3,813 matches
-
și cu tot locul... Acele trei dughene... le-am vândut sfinției sale părintelui Ioanichie arhimandritul de Galată”. Și ia aminte că, printre martori ca Ursache, ce au fost vistiernic, și câțiva negustori se află și Vasilie, staroste de ciocli. --Nu te minuna de prezența acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
primejdie de foc ori ziua ori noaptea, dator să fie căpitanul de podari cu toți podarii mai întîi să alerge spre stingerea focului”. Lămuritu-te-ai cum stau lucrurile cu podurile și cu podarii? Acum e limpede, părinte, și mă minunez câtă ordine a pus Grigorie Alexandru Ghica vodă în rândul podarilor dar nu mai puțin în rândul dughengiilor și al târgoveților. Spre lauda lui Vodă, nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Și fiindcă a venit vorba de foc, știu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ca de obicei, își ridică cușma și plecându-se ușor zic un „Săru’mâna, părinte” fără alt ceremonial și trec înainte. Nu-l aud pe călugăr spunând ceva. Doar dreapta lui ridicată pare să însemne: „Domnul cu tine, fiule” Mă minunez de liniștea și pacea ce le împrăștie în jur fără nici o trudă. Ajunși la poarta mănăstirii, îmi arată un loc de lângă cimitirul armenilor: Locul ista l-a cumpărat Ilie Sturza vornicul de la popa armenesc Alexa și de la Dolca, femeia lui
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
slujnică?” În cele din urmă, i-am povestit și călugărului nedumerirea mea. Apoi nu prea ești deprins cu cele ce se petrec în unele familii, unde...femeia trebuie să-l asculte pe bărbat și să nu iasă în față... Mă minunez de cele descoperite, părinte... Cred că trebuie să umbli prin mai multe familii, ca să pricepi cam dincotro bate vântul, fiule. Dacă-i s-o spun pe cea dreaptă, apoi doar umblând cu sfinția ta am început să văd și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și s-a strâns de către marele Constantin, întâiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte și dreptcredinciosul și minunatul Nicolae.” Asta sună bine, pentru urechile soacră-mi poate, dar mulți ar adormi citind, până să ajung eu la întâmplările minunate de la Niceea, unde arhiereul Nicolaie, cel blând și mare iubitor de oameni, fără măcar să consume ceva plante etnobotanice, sau măcar să fi gustat puțintel din ceapa ciorii, i-a sărit pe loc țandăra și a tăbărât așa deodată cu sfântu-i retevei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să devină comunist și să fie anatemizat și condamnat de un oarecare marinar bețiv. Ca să vedem, cum este în vremurile noastre moderne, ia să tragem, cu un singur ochi măcar și spre prea cuvioasa noastră biserică autocefală și să ne minunăm, în plin sezon al sărbătorilor Nașterii Mântuitorului, de imensa ei milă creștinească față de necăjiții acestui popor. Să ascultăm cum îi mângâie pe cei care se plâng și acum, că guvernul Boc i-a lăsat și fără cenușa din vatră. Ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ales de ele piatră de piatră. Credeți că românul care este extrem de critic, atunci când este vorba despre țara sa, a văzut ceva barbar în ceea ce sa întâmplat cu Parisul istoric? Da de unde! Mocofanul vede cum arată Parisul reconstruit și se minunează exact ca prostul cela din snoava populară, care-și pierduse capra. Pentru românul supercritic, anticeaușist, anticomunist și alți anti pregătiți la foc mic, în zeamă de doctrină liberală, nu au nici o relevanță, cele peste 300 de biserici demolate la Paris
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
văzusem doar prin filme. Îmbrăcată mereu impecabil. Asortată cu toate accesoriile. Părul, pantofii aveau nuanța hainelor pe care le purta în acea zi și venea îmbrăcată mereu cu altceva. Eu mă uitam la ea ca la un film... și mă minunam... Vine la prima oră și umple tabla de formule și vorbește fără să ne privească... Aproape de sfârșit, spune ca pe o bandă magnetică, cum spunea de generații întregi: -Cine nu a înțeles e rugat să ridice mâna. Eu privesc speriată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara. Era nedrept! Mi-am dat pe spate părul lung și ondulat și, luându-mi un zâmbet Încrezător, am intrat În cafeneaua micuță. Nu a fost nevoie să-l caut cu privirea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
