5,217 matches
-
sistemul educațional românesc, participarea elevilor la decizia în școală este redusă, pe considerentul că aceștia nu știu ce este bine și ce este rău pentru ei. școala românească se află încă în paradigma tradiționalistă orientată către trecut și spre valorizarea unei imagini mitice și legendare. Aceasta nu-i oferă elevului posibilitatea de a alege în funcție de dorințele și de interesele sale, obligându-l să urmeze un ciclu de studiu ancorat în tradiție și dictat din exterior. Astfel, școala creează un individ privat de libertatea
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
și se ancorează într-o cultură insuficientă și neexplicată. Această politică de mitologizare a trecutului nu va duce în final decât la atentatul la valori și la cultură. Copilul crescut într-o societate a cărei bază culturală o reprezintă aureola mitică a „eroilor neamului”, existența providențială a unui erou salvator și ideile preconcepute despre realitățile geopolitice nu va putea niciodată să iasă din școală cu o cultură politică modernă, cu conștiința propriei valori și cu o mentalitate tolerantă, democratică și nediscriminatorie
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
Catherine S. Cox, art. cit., p. 207. 118 exemplu pentru celelalte femei.410 Figura târgoveței aparține astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice de doamne serafice, pare a fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își une întrebarea dacă celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di V. Branca, Padova, Liviana, 1958, p. 5. 584 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc „il santo libro d’Ovidio”601, cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Mensola în pădure amintindu-ne de predecesorul său Ameto în căutarea Liei, de data aceasta pe dealurile Florenței. Dar spre deosebire de cea a lui Ameto, dragostea lui Africo este simplă, pasională, nu implică divagații morale.”619 Ninfale nu este o povestire mitică în care forțele cosmice se opun una alteia, ceea ce se evidențiază este „un mit burghez al iubirii, maternității, al căminului și al familiei, o povestire despre sentimente domestice simple.”620 Părinții lui Africo îi sunt mereu aproape și îl susțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acesta are o importanță deosebită 954, reprezintă primul roman în adevăratul sens al cuvântului din literatura engleză 955 și o capodoperă a creației chauceriene 956 . Povestirea iubirii nefericite dintre cei doi tineri ne readuce, ca și la Boccaccio, în timpurile mitice ale războiului troian. Chaucer împrumută firul epic al istorisirii de la scriitorul italian, reliefând, ca de fiecare dată atunci când face prelucrări, spiritul său critic, dezvoltând anumite pasaje și omițând altele, punându-și amprenta stilului propriu, 953 Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de daïmon...2, a studiat transformările suferite de această noțiune În momentul trecerii de la gândirea religioasă la gândirea filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
plecare Într-o altă lume1 sau despre o zeificare, dată fiind posibilitatea unei metabole, a trecerii de la un stadiu la altul În ierarhia ființelor Înzestrate cu rațiune, logikai. Dialogul De facie... pare să opteze pentru cea din urmă soluție. Cadrul mitic oferă autorului o mai mare libertate și, câteodată, ca În miturile platoniciene, el spune aici mai multe decât Își poate permite În expunerile teoretice. Sufletele eliberate din trupuri, după o primă moarte (cea terestră), ajung pe lună, după ce mai Înainte
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
felul acesta raza Își pierde efectul ei nociv și dur”4. La Maxim din Tyr, Într-un discurs intitulat Cine a vorbit mai bine despre zei, poeții sau filosofii?5, regăsim aceeași idee, cu referire Însă la mit: În haină mitică, adevărul, adeseori crud sau arid, devine mai plăcut, mai „ușor de digerat”. În scrierile lui Maxim din Tyr se simte Însă, spre deosebire de pasajul din Plutarh, o adevărată nostalgie a mitului, și mai ales a veșmântului său poetic. El spune că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un Început și că vor avea un sfârșit 1. (B) Cât despre epicurei, nu trebuie să ne temem de râsetele și de sarcasmele lor pe care Îndrăznesc să le Îndrepte până și Împotriva Providenței șPronoiaț, pe care o denumesc «poveste mitică». După părerea noastră, dimpotrivă, ceea ce este mit este infinitatea. Într-un număr atât de mare de lumi șkosmoiț nu admit nici una care să fie guvernată de rațiune divină șlogos theiosț 2. Toate aceste lumi, Încă de la Începutul lor, nu sunt
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
undeț. Ei nu au Încetat de a-l mai venera, iar lui Arsalos și celorlalți doi li se dădu porecla de «zeii aspri». Sub numele lor lycienii pun toate imprecațiile ce le fac, fie publice, fie acasă. (E) În povestirile mitice poți găsi multe trăsături asemenea cu acestea. Dacă noi Îi numim pe anumiți demoni cu nume hărăzite În mod obișnuit zeilor, lucrul acesta nu trebuie să ne mire. Așa spunea Întruna străinul. Fiecăruia dintre noi Îi place să fie chemat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Catherine S. Cox, art. cit., p. 207. 118 exemplu pentru celelalte femei.410 Figura târgoveței aparține astfel și tradiției comice a epocii medievale, dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette 583 așezate lângă o fântână pe un câmp verde înflorit, probabil povestindu-și istorisiri ale propriilor iubiri („i loro amori forse narrando”584). Acest decor idilic, deși locuit de un număr cu valențe simbolice, mitice de doamne serafice, pare a fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își une întrebarea dacă celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di V. Branca, Padova, Liviana, 1958, p. 5. 584 Ibidem
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
