2,450 matches
-
cu cel al dublei naturi a electronului corpuscul / undă"; și: "Ca și Gödel, Eminescu încearcă să motiveze matematic metempsihoza, pornind de la legea identității numerice". Două fapte se impun atenției cititorului descurajat de această avalanșă de informații științifice și echivalări uimitoare: mirat el însuși, autorul remarcă, deseori, "bogăția" poeziei în raport cu știința ori cu filosofia; și mirarea și echivalarea se datorează, în esență, lipsei unei perspective adecvate asupra specificității discursului științific și, respectiv, celui literar: limbajele sunt diferite, stilurile și codurile de asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
PaIeoIogu-Matta. Încercând "restaurarea transparenței", este compatibil cu noua paradigma a transmodernismului (p. 265). Cunoscuta analistă, "una dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paști) Orașul Sfânt. Am spus că perioada aleasă este foarte agreabilă și frumoasă, dar există și alte perioade care favorizează un turism plăcut. "Da" a răspuns recepționera "dar vedeți, eu nu sunt catolică, ci ortodoxă". "O italiancă ortodoxă?", am întrebat mirat. "Eu nu sunt italiancă", mi-a răspuns tânăra. "Eu sunt româncă". Numai la așa ceva nu mă așteptasem. Iar când am schimbat imediat conversația din engleză în română a fost rândul fetei să pufnească într-un râs tensionat și să spună
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
eliberării sale. L-am chemat pe rabinul Rosen la telefon și el a insistat să iau primul tren și să vin să vorbesc cu el la București. Eram în ajun de Rosh Hashana și m-am simțit obligat să fac, mirat, observația următoare: "Dar, domnule șef-rabin, să vin cu primul tren înseamnă să încalc sfințenia zilei de sărbătoare!". "Adevărat", mi-a răspuns rabinul. Dar tu vei călători în legătură cu o problemă de pikuah nefesh 37 și, după cum bine știi, o acțiune în favoarea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
te determină să-l imprimi în suflet pentru totdeauna, ca un tatuaj care moare odată cu posesorul. Am moștenit de la părinți o calitate pentru care le sînt recunoscător. Nu pot memora oamenii care mi-au făcut rău, oameni care rămîn adesea mirați că nu le reproșez nimic. În memoria mea se imprimă doar un tablou fidel cu întîmplări trăite, ca o fotografie, un pic aranjată, un pic cosmetizată, din care s-a scos ce este prea greu de digerat, greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu. Mă omoară însă idiotul. Ce idiot? Șeful. Dar ai fost cel mai fidel susținător al său. Am fost un prost, un tîmpit. Deci acuma nu mai ești? Ba sînt și acum. Ar trebui să-i crăp capul năpîrcei. Deloc mirat și prea puțin interesat am scurtat convorbirea, deși Donose dorea prelungirea ei. Acum ce s-o fi întîmplat prin ceruri sau prin regatul lui Scaraoțchi nu știu exact. Poate întîmplarea a jucat și ea un rol important. Un consilier, pîinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ia elan și repetă saltul, dar cu un șurub în aer. Aplaudăm frenetic. Se urcă apoi pe canapea și de acolo face un salt peste o măsuță pe care trona o vază cu flori. N-am mai văzut așa ceva, spune mirată Monica. Cuuuum? Este o favoare pe care ți-o face ție. Zău, tare ciudat. Rîdem cu poftă. Pușa, puțin obosită își reia locul lîngă mine. Monica, sînt sigur că și noi am putea să mai facem cîte ceva năstrușnic în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu arătătorul. Și tu o s-o pățești. Ai instigat la violență. Îmi pare rău, dar... Nici un dar. L-ai excitat cu "Trăiască Regele". Ați văzut cu toții cum a turnat gaz pe foc? Martorii se amuză în continuare și sînt puțin mirați că chelia a rămas intactă, fără nici o zgîrietură. Între timp vine chelnerul, culege cioburile, șterge scaunul și masa și întreabă ce s-a întîmplat. A scăpat halba din greșeală, spune un martor. Ce greșeală, dom'le? țipă republicanul. Doar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se suflă din nou. Domnul Grosu, director cu gunoaiele. Domnul... "Cuza", se suflă iarăși. Domnul Alexa, director cu tramvaiele... Nemaipomenit, unde duce emoția! Eu, care îl credeam pe bunul meu amic Tudose atît de familiarizat cu publicul, am rămas foarte mirat! Continuăm discuțiile, ne