câte o alună în lăbuțe. Atunci a început ronțăiala. Din când în când, întorceau privirea spre noi, parcă spre a mulțumi pentru bunătățile primite. Bătrânul zâmbea mângâindu-și barba duios, ca și cum ar fi mângâiat o ființă dragă. Privesc la bătrân minunându-mă câtă bucurie îi pot aduce aceste mici creaturi ale lui Dumnezeu. În cele din urmă, și-a întors privirea spre mine și după ce - poate - s-a convins că și eu mă bucur la fel, a pornit spre zmeuriș... Tocmai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
acele case au fost făcute de Iani (Hadâmbul) vistiernicul și apoi au ajuns domnești. Acum te-aș înteba dacă îți mai amintești de Chervăsăria domnească? Ba bine că nu. Păi n-am fost noi cândva la chervăsărie și ne-am minunat câtă vânzoleală-i acolo? Și, ca să-ți dovedesc, sfințite, că nu mă laud, am să-ți spun că de peste Ulița Chervăsăriei ne privea biserica Sfântul Lazăr, ridicată din cărămidă la 1785 de Sandu și Luca Grigorie, pe locul alteia din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
apă... să fie de agiutoriu și de întărire la ace mănăstire și la mănăstire de la Muntele Sinai”. „Măi da’ mulți Movilești mai sunt! Și eu care credeam că <Balica hatmanul cel bătrân Melentie> e singurul ctitor al mănăstirii Balica” - mă minunam eu în timp ce căutam noi însemnări despre mănăstirea Balica. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să dau de hrisovul de întărire pe locul mănăstirii dat la 17 decembrie 1618 (7127) de Radu Mihnea voievod. Motivul... a fost plângerea călugărilor de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo două pistrele de săgetă. Calule, mănânci ovăz? - am răspuns eu, frecându-mi palmele de bucurie. Până acolo om schimba o vorbă-două privitoare la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ai neșansa să întâlnești țigani robi, uite că și eu găsesc că la 14 septembrie 1761 (7270) „Ilinca, fiica răposatului Antohe Jora hatman” cu fiul ei dăruiesc mănăstirii Dancul la 14 septembrie un sălaș de țigani. Acum să nu te minunezi, părinte, că și „noi țiganii” avem dreptul să facem danii către o sfântă mănăstire. Tare aș vrea să aflu care dintre țigani a făcut o asemenea faptă? „Eu, Stana țiganca cusătoare”. Și cum a ajuns Stanca să facă danie către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe bătrân apropiindu-se cu pas ușor. Spune-mi, dragule, câte stele ai numărat, că de n-or fi destule te-oi mai ajuta și eu. De numărat nu le-am numărat, dar am stat cu ochii ațintiți spre ele minunându-mă de necuprinsul cerului... Mă întrebam în sinea mea câte lumi or mai fi în univers? „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești” a fost - ca din carte - răspunsul bătrânului. Îmi place să întreb, dar mai mult îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să facă treaba asta. Deși, din nu știu ce motiv, nu eram tocmai convinsă. Se poate ca lipsa mea de convingere să fi avut vreo legătură cu hohotul de râs care a izbucnit după explicația lui Mike. 12tc "12" Cina a fost minunată într-un fel absolut dezgustător. Am primit cartofi prăjiți, crochete de pește, rondele de ceapă, fasole și mazăre. în cantități nelimitate, conform spuselor lui Clarence. Poți să mănânci cât vrei, mi-a șoptit el pe un ton conspirativ. