fier cu semne/ chirilice alături de/ scrijelituri barbare./ Printr-o spărtura mică pătrunzi precum un abur./ Te-acoperă un aer catifelat moaruri parfumate/ se tese-n jur cocon de fire/ și-o rază rece/ trece prin corpul
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
traduce astfel hotărârea ONU: bombardamentele pot continua. Iată deci, aprobarea mult invocată. Să ne fie foarte clar, războiul, din orice parte ar veni el, este o acțiune oribilă, dar nu asta este tema pusă în discuție, ci respectul regulii, adică mijlocul prin care treci de la dezmățul în fărădelege la armonia în lege, mijlocul de acces și menținere în lumea civilizată. Când domnul Andrei Pleșu spune că România a făcut o opțiune către NATO, si ca NATO însemnează securitatea membrilor săi, stabilitate
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
Să ne fie foarte clar, războiul, din orice parte ar veni el, este o acțiune oribilă, dar nu asta este tema pusă în discuție, ci respectul regulii, adică mijlocul prin care treci de la dezmățul în fărădelege la armonia în lege, mijlocul de acces și menținere în lumea civilizată. Când domnul Andrei Pleșu spune că România a făcut o opțiune către NATO, si ca NATO însemnează securitatea membrilor săi, stabilitate democratică, prosperitate și alte, alte avantaje dar și obligații, pricepuții la toate
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
răgaz ca sa gandeasca. Are răgaz să se împlinească pe măsură. Este laureata a prestigiosului premiu conferit de Uniunea Criticilor Muzicali. În urmă cu trei luni, pe parcursul unui mare recital bucureștean, Dana Borsan a demonstrat o dată în plus că dispune de mijloacele unor introspecții lămuritoare de adâncă semnificație. Construiește cu claritate, cu fermitate, cu acea sensibilitate ce dă viață sunetului considerat a fi - prin valorile sale de transparență, de culoare - drept esențial mijloc al comunicării. Așa se întâmplă în sonata beethoveniana supranumita
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
Borsan a demonstrat o dată în plus că dispune de mijloacele unor introspecții lămuritoare de adâncă semnificație. Construiește cu claritate, cu fermitate, cu acea sensibilitate ce dă viață sunetului considerat a fi - prin valorile sale de transparență, de culoare - drept esențial mijloc al comunicării. Așa se întâmplă în sonata beethoveniana supranumita "Furtună", op. 31 nr. 2, așa se întâmplă pe parcursul etapelor acelei drame psihologice pe care o dezvăluie în acest caz, Sonata în fă minor de Johannes Brahms. Jocul pianistic însuși este
Pianistii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17955_a_19280]
-
Miron Kiropol e un bard de tip rimbaldian. Construcția să e o formă de nimicire a realului, putîndu-si regăsi principiul într-o propoziție a autorului corabiei bețe: "Un suflu deschide breșe în pereți, împrăștie limitele caminelor". Evident, se află la mijloc o vitalitate ieșită din comun a spiritului, o bucurie de-a există, care distruge lumea reală, pentru a o compensa printr-una fantasta, cu o jenă personală. E ca si cum un leu ar devora puii din specia să, care nu-i
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
în anul 1937. Traducerea românească (1964) avea să fie călduros apreciată pentru farmecul vechi, arhaic, pentru aerul ei de cronică (traducătorul îl citise pentru această și pe Ion Neculce), ea venind, scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "direct din germană veacului de mijloc și urmând fără greș tiparele strofelor din original...măsură lor aspră, bărbăteasca, expresiva, potrivite cântării unor atari fapte și atari eroi. Până și aliterațiile caracteristice versului epic german au fost, în cea mai mare parte, respectate. "Să mai amintim că
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
aproape o jumătate de secol de comunism în care specialiștii în propagandă au falsificat grosolan viața politică și chiar viața în general. Dar indiferent dacă este sau nu necesară, ea este legitimă, cu atat mai mult cu cât are drept mijloc de acreditare talentul literar. Totul devine până la urmă proza Indiferent dacă se prezintă în fața cititorilor că publicist, eseist sau istoric literar, Ion Cristoiu rămâne prozator - un prozator care a studiat ani la rând tehnicile narative și a făcut și numeroase
