4,730 matches
-
industrie, comerț, învățământ, cercetare ș.a. Căile de obținere a informațiilor variază de la banalele apeluri telefonice, până la sofisticatele metode tehnice de captare a datelor. Microfonul ascuns într-o cameră este deja o formă primitivă, întrucât au proliferat tehnici de-a dreptul miraculoase de captare. 2. Dușmanii, angajații nedreptățiți și neloiali ai firmei. Această categorie nu apelează la tehnici prea performante, deoarece, desfășurându-și activitatea în interiorul sistemului, pot înfăptui acte criminale cu mijloace mult mai simple. Motivația lor poate să fie un câștig
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
limbajul și perspectiva personajului, ceea ce îl va face pe Ov. S. Crohmălniceanu să trimită la Din veghe în lanul de secară de J.D. Salinger. Narațiunea nu este totuși simplistă, în parte și datorită construcției de tip puzzle: realitate cotidiană, reverie, miraculos. Trecerile sunt alunecări bruște dintr-o lume în alta, din real în poezie ori într-un tărâm al absurdului, cu pasaje onirice de un fior poetic intens. Ritmul alert al epicului, stilistica netrucată, concretețea și vibrația descripției sunt atuuri prezente
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
în cadre conjuncturale, aleatorii este repudiată: „Silită poezie-a vremii noastre,/ Într-adevăr, prea mult a vremii noastre/ Și prea puțin a vremurilor toate.” Impulsul poetic se orientează spre vechi și etern valabil: „Deschideți iară vechile atlase;/ Pornim spre zările miraculoase./ Dar nici un vers pentru contemporani/ Și poate-așa din nou ne vom deprinde/ Să socotim cu veacuri, nu cu ani.” Cultura clasică a poetului dublează vizibil temperamentul său romantic, îl atrage spre esențe și modele, diminuând patosul în favoarea unei contemplativități
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
din trupul încă viu al modernismului. Fascinația ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric dintr-un tărâm al artificiului, al convenției, într-unul al existenței; forța poeziei lui P. este forța miraculoasă a limbajului poetic de a se metamorfoza în lume și de a ființa ca atare, în vreme ce rafinamentul postmodern este de a citi și de a transforma lumea în limbaj. Lirica lui aparține unui spațiu al limitei dureroase: nașterea-moarte, cămașa-trup, casa-azil
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
întrebat umbra ta/ Unde-i pe lună umbra mea?// Mărie, a stins-o noaptea.// Zâmbetul ți-a-nțelenit/ Vocea albă ți-a-nnegrit/ Treci! Cărașul l-am grăbit.” Alintul e neobișnuit, apelativul „merlița” aparținînd unei inițiative aparte, legat, probabil, de folclorul zonei. Dar în miraculosul bestiar își face loc o pasăre psihopompă. Mierla evocă o confluență și o sugestie - regimul sentimental îl prefațează pe cel imnic. Un ecou palid al lui Arghezi („Tu, creangă cazi, tu frunză te ridici”) întîlnește o temă vie: aceea a
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
aspecte pe cât de variate, pe atât de caracteristice ale naturii, climatelor sociale și formelor de civilizație descoperite, nu fără a opera succinte incizii istorice și a semnala (ca în descrierea luminozității stranii din Grota Azzurra) fapte explicabile doar prin „fenomene miraculoase”, petrecute pe când „planeta noastră era un unic soare”. Vocația poetică învederată intermitent în notele de drum se manifestă în mai multe culegeri de poeme: Pentru cel ales (1968), Un om în agora (1972), Gustul sâmburelui (1974), Raza de cobalt (1979
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
dintre viața și opera artistului). Tot în căutarea modelelor tradiției, monografia Lancea frântă (1995) se ocupă de lirica lui Radu Gyr. Există o demnitate, niciodată trădată, a expresiei poetice la Adrian Popescu, ce presupune eliminarea trivialităților și a stridențelor, metamorfoza miraculoasă a tot ceea ce rănește ochiul și sensibilitatea în caste imagini rezultate din filtrarea stilistică, dar, în ultimă instanță, și o manifestare a unei etici a scrisului artistic ce conotează, ca pe un adevărat crez superior, în ordine morală, și nu
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
mie și una nopți, mă-nchin:/ Văd pepeni verzi-smaragde cu miezul de rubin -/ Și tămâioșii galbeni ca soarele de vară”. Fructe sunt nu doar în cămară, ci peste tot; ele spânzură grele în crengi și cad, masive, ca în livezile miraculoase de pe malurile Tigrului și ale Eufratului. Ceea ce duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