întîlnim cu noi delegații. Seara, doar noi, relaxați, începem comentariile. Coane Tudose, zău, ce-ai pățit? Domnule primar, m-am blocat, m-ați luat prin surprindere și nu-mi venea nimic în minte. Bine, coane, zic eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tatăl (adică nașul, tatăl spiritual) înseamnă că este pe ultima treaptă a prostiei. Mai jos nu se poate. Adică finuțul meu nu poate fi mai prost? Îmi pare rău dar nu poate fi mai prost decît este, răspunde babalawó. Ies mirat. Ce-i drept, nu-s supărat. O bucurie tot simt în "organism". Deci nu se poate?! Care va să zică, monșer, nu se poate mai prost și gata! O idilă româno-cubaneză Ioana fusese luată cam de toantă la școală și deși uneori făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate reportofonul și se duce la muncitor. Hai, zi-i! Omul chiar că nu înțelege nimic. Reportofonul este împins sub nasul său. Domnule, mai spune o dată ce ai vrut să spui! Omul se retrage jenat, complet aiurit și bîiguie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceasta a devenit laborioasă. Prima parte merge și mai departe înapoi în timp : pînă la originea lutului, materia primă a olăritului. Un indian care pescuia se întîlni întîmplător cu Duhul Pădurilor, Fără-Anus. Indianul slobozi un vînt în prezența lui. Duhul, mirat, vru să știe care era sursa zgomotului. Omul îi explică cum că era anusul lui care vorbea. Duhul îi mărturisi că el nu avea anus. Indianul îi propuse să-i facă unul și-i înfipse cu atîta putere în dos
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ora 12,50 21. Mă cheamă Moti. VI Remarc, În fața microfonului, păcatele izolării fonice a cabinei. Deși Cristi rămâne impasibil, eu ciulesc urechiușele după fiecare mașină care trece, departe, pe stradă. Cristi Încearcă să mă liniștească mângâindu-mă, dar rămâne mirat. Spune el că Între ochișori și urechiușe blănița mi-e cam rară. Ignorantul! Nu știe că văzul și auzul Îmi slujesc strâns legate Între ele. Și că aud chiar cu pielea, aceea rărită de dinaintea urechiușei și, cum spune cineva, chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trei zile de marți, consecutive, cu țărâna luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei, își pune furca-n brâu și începe să toarcă. Iar oamenilor mirați de aceasta, le spune: - «Nu vă mirați de mine că torc azi, duminecă, mirați vă de copilul meu care se chișă în pat». În felul acesta copilul se tămăduiește. - Ciuma. Când se aude de molimă de ciumă, se adună nouă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cu el. A doua zi, după ce Ion, noua lui cunoștință, povesti stăpânului său cele petrecute, Badea Cârțan se afla în fața marelui cărturar și istoric, președinte al Ligii Culturale, care descoperind la acesta sentimente naționale și dragoste față de cărți, a rămas mirat, surprins și prinse dragoste față de ardeleanul nostru. Ceasuri întregi a stat cărturarul de vorbă cu Badea Cârțan, explicându-i acestuia multe taine din istoria Românilor și a Romanilor, îl duse la întrunirile Ligii Culturale, îl prezentă lui Tocilescu, lui Istrati
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de cum o vedeai prima oară, te rușinai și lăsai ochii în jos, apoi te întrebai în ce măsură poate el, omul acesta, Grigore Moscovici, stăpâni și îmblânzi un asemenea "mânz nărăvaș"? ... I-am văzut de mai multe ori împreună; și-am rămas mirat și ușor contrariat că el, cel atât de serios, de sobru și de rece la cursuri era, lângă dânsa, plin de zâmbet, dezinvolt, gălăgios, galant, șarmant. Dimineața, când veneau împreună fiindcă ea își găsise un post la biblioteca facultății se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
La Ceaușescu!... Nu mă voi lăsa așa, cu una, cu două. NU! De o mie de ori, nu!" Când să intru în bloc m-am întâlnit cu o vecină de apartament. O profesoară. Marica Zara. S-a uitat la mine, mirată. Și m-a întrebat: Ce se-ntâmplă, vecine? Ești tare palid! Nu te simți bine? Nu! Nu e nimic! Poate ți se pare! Mă simt normal... Dar, în gând, acest "normal" nu l-aș dori nici dușmanilor mei. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu o voce caldă, ca a unui vechi prieten din trecut, ne-a aținut calea și ne-a întrebat: Ați avea ceva împotrivă, dacă v-aș invita, aici, la doi pași, la cofetăria din colț, să servim o cafea? Soția, mirată, s-a uitat la dânsul, l-a măsurat cu privirea, o dată și încă o dată, s-a înturnat și spre mine și, cu o voce ușor scandalizată era vorba, totuși, de cineva, de un om pe care azi îl vedeam prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
