17,356 matches
-
atunci mi se dădea voie să deschid geamul, când pericolul de curent, eterna boală a românului, era diminuat. Prin urmare, continui să fac același gest mecanic, iar gările și lumea îmi par aproape neschimbate, mai cu seamă gările mici, cu miros de gudron, pline de navetiști, fumători și multe, multe bezele. Și, de fapt, peronul e plin cu oameni care nu călătoresc, stau și-și așteaptă rudele sau le petrec la gară în același alai zgomotos. Șansa de-a fi petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu mi-ai luat nimic, ai vrut doar să-mi atingi hainele, pentru ca moartea să mă recunoască. M-am gândit și la varianta asta și de-atunci nu am mai purtat acele haine, nici nu le-am luat cu mine. Mirosul lor mă înnebunea. Îngerul mă privea perplex. Era poate doar uimit de capacitatea mea intuitivă. M-a întrerupt descriind un cerc larg cu mâna. Totuși, cred că mi-ai luat un nasture de la pijama. E vorba de nasturele de la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scurte, pentru că nu avea răbdare pentru vizite lungi, nici să vorbească nu-i prea plăcea, iar de ascultat păsul altora, nici nu putea fi vorba. În fiecare an vizitam femeile acelea grase, cu obraji rumeni, fiecare din ele cu alt miros; le ascultam sporovăiala și mă "țucau" foarte zgomotos la sosire și la plecare. În timp ce ele trăncăneau cu bunica, repetam în gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mimică. Umbrele erau și ele întrutotul de acord cu despuierea de veșminte, bucuroase că aveau cu cine concura întru goliciune. Suratele întunecate se adunară în grupuri răzlețe, începând să șușotească. După ce termină, spre seară, treaba, Mioara simți în aerul stătut miros de răzmeriță. La radio, se derula un swing sfâșietor. Umbrele șușoteau și fiecare dintre ele venea în fugă și șoptea ceva, apoi mai multe, după care se retrăgeau în grup compact. Noi suntem tu, păreau să spună, aceasta vedea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luptă, care putea să însemne fie victorie, fie deznădejde, un scâncet înfundat (de băiat, după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e veșnică, toate parcurse cu povara întrebării de ce nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o meticulozitate soioasă, fapt reprobabil care a și dus la concedierea lor. Golit de inspirație, maestrul italian și-a scos delicat pistoletul. Un întreg cimitir de Ferrari se prăbușise peste el, strivindu-i geniul. Baronul metaforei aștepta o idee, un miros sau un gust de verb printre pixeli. Moso, Dragoș, Doinița căutau pe telefonul mobil un SMS din Astral, dar cum spiritele modei erau în grevă, au trimis un e-mail extratereștrilor de peste drum de steaua Sirius, în momentul joncțiunii cu fascicolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rest, orașul era atemporal, o zi dura după toate calculele cât un anotimp și anul cât un deceniu și abia atunci tufa mai înmugurea puțin, ca la următorul Intercity să înflorească exploziv. Era o frumoasă tufă de timp și emana mirosul de trecere a clipei ca și când n-ar fi fost, dar având în vedere specificul, putem spune că brăilenii erau veșnici față de alți locuitori ai lumii. Și tocmai se scărpina cu brațele crengoase de nerăbdare, scuturând fără voie câțiva muguri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să fructifice mai departe, de parcă ar fi știut că el este moneda unică de schimb. "Filozofie ieftină!", strigă un actor local care, împreună cu alți colegi, fusese obligat de Consiliul Director să deraieze lentoarea împietrită a brăilenilor spre apropiatele spectacole cu miros de dragoste și moarte. Dar viața își urma cursul static. Pentru că și stagnarea are curgerea ei. Și nu era altceva decât repetarea. Și scriitorii anonimi vedeau că repetau povești cu aceleași cuvinte, în loc să repete aceleași cuvinte în povești noi, crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu plagiez iubirea fiicei mele și atât, eu nu te iubesc memorialistic, Mitică; eu te iubesc carnal, ca pe un om care mă poate face să simt că aerul trebuie respirat numai împreună cu tine, că teii din Brăila n-au miros dacă nu suntem noi sub florile lor, că poezia acestui oraș blamat de Mioara înseamnă frumosul extras din urâțenia lui, chiar dacă acum, din dispoziția primarului, se taie copacii, rămâne amintirea copacilor care au fost, a parfumului lor, a ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unor clădiri, în care veacurile nu mai au istorie, pentru că moartea le-a ronțăit până la fundație, acum rânjind cu gingiile goale și acelea atinse de cancer maxilo-buco-facial, noaptea plutește ca un abur până la brâu, în rest ziua în putrefacție emană mirosurile din îndepărtatele iubiri ale tinereții, pe când trupurile îndrăgostiților cuprinse de spasmofilie, își amestecă prin sărut, enzimele salivare. Bomba atomică n-ar sculpta material topit în forme mai tragice precum o au acum statuile oamenilor iluștri sau aceea a butucănoasei fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Iisus venind cu mașina sau că suntem hermafrodiți... Dorința noastră este să aducem Dunărea la noi și acum ne străduim să o suspendăm pentru a nu mai întâmpina dificultăți cu pescuitul. Peștele ar pica direct în plase, ademenit de mirosurile multiple ale orașului de transpirație, de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției din Octombrie 1917, de spray-uri contrafăcute, parfumuri de damă importate de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de urină sau de mucegai din subsolurile blocurilor, de fecale de câini de casă, de gaze de eșapament de la autobuzele de pe vremea Revoluției din Octombrie 1917, de spray-uri contrafăcute, parfumuri de damă importate de la firmele petroliere de profil, de la mirosurile gunoaielor aruncate în fața caselor, de la detergenții spălării banilor, de la gândurile pestilențiale ale politicienilor, la scurtcircuitul creierelor elevilor, o basculantă revărsa 50 t de balastru îngropând gândurile diforme ale Mioarei Alimentară, încât și îngerii respirau cu mâna la nas. