3,411 matches
-
pentru a sintetiza aminoacizi cu sulf, precum cisteina și metionina. Animalele, care au și ele nevoie de acești aminoacizi, Îi iau de la plante și bacterii. Astfel, sulful părăsea, Încet dar sigur, atmosfera. Organismele moarte, ajunse pe fundul mării ori În mlaștini, au generat apoi petrolul și cărbunele, cu sulf cu tot, mai bogate În sulf la depozitele vechi, mai sărace la cele mai recente. Nu mai trebuia altceva decât ca aceste zăcăminte să rămână ascunse... Dar, n’a fost să fie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acea natură? Două: apa și pădurea. Să le analizăm. La Eminescu aproape nu există starea oligotrofă, primordială a apei, izvorul. Predomină o stare eutrofă, entropizată, anume lacul. Lacul Încărcat de nuferi și trestii, plante tipice stadiului intermediar, de tranziție spre mlaștină. Mai mult, lacul e situat În pădure. Or, evoluția lacului, prin stadiul de mlaștină, duce invariabil la pădure. Dar stadiul lacului pe care-l prezintă Eminescu este protectiv, depoluant pentru mediu. Pentru că vegetația pe care o amintește e alcătuită din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
starea oligotrofă, primordială a apei, izvorul. Predomină o stare eutrofă, entropizată, anume lacul. Lacul Încărcat de nuferi și trestii, plante tipice stadiului intermediar, de tranziție spre mlaștină. Mai mult, lacul e situat În pădure. Or, evoluția lacului, prin stadiul de mlaștină, duce invariabil la pădure. Dar stadiul lacului pe care-l prezintă Eminescu este protectiv, depoluant pentru mediu. Pentru că vegetația pe care o amintește e alcătuită din specii evoluate, deci cu puternică acțiune reductivă asupra mediului, prin urmare depoluantă; iar pădurea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cale ferată. Ceea ce va fi văzut Eminescu, poate mai puțin din ceea ce se vede astăzi, m’a Întâmpinat brutal În Gara de Nord: colcăiala sordidă a celor care, Împinși de viață la periferia societății se cufundă Încet și din ce În ce mai mulți, Într’o mlaștină care, departe de a Îndeplini un rol ecologic precum cea adevărată, poluează. Poluează vizual, social, moral. Vă rog să mă iertați: poate sunt cinic discutând aspecte de care, de altminteri v’ați ciocnit desigur mulți dintre domniile voastre. Ținândumi răsuflarea când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
actualitate. Că acea nostalgie a primordialului, căreia Îi plătim tributul estival, ne conduce de fapt În altă parte, spre evoluție și schimbare, e o altă poveste, căreia Îi dedic tableta de astăzi. Împotrivirea nostalgică e de fapt o zbatere În mlaștină, care ne trage tot mai adânc, ajutând o lege inexorabilă, În pildă fiind vorba de gravitație. Și mi-am amintit o mai veche discuție cu un alt prieten, În jurul unui simbol al reîntoarcerii, regenerării: Ouroboros sau șarpele ce-și Înghite
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu va avea sfârșit. Gura cupei hiperbolice se lărgește la infinit, fapt ce poate fi asociat cu diversitatea. Într’adevăr, față de starea primordială a biotopului, stânca și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni 44. Iertați-mi eventualul ermetism al tabletei care m-a făcut poate mai puțin Înțeles. Dar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și uscat și care-i permite Viața. Și mi-aș pune acum o Întrebare retorică: de ce apa și pământul nu se amestecă la un țărm oarecare, de mare ori de lac, absorbindu-se reciproc Într’o entropică - prin dispariția antinomiei - mlaștină? Menținerea identității celor două elemente, Pământ și Apă, certifică existența la nivel global a unui anume, chiar dacă evoluția Îi schimbă mărimea, unui anume deci nivel al negentropiei. Și Îmi aduc aminte de imaginea biblică a lui dumnezeu despărțind pământul de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nefericit pe un sloi insuficient fixat, acesta se bascula, nenorocitul cădea în apă și intrând sub placa de gheață, nu mai avea nici o scăpare. Iarna, delta arăta jalnic, tot decorul sărbătoresc era căzut la pământ, în imagine rămânea doar o mlaștină nesfârșită, cenușie dacă nu era acoperită de zăpadă, cu aspect demoralizator, neprietenos și sălbatic. Prietenul meu Mircea Stăncescu spunea că dacă trece luna februarie și el nu se spânzură, înseamnă că mai trăiește un an. Și acolo însă, ai noștrii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cumva regimului acestuia pe care el îl echivala cu însuși răul, n-avea nici o justificare nici față de sine însuși, nici față de ceilalți, pe care-i prețuia, față de mama, față de Monica, față de Vlad, față de Stelian, dacă va rămâne scufundat, captiv în mlaștina asta insuportabilă, în lașitatea asta, în frica asta... Ce trăia el nu era viață, ci temniță. Trebuia să încerce să iasă din temniță, trebuia să lupte. În oraș se vorbea că în pădurile din lunca Dunării s-a format un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îi vor beam de „situația falsă“ în care mă aflu prin acest fapt, mi-a răspuns: „Nu suntem cu toții în atâtea situații false?“ - Rezon. Seara - concert la Năvodari. ți-l voi povesti. Apus de soare pe Siut-Ghiol, văzut din autobuz. Mlaștini. Orașe noi și oameni noi. Noaptea mai bună - deși cald în cămăruța mansardată, și pat (dublu) împărțit cu altul. Dimineața, Cosma mă antrenează în larg. Valuri destul de mari, curenți laterali, la întoarcere avem oarecari emoții. Erai pre zent și în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a crea ceva, argila însă din care vreau să fac se preface, de cum o iau în mână, în praf și mi se scurge printre degete. Simt că mă cuprinde un soi de turbare... 19 noiembrie 1955 Singurătatea e ca o mlaștină care mă înghite treptat, treptat, dar iremediabil. Un nămol sticlos, străveziu: oamenii trec pe lângă mine, se agită, râd, vorbesc... Eu văd totul, nimic nu mi-e ascuns, văd mai mult decât știu ei înșiși despre ei și despre viața lor