privea neutră, stând retrasă mai la distanță. Am rămas grozav de surprins când am văzut-o apoi alergând îngrijorată să lingă rănile cerbului care pierduse lupta. Acest lucru a deșteptat în mine o emoție adâncă. Dar am privit-o foarte mirat, cu ochii mari deschiși când, după ce l-a consolat pe cel învins, l-a urmat docilă pe învingător printre arborii deși. Și eu care aș fi vrut să-l aleagă pe cerbul înfrânt! Poate pentru că mă simt aidoma lui, la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu îi este permis să se afișeze astfel, întrucât aici este vorba de un oraș și nu de băile comunale, și că ar fi recomandabil să se îmbrace atunci când își face apariția pe stradă tot așa cum procedează și acasă, răspunsul mirat ala cestuia ar fi "Dar așa si fac!". Iar omul nostru nu ar rosti decât adevărul. Deci fluxul modei este orizontal și concomitent către toate clasele socio-demografice astfel difuzarea modei poate porni, în același timp, de la orice clasă socială. Oferind
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
îngustă a cutiei de tablă, apoi cu un creion roșu, notează vizibil cifra 10 în partea de sus a listei de nume. Întreb de ce scrie, cu toate că știam despre ce este vorba, o practică quasi-generală în ultima vreme. Tânărul nu pare mirat, ridică cu greu privirea din pământ pentru a spune, morocănos și plictisit „pentru că așa se face acum. Câți bani dați, de atâtea ori se citește”. Pe lângă rând, la rând și după. Zăbovesc o clipă pe lângă Catedrala Patriarhală, la intrarea căreia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu care am pocnit și eu o dată în poligonul de tragere, în timpul serviciului meu militar, omul în uniformă se confesează ; mai întâi bate arma de la șold cu vârfurile degetelor, așa cum numai un soldat știe să o facă, apoi îmi spune, mirat, „nu știu ce i-a apucat pe șefi, că aici toată lumea este pașnică”. Abordăm apoi efectele crizei economice, „în alți ani, pajiștea era plină, multe autocare, microbuze. Parcă și pe vremea lui Ceaușescu erau mai mulți, Partidul îi lăsa să vină, să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
până în acest moment. Intru rapid în rând. Remarc mulțimea de preoți de parohie, veniți aici împreună cu credincioșii lor, grijulii și ușor speriați în același timp, ca puii de găină pe lângă cloșcă. De altfel, chiar aud pe cineva din preajma mea spunând, mirat și admirativ : „Ce de preoți !”. Așa cum se întâmplă de obicei, după primele 10-15 minute de așteptare, cei prezenți încep să discute între ei, timide încercări de socializare. O femeie în vârstă îmi spune cum se petreceau lucrurile aici în anii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost greu să mă clasifice. Același subiect l-am abordat și cu o doamnă, voluntară la standul Mitropoliei, profesoară în viața de toate zilele, îmbrăcată într-un splendid costum popular năsăudean. Ne știam de anul trecut, mă recunoaște, mă întreabă mirată „ați mai venit la noi și anul acesta, domnule sociolog ?”. Accentuează nefiresc, puțin ironic, cuvântul „sociolog”. O întreb care să fie explicația pentru această veri tabilă avalanșă de cărți traduse din rusă și ucraineană din acest an. Devin pelerinii mai
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să opteze pentru abținere, împreună cu restul taberei socialiste, în timp ce România, sprijinind argumentele Cubei, a votat totuși, "în ultimul moment", în favoarea inițiativei mexicane. "Când s-a produs votul nominal și am spus "da"", își amintește Malița, "președintele olandez a ridicat ochii mirat și a spus: România, rog repetați (please repeat). Am spus din nou "da", în rumoarea generală" (Malița: 2007, 60-78; vezi și Weiner: 1984, 44-45). Din punct de vedere cultural, divergențele româno-sovietice s-au concretizat prin profunda limitare a influenței limbii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]