din amalgamarea mai multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie începe ca un comentariu detaliat al unei coride, iar în ultima parte devine o parabolă despre conflictul adevăr-aparență. Piraia, cea mai izbutită proză de aici, descrie o evadare, prezentarea fluxului interior derapând brusc
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
terminate înainte de a începe” experimentează, ca mai toți optzeciștii, modalități de scriitură modernă dintre cele mai diferite, de la literaturizarea, în spiritul Noului Roman, a „micului fapt adevărat” (ca în Nina, de exemplu) la transfigurarea banalului prin inserții de bizar, absurd, „miraculos” cotidian, suprarealist, de senzațional și fantastic terifiant, prin cultivarea oniricului. Înconjurată, pe patul de moarte, de fii, o bătrână cere să fie întinsă pe podea, pentru că altfel nu-și poate da sufletul. Unui moșneag îi e teamă de fotografii. Crede
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările se legau între ele, / frunzele împlineau o călătorie prin moarte”; „piatra adumbrea istorii miraculoase, / dar cărțile rămâneau necitite”), fie de semnalizări indirecte, învăluite, ale ,,spaimei de cenușă”. Chiar în monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
Bărăganul și ținutul pestriț-oriental al Brăilei cu acela al vieții oierilor transilvăneni, dominat de obiceiuri și tradiții coborând din străvechi. Așa cum alți scriitori americani ai momentului, precum Faulkner, Hemingway, Caldwell, Dos Passos, au pus în lumină o serie de „tărâmuri miraculoase”, cu o viață tumultuoasă și bogată, N. a oferit cititorului american șansa de a „vizita” pământul transilvănean, un ținut la fel de exotic, cu o umanitate vie și frapantă, cu legil specifice și cu realități etnice antagonice, de care nu se putea
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
Șah orb (1999), poate fi considerat un lung poem și totodată un jurnal selectiv, la limita autoficțiunii. Felul în care demarează dă impresia de utopie negativă, construită alegoric sau parabolic, cu recurs la fabulos, în registrul carnavalescului tragic ori al miraculosului grotesc și burlesc, în genul celor propuse în aceeași epocă de prozatori precum Dan Stanca, George Cușnarencu, Hanibal Stănciulescu ș.a. Ceea ce este însă contrazis de punerea în abis a fabulei apocaliptice, de fapt un text scris de protagonistul din Șah
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
sale P. „merge pe drumul poeziei tradiționale firesc și cu îndrăzneală” (Perpessicius), având ca note distincte imaginea clară, sobrietatea și rafinamentul formei. Este un maestru al sonetului, pe care îl cultivă cu consecvență, fie că celebrează iubirea, cântă marea și miraculoasa forfotă acvatică sau descrie exuberante ori melancolice peisaje meridionale, invocând pretutindeni umbre și întâmplări de odinioară. O culegere târzie, Zvonul anilor (1943), reface traseul sonetistului care își scrie versul „în surdină”, cu o fascinație aparte pentru „glasul apelor”. P. exersează
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
a trecut, nu s-a simțit bine, cu adevărat, decât în copilărie, în Lisa din preajma munților Făgăraș. Copilăria este, și pentru el, un paradis pierdut. Pierdut, dar nu uitat. Scriitura omului care a trecut hotarul senectuții poate reînvia acest spațiu miraculos. Tatăl (modelul uman și metafizic), mama tăcută și religioasă (face în fiecare seară o sută de mătănii), rânduielile casei, micile și marile evenimente ale satului, toate revin, acum, în memoria celui care simte respirația neantului. Deșertul... este o cronică existențială
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
unor accente elegiace, dominante rămân însă, pe de o parte, solaritatea contagioasă atât la nivelul notației pasteliste, cât și la cel simbolic, al transgresării materiei, iar pe de alta, capacitatea de a privi lumea printr-un ochean care o face miraculoasă. De altfel, poeta mărturisește într-o Baladă-autoportret că descinde dintr-o țară de basm. Dacă tematica ancestralului se concentrează reprezentativ în Părinții (1983) și în Casa cu greieri (1984), volumul Grădina Salamandrei (1987) sintetizează paradigmatic poezia extazului vital și a
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
lucrarea Laokoon a lui Lessing, care i-ar fi sugerat posibilitatea unei scrieri despre reprezentările artistice ale unui subiect. Trei imagini, statuia antică a Dianei, sculptura Diana de Poitiers, aparținând lui Jean Goujon, și o gravură a lui Albrecht Dürer, Miraculoasa vocațiune a Sfântului Hubert, considerate întruchipări emblematice ale motivului vânătorii în arta plastică, deschid galeriile muzeului imaginar al lui O. Sunt reunite într-o dezordine căutată, cu asociații capricioase, surprinzătoare, descrieri de sculpturi și picturi antice și moderne, aprecieri fine