Dacă politică nu e, nimic nu e by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17999_a_19324]
-
babe și copii, adunîndu-i, săptămînal, la o predică simțită, în clădirea școlii. Visul sau era să înalte o biserică (dacă e posibil o catedrală), înconjurată de o mănăstire laică, unde să-și găsească alinare nefericiții cartierului. Dar, firește, n-avea mijloace materiale. Întîmplarea, firește fericită, face să-l cunoască pe marele bogătaș al cartierului Atanasie Ceaur. Cucerit de știință de carte a tînăru-lui paroh, bogătașul îl angajează să devină preceptorul copiilor săi, preparîndu-i pentru examene particulare. Copiii se atașează puternic de
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
soțului ei. Află, cu plăcere, de visul tînărului paroh și se face interpreta lui pe lînga soț. Cum acesta angrenat în viața politică, se voia ministru, Ceaur găsește că inițiativa parohului (la care, efectiv, ține) ar putea deveni un util mijloc propagandistic. Roxana, și ea mult dăruita proiectului, avea o bună prietenă, evreica Debora, fiica unui cunoscut bancher. Prin stăruința Deborei, tatăl ei, proprietarul unui întins teren în cartier, îl donează, cu acte în regulă, pentru înălțarea proiectatului edificiu. Cu mare
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
ei. Cronicarul a citit românul, cu interes, căci lui N.I. Herescu nimic din ceea ce e omenesc nu-i e străin în ficțiunea pe care o creează, de la erotismul frust la marile întrebări existențiale și de la viață mondenă a Parisului de la mijlocul anilor ^50 la politica mondială a epocii. Nu e locul aici pentru o recenzie. Trebuie să spunem doar că, la pag. 159, am găsit și explicația discreției desăvîrșite a celui ce și-a ales drept pseudonim numele orașului natal: "Articolele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
închipuindu-mi că sînt vii, plus libelulă vitrificata atîrnînd de peretele atelierului și care imi inspiră unul din cele trei-patru sonete, încercări mai vechi din tinerețe, cînd poezia, spre dezamăgirea mea de mai tîrziu, mi se părea cel mai lesnicios mijloc de a face artă, că tot românu^, în general și fals zicîndu-se că s-ar naște poet. Aici e și dramă noastră. Să spun neseriozitatea?... Acest sonet, avînd o valoare pur personală, biografica, așadar, se intitulează MOARTEA LIBELULEI și este
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
n-ar exista și putulici din astea? A pescuit dintr-un buzunar o fondanta cam nisipoasa, dar era din acelea în poleiala roșie, care poți s-o întinzi cu unghia și s-o ții în carte. A muscat-o la mijloc. Restul l-am mîncat eu. Am avut un impuls generos. - Fredi, poți să te ții și tu după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi umplea toate născocirile. Cînd se juca singur, vorbea cu ea și împărțea nisipul
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
fost însoțită, din cîte știu, de o postfața a lui Jürgen Habermas, care i-ar fi fost de mult folos și cititorului român. Nu știu de ce ea a fost omisa din traducere, poate că sînt considerente editoriale foarte concrete la mijloc. Dar omisiunea ei s-ar fi cuvenit suplinita printr-o altă postfața sau prefață, făcută de un germanist român, ceea ce din păcate nu s-a întîmplat. Cîteva vorbe frumoase despre Simmel pe coperta cărții, plus datele absolut esențiale despre el
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
optimistă a Oborului, cu scaune pentru copii și cădite pentru sugari, cu perii, periuțe, cuiere și dulăpioare de baie. Pe aceeași stradă, fructele exotice și jucăriile ieftine, iar ceva mai încolo intri în lumea săpunurilor, a fixativelor, a lenjeriei a mijloacelor tradiționale contraceptive, a fardurilor, parfumurilor și a intimității feminine. Puțin mai departe, pe aceeași stradă a optimismului, băuturi, țigări și cafea, dulciuri și îndulcitoare, apoi casete cu muzica, iar dacă dai colțul, iti reamintești, pe largă autostradă pe marginea căreia