păgâne se convertesc la creștinism. Biancifiore este o donna angelicata prin fidelitatea de care dă dovadă, prin bunătate și frumusețe. Când află că Florio va fi trimis departe, la studii, rostește un monolog tânguitor, în care evocă exemplele unor personaje mitice cum ar fi Ariadna, Fedra, Aretusa, Hecuba și alte modele de femei abandonate, pe care tânăra le consideră mai fericite decât ea. Cei doi protagoniști simbolizează dragostea profană, concupiscentă, se îndrăgostesc în timp ce citesc „il santo libro d’Ovidio”601, cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Mensola în pădure amintindu-ne de predecesorul său Ameto în căutarea Liei, de data aceasta pe dealurile Florenței. Dar spre deosebire de cea a lui Ameto, dragostea lui Africo este simplă, pasională, nu implică divagații morale.”619 Ninfale nu este o povestire mitică în care forțele cosmice se opun una alteia, ceea ce se evidențiază este „un mit burghez al iubirii, maternității, al căminului și al familiei, o povestire despre sentimente domestice simple.”620 Părinții lui Africo îi sunt mereu aproape și îl susțin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dragostei curtenești, dar peste tot domină figurile zeităților antice. Din fuziunea acestor două imagini, clasică și medievală, provine și nota umoristică subtilă a povestirii: avem o narațiune în maniera epicii antice, căreia însă îi lipsește eroul legendar și faptele vitejești mitice, dar și o poveste de dragoste cavalerească, deposedată de idealismul metafizic care ar fi trebuit să o inspire.748 Prezența elementelor păgâne aduce chiar o notă de burlesc. Cavalerul narator se amuză descriind ritualul pe care îl îndeplinește Emilia la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acesta are o importanță deosebită 954, reprezintă primul roman în adevăratul sens al cuvântului din literatura engleză 955 și o capodoperă a creației chauceriene 956 . Povestirea iubirii nefericite dintre cei doi tineri ne readuce, ca și la Boccaccio, în timpurile mitice ale războiului troian. Chaucer împrumută firul epic al istorisirii de la scriitorul italian, reliefând, ca de fiecare dată atunci când face prelucrări, spiritul său critic, dezvoltând anumite pasaje și omițând altele, punându-și amprenta stilului propriu, 953 Giovanni Boccaccio, Il Filostrato, ed.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acumulate. Capacitatea de seducție fiind crescută, individul dispune de o putere de fascinație care Îi poate aduce anumite succese (foarte vizibile la actori, oameni de artă sau persoane publice). Dar, În acest caz, dragostea poate fi În egală măsură mistică, mitică: dragoste față de Dumnezeu, dragoste pentru o cauză nobilă... Este cu adevărat vorba de acea iubire care „te transportă” și de care vorbește literatura, așa că, atenție ea nu se va concretiza după o Întâlnire. Sens: „Important e să iubești”. Capcană: Același
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
nu are funcții de răspundere, el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - „Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!” Mitică e mai glorios. Mitică suntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul „mitici”. Numele generice ale persoanelor necunoscute sunt precedate de peiorativul „nea” Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frână (cu varianta Gigi Frânarul) sau chiar Nea Pastilă. „Spune-i lui Nea Castană să-și ia mașina din poarta mea, că-i sparg roțile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
e vorba Întru totul de o problemă religioasă deoarece tocmai religia este un răspuns la Întrebarea fundamentală: care este sensul existenței ?... În această criză, În această descumpănire, istoria religiilor este cel puțin ca o corabie a lui Noe a tradițiilor mitice și religioase. De aceea cred că această «disciplină totală» poate avea o funcție regală. «Publicațiile științifice» vor constitui o rezervă În care se vor «camufla» toate valorile și modelele religioase tradiționale. De unde decurge efortul meu constant de a pune În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și tematică incoerentă. De această dată, promovarea insistentă a cauzei naționale era și mai vizibilă, chiar din titlu: "Războiul pentru reîntregirea națională a României (s.n. C.M.)". Aparenta sa incorectitudine istorică sugera un parcurs teleologic al istoriei, pentru împlinirea unui tipar mitic al unității de neam50. Subtitlurile marcau clar "intrarea" și "reintrarea" României în război dar, în loc de încheiere, autorii menționau direct "participarea sa la victorie". Spre final, România se afla, din nou, într-o situație care nu se putea identifica cert cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Lévi-Strauss, 1978: 394), construirea de modele ale acțiunii sociale la cele mai diverse nivele (limbaj, mit, strategii ale politeții, coduri culinare) reprezintă o tentativă și reușită de integrare a metodei și realității, de circumscriere a constantelor spiritului uman. În povestirea mitică Lévi-Strauss caută în primul rînd sistemul de relații; astfel, mitul lui Oedip propune să subsumeze relației de consangvinitate supraevaluate fapte divergente precum căsătoria lui Oedip cu mama sa Jocasta sau ritul funerar îndeplinit de Antigona și pentru fratele nedemn, relației
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1964; II Du miel aux cendres, 1967; III L'origine des manières de table, 1968; IV L'homme nu, 1971, Lévi-Strauss vizează constituirea prin intermediul analizei miturilor a unei "logici a concretului" și în consecință a regulilor de funcționare a gîndirii mitice. Constatînd că miturile prezintă nenumărate variante, antropologul structural încearcă degajarea invariantelor prin segmentarea tramei narative în unități minimale, numite miteme ale căror relații sintagmatice și ierarhice determină elementul esențial al construcției mitului-schemă. O analiză exemplară precum lectura gestei lui Asdiwal
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]