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
realitate se întâlnesc firesc”, este Gérard de Nerval, cel care căuta în chipul fiecărei femei întâlnite trăsăturile tremurătoare ale iubitei din vis: „În sensul care se obișnuiește să se dea cuvântului viață, cu Gérard de Nerval nu mai există nici miraculos, nici așa-numit real, cel mult minunatul dorinței, realitatea visului”. Faptul că Nerval era bănuit de schizofrenie nu schimbă cu nimic datele problemei. Dimpotrivă, tulburările nervoase sunt deschideri cognitive la care rațiunea obișnuită nu va ajunge niciodată; astfel, depășirea limitelor
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
în scrierile pentru copii (Caii albi din orașul București, Casa care se leagănă). Proza lui Fănuș Neagu poate fi citită și admirată pentru calitățile ei intrinseci: o proză carnavalescă, un nesfârșit lanț de metafore în sărbătoare, un simț neobișnuit al miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul de la amiază, București, 1960; Dincolo de nisipuri, București, 1962; Cantonul părăsit
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
lunară”, „Cărți noi”, „Note”, „Reviste basarabene”. Mihail Sadoveanu nota în „Însemnări ieșene”: „Revista are o bună și curată înfățișare, suntem bucuroși s-o recomandăm cititorilor”, iar Mircea Eliade, în „Vremea”, scria între altele: „A apărut al doilea număr din această miraculoasă revistă de cultură. Miraculoasă, prin numărul mare de colaboratori și prin excelentele condiții grafice în care se tipărește”. I.D.
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
Reviste basarabene”. Mihail Sadoveanu nota în „Însemnări ieșene”: „Revista are o bună și curată înfățișare, suntem bucuroși s-o recomandăm cititorilor”, iar Mircea Eliade, în „Vremea”, scria între altele: „A apărut al doilea număr din această miraculoasă revistă de cultură. Miraculoasă, prin numărul mare de colaboratori și prin excelentele condiții grafice în care se tipărește”. I.D.
PAGINI BASARABENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288608_a_289937]
-
evadare din cadrul spațial și temporal, ca aspirație umană de a depăși limitele duratei terestre, implicând totodată teoria metempsihozei, a reîncarnărilor succesive în alte spații și în alte timpuri, tot atâtea călătorii imaginare în trecut și în viitor, precum și în zone miraculoase. Ultima lucrare a lui P., Curente literare românești și context european (1998), cercetează o preocupare permanentă a literaturii române: sincronizarea cu marile curente și idei europene. Clasicismul, barocul, rococoul, romantismul, realismul, naturalismul sunt recuperate cu oarecare întârziere în spațiul cultural
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
se făcură/ de cum am ieșit din tine,/ ca un ochi din orbită,/ toată căldura soarelui/ menită fu să mă usuce...!” Rodul nu este fructul matur al toamnei, cu coaja dură și rezistentă, ci floarea proaspăt fecundată, delicată și efemeră, germenele miraculos încolțit în grădina amniotic-paradisiacă. Nostalgia constitutivă a acestui lirism vizează, așadar, „mirabila sămânță”, clipa originară a existenței dincolo de care nu mai există decât devenire și moarte. Iar semnul definitoriu, irevocabil al morții este trupul, veșmântul material a cărui contemplare provoacă
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
bietele „victime” ale obtuzității masculine, vulnerabilizate și de „nevroza timpurilor moderne”. Ca să le tonifieze sufletește, probabil, le oferă câte o istorioară despre curtezane cu destin prodigios sau evocă iubiri celebre. Pentru K., femeia, cu toate slăbiciunile ei, este o „creatură miraculoasă”, plină de poezie și de magice iradieri, oferind un „minunat subiect” de analiză; bărbatul, în schimb, rămâne în optica amatoarei de sondaje psihologice o ființă mult perfectibilă, uneori de neînțeles („eterna enigmă”), fiindu-i aplicată o privire uimitor de schematică
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
în cartea Flori din grădina copilăriei (1933). K. este aici un narator care înregistrează, cu o remarcabilă capacitate de a distinge ceea ce se dovedește a fi esențial, dispariția unei epoci, a unei lumi. Întoarcerea în timp se oprește la anii miraculoși ai copilăriei, trece la pitorescul mahalalelor Spirea Veche sau Dichiu, la Bucureștii sfârșitului de veac, urbe încă ezitând între fastul oriental și noutățile Europei, ajunge la vremea războiului dintre 1916 și 1918, fără a fi uitată viața de elev și
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]