Oborul din Bucuresti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18047_a_19372]
-
și tatăl lor. Asta după ce, în ziua morții tatălui, îi telegrafiase lui Liviu, dar acesta n-a venit la înmormîntare (nici nu putea veni, pentru că avea încurcături cu autoritățile militare maghiare), multumindu-se cu o scrisoare îndurerata. Rămasă cam fără mijloace, pîna a-i veni pensia, Liviu n-a pregetat că, la cerere, să-i trimită mamei ceva bani ("După moartea lui nu am avut în casa nici un ban, și banii de la voi ne-au ajutat mult"). Într-o următoare epistola
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
două piese publicate în România - Teatru descompus și Femeia că un câmp de luptă - sunt rezultatul efortului (titanic) pe care l-a facut autorul de a-și depăși propria virtuozitate literară, de-a o transformă dintr-un scop într-un mijloc. El a devenit mai receptiv la dramă lumii în care trăiește și și-a asumat riscul artistic de-a o reprezenta. Putea să piardă totul procedând la această schimbare, dar n-a pierdut. Dimpotrivă, teatrul sau a devenit acum un
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite și împletite apoi frumos la loc. Atunci înseamnă / Că ai ga sit ce că utai de multă vreme și/ nu mai sperai/ c-
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
discursul feminist public, pentru că acesta "înseamnă o analiză ape față a raportului de putere și, implicit, o critică a tuturor anacronismelor ce domină perimetrul psiho-social al relației femeie-bărbat". De fapt, ei se tem de un rival dotat cu "farmece" și "mijloace" specifice, care i-ar dezavantaja din start în competiție. Pia Brânzeu, ca și alte colege de pagini, crede că bărbatul român nu se teme de feminism fiindcă nici nu știe prea bine ce e. Cu excepția cîtorva intelectuale, și femeile sînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
sunete ciudate; încă nu-mi dădeam seama ce-i, sunetele parcă se legau totuși între ele, și mă trezesc într-o cîntare săltăreața care creștea în intensitate. Cînd mă uit pe geam, ce să văd? O nuntă! Ei bine, prin mijlocul străzii se pendula o coloană de nuntași zurbagii": peisaj (prea bine) cunoscut, "ciudățenii" care dispar, se neantizează în kitsch-ul (atît de semnificativ, insă!) al unei banale petreceri, dintre cele care fac deliciul oricărui gură-cască de pe strada principală, de lîngă
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
fost organizată o seară caldă și nonconformista, găzduită de UNITER. Actori, regizori, dramaturgi, critici, tehnicieni, realizatori, ascultători, șoapte, voci, chipuri, personaje. Și emoții. Mi-am amintit cum stăteam cu capul aplecat spre radio și trăiam forță rostirii actoricești. Nici un alt mijloc decît vocea. Și cuvîntul. Volumul editat de Editură Casă Radio pe care l-am trecut în revistă înaintea acestei seri poate fi considerat, în mare doar, si un document. O istorie a dramaturgiei românești și universale, a regiei, a actoriei
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
personaje, replici, un spectacol, "o emisiune de televiziune internă" la care participă toate elementele senzoriale), nici la ce folosesc ele: Ca să facă un clip publicitar, unui scenograf îi trebuie cel putin o săptămînă, spre a pune la punct detaliile și mijloacele de funcționare a lor. Or, visurile noastre, care sînt mult mai complicate decît orice clip, se fabrică pe loc: decoruri, stări de spirit, raporturi - apar și dispar cît ai clipi. Nu discut despre visurile altora, dar eu cînd visez văd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
Rodica Zafiu În gramaticile românești e menționată, de obicei în capitolul de sintaxa dedicat subiectului, posibilitatea de a exprima în mai multe feluri caracterul general al unei acțiuni cu subiect nedeterminat; mijloacele principale sînt: folosirea persoanei a II-a singular sau a persoanei I plural, ambele cu sens generic, - și construcția cu reflexivul impersonal sau pasiv-impersonal. Interesul acestor resurse gramaticale apare evident mai ales în perspectiva contrastiva: față de celelalte limbi romanice, română
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]