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Școlilor și pluti, mai bine-zis zbură, în direcția cimitirului Sfântul Constantin. Și în timpul acesta se făcu dimineață și peste o clipă seară, iar noaptea răsări, ca de obicei, Luna, firește coborând pe urmele lui Cargobot, căruia îi plăcea conglomeratul de mirosuri și damful rataților lumii, observând că timpul se scurge incredibil de repede, acum era luni și a doua zi lunea cealaltă, ieri fusese început de primăvară și tot așa într-o viteză care nu prevestește nimic bun, mânca-ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a-i acelor vremuri. Și Gagu, Fați, Dădârlad și Niftode, Mutu, Cuprian și Tomaida priveau chipurile ucigașilor din frescă, andocați fără voie lângă coapsele Dunării noastre, cu mirosurile ei de curvă de lux, care îmbată orice ființă de jos sau de sus atât de tare, încât oriunde ar fi plecat copacii, păsările sau pământul, tot la lasciva cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gri a cerului, victoria Sa: Re 0,16 Hb2 + 6Hb Ca răspuns, constructorii verificară mastodontul de beton prin retroîmprăștierea radiațiilor gama I ≥ I'' + I " Electronii, animați astfel de energia cinetică, ionizară plăcut aerul cu parfumul de cobalt, ușor aghesmuit cu mirosurile florilor de salcâm. Detectoare foto sensibile ne-au radiografiat moartea, bombardându-ne cu radiații ca să ne mai omoare odată și încă odată, pentru a fi sigură neantizarea noastră. Se verificară grinzile de reazem, stâlpii curenți, grinzile de câmp, rosturile, stâlpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu erau trenuri, dar se înfiripa psihologia de tren, un străluminat gând posibil al imaterialului palpabil cu gust și miros damnat de a fi precum leșul căprioarei la vânătoare, atârnând de o antenă de oțel din mașina vânătorilor pentru leul care nu o va ajunge, nu o va înfuleca, nu va cădea nici învins de gloanțe, ci va frâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fata de miere și am îmbrăcat-o de asemenea în straie de grâu. E drept: când mergeau împreună prin oraș, roiuri de albine întunecau cerul, mai ales în preajma uneia, mai ales, pentru că mătasea broaștei dăinuia din dragoste pe trupurile lor, mirosul creând pârtie zeițelor prin mulțimi. * * * P entru prima oară, în lume era pace. Avioanele, submarinele și cuirasatele părăsiseră teatrele de război, cui le vrea să se spele pe cap cu ele. Portavioanele, mașinile blindate, tancurile aveau altă treabă de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau magia grâului va fi fiind cauza faptului că brăilenii au înfățișarea grâului din lan? Unii chiar sunt oameni-grâu, spune străinul prietenilor de peste mări, miros a grâu, au priviri de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vesel pilotul. Mă iei și pe mine? Hai cu taica! zise minerul trăgându-l pe pilot în mină și dispărură fără să mai audă urarea abia murmurată a paznicului: Noroc bun! Paznicul nu apucă să se întoarcă în baracă. Un miros de vechi îi întoarse privirea. Cu greu desluși întrupându-se din pâclă o șleahtă de soldați mizeri, cu însemnele naziste pe vestoanele decolorate. În spatele lor, o bubuitură îi făcură să se lipească de pământul înghețat. Câțiva mutilați se opriră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întinse mâna cu actul de identitate care dispăru. După o clipă primi banii și buletinul. Nici n-apucă să-i numere și, cuprinsă de oboseală, se culcă fără să mănânce. Ceasul-brățară arăta ora 11, dar știa că e noapte, după miros. A doua zi dimineață auzi iar o bătaie în ușă. Babo, pensia! Bine dar am luat-o ieri, șopti ea fără să fie auzită întinzând buletinul. Luă banii și puse repede mâna pe grasa invizibilă. Ascultă, am mai luat odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se umeziră ochii. Ridică mecanic receptorul și, după ce se uită la el, îl duse invers la ureche. Muzica de viori se auzea de sub bărbie și schimbând mâna apucă receptorul corect. Vin! se auzi o voce caldă de femeie și un miros de crini năvăli în cameră. Și, deși în receptor nu se mai auzea nimic, nea Costică începu să vorbească la început îngălat, abia găsindu-și cuvintele, cu dezacorduri gramaticale, se precipită, limba era mai boantă decât gândul, apoi fraza deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea, chemam închipuirea de acasă. Care întârzia să vină, eu plictisindu-mă îngrozitor de bătrân, deprimat de toamnă și chipul ei de mașteră a copiilor deja zămisliți. Deja. Blestemam pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Năsuc și Samaliot de ochii profesorilor. Și Hugo picta invizibilul, la adăpostul căruia cei doi scoteau țigările și vodca, atrăgând rând pe rând și pe Stoian, Teodor, Chirilă și Halipa. Nu numai mahorca îi dădea de gol, ci și mirosul de rachiu. Invizibilul era limitat. Altă dată, Hugo picta saltul în timp. Și, în costume de elev, hălăduiam pe străzile viitorului, printre clădiri care răsăriseră peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]