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dreapta ducea spre platoul Marila și spre Oravița, în timp ce drumul din stânga șerpuia pe o pantă lină, coborând dea lungul văii însoțită de un firicel de apă cristalină ce se oprește într-o baltă mlăștinoasă. Drumul șerpuia în continuare pe lângă mlaștină, la capătul cărei se încrucișa cu calea ferată, care urcă dinspre platoul de exploatare a cărbunelui, Ponor. În acel punct de încrucișare a celor două drumuri, adică cel de fier și cel de piatră, a fost un mic lac cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
exploatare a cărbunelui, Ponor. În acel punct de încrucișare a celor două drumuri, adică cel de fier și cel de piatră, a fost un mic lac cu apă curată și peștișori, înconjurat de mesteceni, iar calea ferată despărțea foarte frumos mlaștina de lac, exact ca o separare între bine și rău. Locomotive ce tractau trenurile forestiere Bine-nțeles acel loc de trecere a căii ferate forestiere era amenajat în așa fel ca niciodată mlaștina să nu poată inunda terasamentul căii ferate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mesteceni, iar calea ferată despărțea foarte frumos mlaștina de lac, exact ca o separare între bine și rău. Locomotive ce tractau trenurile forestiere Bine-nțeles acel loc de trecere a căii ferate forestiere era amenajat în așa fel ca niciodată mlaștina să nu poată inunda terasamentul căii ferate. Acest loc se găsea la poalele dealului unde era și Colonia Cehă și la 15-20 m de stația de încărcare a cărbunelui sosit pe calea aerului, cu funicularul, de la puțul cinci Unteriș. Din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fapt care se repeta cât ținea vara și în fiecare an, a determinat conducerea CFF-ului să construiască un bazin din beton, de șase pe opt metri de unde urmau să alimenteze locomotivele cu apă curată cu toate că izvora din mlaștina amintită anterior. Fiind liber consemnat acasă, am făcut pasiune pentru citit și aceeași pasiune de lectură se regăsea și la sora și cumnatul meu, care își cumpăra personal cărțile. Sora mea citea îndeosebi cărți în limba germană, îmi amintesc și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Poetarul Tănase muri și în locul lui veni unul care purta o pelerina făcută din două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să păzească mereu poartă așezării pe colina. Dar în ceață care se ridică de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui Antipa - creator - generează intemporalitate.Neputând fi stăpânit, distruge
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
colecționa el scoici când era mic, și mi-a vorbit despre toate formele minunate din natură... și atunci m-a lovit inspirația! Mă uit la chipul ei fericit și am brusc în fața ochilor imaginea ei plimbându-se cu Tarquin printre mlaștinile răscolite de vânt, în pulovere Aran de la Scotch House. — Suze, o să fii foarte fericită cu Tarquin, zic din adâncul inimii. — Crezi? Se îmbujorează de plăcere. Pe bune? — Absolut. Uită-te și tu la tine! Pur și simplu strălucești! Ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind că dușmanii pot fi loviți numai așa. Tristețea e că mulți nu citesc revistele și deci nu pot recepta loviturile, adică iscălitura noastră sub un articol. Lumea literară are și multă mlaștină. în Tomis [nr.] 5 o să-mi apară un articol despre critică pe care te-aș ruga să-l vezi. Sînt și cîteva idei în acest sens. Pe aici, lumea scriitorilor, mai ales a scriitorilor celebri, se agită. înainte de 1 mai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
noastre. Doar pășeam pe pământ românesc cu salba de cetăți de apărare lăsate de Ștefan cel Mare și Sfânt. Oamenii au ajuns în Basarabia, doar cu armamentul ușor ce-l aveau asupra lor însă toată avuția țării rămăsese dincolo în mlaștinile de la Iaska. Doar câteva zile de răgaz și intrăm într-un nou dispozitiv de apărare pe Nistru. Vremea se mai îmbunătățise, dar gerul persista. La vremuri grele și natura se răzvrătește împotriva bietului om, care, în final, nu este decât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și pașapoartele, ați anunțat ambasada din Venezuela? Nu, că eram la frontieră și era departe. Ce căutați în zona respectivă? Nu știați că e un loc periculos, cu lupte de frontieră, cu mafioți, contrabandiști și traficanți de droguri, cu junglă, mlaștini, anaconde, crocodili, puma...? Nu ni s-a spus și doream să vedem și noi cum e pe acolo. De ce nu ați încercat să vă adresați oricărui birou al unei companii aeriene, care în jumătate de oră, pe calculator, v-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care mi-am târât tălpile, s-a ridicat deodată În văzduh ca un norișor de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un lepidopteron presărat cu argint pulsând În cutele plasei mele. Printre mirosurile mlaștinii am reperat parfumul subtil al aripilor de fluture pe degetele mele, parfum ce variază de la o specie la alta - de vanilie, de lămâie, de mosc sau cu miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]