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ușurată. Acum că aveam dovada clară, temerile mele păreau prostești. Caraghioase chiar. — Cum a fost? a întrebat Mike. —Grozav! i-a răspuns Clarence. Absolut grozav! — Asta a fost prima oară pentru tine? l-a întrebat cineva. — Da, și a fost minunat. După, m-am simțit chiar minunat. —Așa și trebuie, a spus altcineva. Așa e cinstit. Nu te simți excelent după ce scapi de toate impuritățile alea? am întrebat dornică să iau parte la discuție. — Nu-mi spune mie de impurități, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e nevoie să te întreb de ce ești aici. Eram cât pe ce să leșin. Poate că Angela și Eamonn o să se îndrăgostească unul de altul, a sugerat Don mai târziu cu degetele împletite și cu ochii strălucitori. N-ar fi minunat? Și apoi o să aibă o mulțime de copilași drăguți și grăsuți. Nu poți să spui așa ceva, l-a admonestat Vincent. —De ce nu? a vrut să știe Don. Liz Taylor și Larry Foreskinsky nu s-au întâlnit într-un centru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mine, mi-a zis Luke. Fără prea mare tragere de inimă, am ridicat ochii și când, în sfârșit, ne-am privit, ceva a izbucnit în mine. Ceva ce vedeam oglindit și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia nerasă pe obraz, să-i respir parfumul pielii. Am ridicat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai fac ouă Beano, m-am gândit în încercarea de a mă îndepărta de amintirea aceea dureroasă. Dacă țineam bine minte, ouăle Beano încetaseră să mai fie fabricate prin anii șaptezeci. Puteam să-l întreb pe Eamonn. Ouăle alea erau minunate. Semănau cu Smarties, dar aveau niște culori mult mai strălucitoare și mai haioase. Margaret păstrase oul din aprilie și toată tărășenia s-a petrecut în septembrie. Asta era soră-mea, Margaret. Eram torturată de capacitatea ei de a păstra tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzul sfatului pe care mi-l dăduse în ziua precedentă. Am fost copleșită de întrebări. Cum e lumea de-afară? a vrut să știe Stalin. —Richard Nixon e încă președinte? m-a întrebat Chris. —Richard Nixon e președinte? s-a minunat Mike. Adolescentul ăla rebel? Când am ajuns eu aici era doar senator. —Despre ce tot vorbiți acolo? a întrebat Chaquie cu fața schimonosită de dezgust. Tipul ăla, Nixon, nu mai e demult. Sunt ani de când... în punctul ăla, Chaquie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întrebat pe un ton de falsă exasperare: —Ce-i? Știam că era ceva de bine, înțelegeți? —Arăți... Luke a făcut o pauză. —... frumoasă. Răspuns corect. Nu știam restaurantul unde m-a dus Luke. Nici măcar n-auzisem de el. Dar era minunat. Covoare groase, lumina micșorată pâna la limita întunericului și chelneri modești care murmurau cu un accent franțuzesc așa de exagerat, încât nu se înțelegeau nici între ei. Luke și cu mine n-am vorbit aproape deloc toată seara. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Te rog să vii și tu. —Bine, dar să știi că nu mă culc cu Joey doar ca să-ți fac ție un serviciu. —Vai, Brigit! Te rog! m-am milogit eu. Sunt sigură că e atras de tine. Ar fi minunat! Ar fi așa de romantic! Am făcut o pauză, după care am adăugat: —Ar fi teribil de la îndemână. —Curvă egoistă ce ești, a exclamat ea. Nu sunt o curvă egoistă, am protestat eu. Nu zic decât că... știi tu... noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
după el. Am urmărit-o pe Brigit în timp ce-și rodea unghiile și patrula prin cameră încercând să-și dea seama ce simt eu pentru Luke. Nu puteam să neg faptul că majoritatea timpului în compania lui Luke era minunat. Mă simțeam îngrozitor de atrasă de el. Era sexy și masculin, dulce și arătos. Uneori petreceam zile întregi în pat. Și nu făceam sex tot timpul. Mai și vorbeam. îmi plăcea să fiu cu el fiindcă era așa de haios. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de a mă relaxa era să iau cocaină. Iar el era cu totul împotriva drogurilor. Se certa în mod constant cu Joey fiindcă Joey insista să țină în apartament o rezervă de cocaină. Ceea ce mie îmi plăcea la nebunie. Era minunat să știu că, dacă rămâneam în pană, aveam ceva la îndemână. Brigit a închis telefonul. —A fost Josie, mi-a spus ea strălucind de fericire. Sora lui e înscrisă cu o instalație gen piesă de teatru în festivalul TriBeCa. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]