5,311 matches
-
pedepse pentru culpabilități colective (invazii străine, războaie, epidemii, secetă, foamete, inundații, cutremure, moartea unor personalități politice etc.). Se poate vorbi în această situație despre o întreagă semiotică a negativității interpretată ca prevestind nenorociri colective: eclipse, icoane care plâng, nașterea unor monștri etc. Societatea trăiește într-o atmosferă de incertitudine subiectivă, dominată și întreținută de emoțiile colective produse de conținutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanentă și, în final, exclusivă, favorizând prin aceasta o irupție a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1962); teoria noilor priorități curriculare (Berman, 1965). Alți „nonconformiști” au scotocit, cu metode neortodoxe, prin „locuri neumblate” ale curriculumului și au dat la iveală lucruri neobișnuite. Este cazul lui Jackson (1968), care a dezvăluit existența așa-numitului „curriculum ascuns” - un „monstru pedagogic” care a înfiorat liniștita lume a cercetărilor educaționale pozitive. S-au făcut și profeții morbide. În 1969, curriculumul modern a fost declarat „muribund” și s-a cerut înlocuirea lui imediată, întrucât maladia care îl afecta era incurabilă (Schwab, 1969
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antrena renunțarea la știință și tehnică și „reîntoarcerea la natură”, cum propusese cândva Rousseau și încercaseră „nondirectiviștii” la începutul secolului XX; această nouă mentalitate a oamenilor ar putea menține controlul asupra tehnicii, pentru a nu o lăsa să devină „un monstru care nu raționează”. Era un bellicum, un sunet de goarnă (emis de sociologi și politologi), care chema la război toate științele socioumane și care nu putea ocoli controversata teorie a curriculumului. Încă din 1973, Jack R. Frymier a intrat în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
promisiunile de egalitarism și libertinism pedagogic. 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”tc " 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale”" Adesea gândirea postmodernă se comportă ca o mișcare noetică teriomorfă care capturează și îngurgitează rapid monștri culturali mai mici aflați în preajma sa. În anii ’90, pedagogia critică americană și-a abandonat obsesiile politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză a fost inaugurată în 1989 de către Peter McLaren și Rhonda Hammer. Eseul lor „Critical Pedagogy and the
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în mod vădit, bizar. În orice caz, îi lipsește un criteriu rezonabil de distingere a celor șapte componente și logica după care ele s-ar constitui într-o gândire unitară. Este însă posibil ca autorii să-și fi zugrăvit astfel „monstrul care aduce apocalipsa culturală” în mod intenționat. Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea hristică. Și mai există și alți Ulise, zugrăviți în Porphyrii, Numenii și Cronii, cu alte scopuri decât slăvirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au sfiit să își clameze dorința de răzbunare asupra călăilor de odinioară, tocmai fiindcă resimțeau încă trauma anchetei: „Pe tipul ăsta, pe anchetatorul meu, tare mult aș vrea să-l întâlnesc într-o zi, să-i sucesc gâtul” sau „Pe monștrii ăștia, i-aș împușca pe toți, fără să clipesc, să simtă chinul și durerea” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 73, 83). Tortura psihică Anchetatorii mizau pe faptul că țipetele celor torturați îi intimidau pe arestații din același lot. Timorarea victimelor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
unui tânăr hăituit pe nedrept. Omologi ai acestor fratricizi sunt paricizii Loga și Beldeanu, medicii în stare, prin intrigă și calomnie, prin teroare morală permanentă, să grăbească moartea superiorilor (Iuliu Hațieganu, Sebastian Voiculescu) spre a le lua locul. Victimele acestor monștri, ale acestor „centauri”, inși incapabili să își înfrâneze instinctele bestiale, sunt Dora Roza, Teofil Boboc și alții. Personajul principal e Zoli, fost militant, bărbat ce se crezuse constructor al unui pod de aur și care, în realitate, a zidit unul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
lume grevată de o profundă criză a identității: personajele nu reușesc să distingă între direcții opuse, confundând dreapta cu stânga, trag cu arma din simpla dorință de a dovedi că există etc. Și piesa în trei acte Cum se nasc monștrii sau Despre efectul dăunător al economiei de piață pare să indice, în ciuda subiectului de imediată actualitate, o revenire la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
Știe ca nimeni altul să-și afurisească dușmanii. De aceea îl iubește pe Tudor Arghezi (când îl iubește) și își alege cu grijă cuvintele care pot ucide. În astfel de momente, eseul biografic pe care îl scrie pare sufocat de monștrii nemerniciei. Petru Groza ar fi „o prostituată a trotuarului politic”, Petru Dumitriu a scris o carte (Drum fără pulbere) care este, pur și simplu, „o ticăloșie”, la celălalt capăt al istoriei N. Titulescu e un conservator „factice și formal”, un
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Ierunca). Debutează sub auspiciile lui E. Lovinescu, pentru care, de exemplu, Omul gol (1936) e „o strălucită culegere de nuvele [...] ce-l situează [...] printre continuatorii literaturii psihologice a Hortensiei Papadat-Bengescu, cea mai mare ce există în românește”, iar în romanul Monstrul (1937) criticul remarca „influența rusească și îndeosebi dostoievskiană”, benefică „în sânul unei literaturi gospodărite geometric”, și îi prevedea autorului „un destin literar ce se va impune curând evidenței, monolitic”. Pozitive, elogioase chiar, sunt și judecățile de valoare ale lui Șerban
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de morbiditatea și
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
există o falie. Patologicul este depășit printr-o aspirație a (re)integrării în cosmos sau, mai puțin pretențios, printr-o reintrare în regula normalului: aspirație uneori ratată (Martin din Sângele, Cora din Cora și dragostea, 1943), alteori împlinită (Emil din Monstrul, Costin din Miracolul, 1939). E semnificativ că între antecedentele salvării lui Emil se regăsește sensibilitatea extremă la limbajul și muzica ascunsă a universului, pe care I.Al. Brătescu-Voinești o trecuse într-un personaj de nuvelă. Acest elan conferă personajelor o
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
I.Al. Brătescu-Voinești o trecuse într-un personaj de nuvelă. Acest elan conferă personajelor o anumită solaritate - chiar în momentele lor de derută maximă -, provenită și din faptul că ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
ele apelează conștient la forțe benefice și reechilibrante. Paradigmatic este romanul Monstrul, cea mai bună creație epică a lui P., unde protagonistul recurge insistent și programatic la virtualitățile sale pozitive, în stare să le distrugă pe cele malefice (acestea sunt „monstrul”), cauzate de relația exclusivistă (latent complex al lui Oedip) pe care încearcă să i-o inculce mama posesivă, insidios tiranică. Personajele reprezentative din mai toate prozele alcătuiesc o mică galerie de inadaptabili, oameni solitari și care detestă existența cotidiană banală
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
trece supraconștientul, ca în Sângele, aici protagonistul trăind o „nebunie lucidă”, sau a rupturilor de conștiință. Remarcabilă e, de asemenea, manevrarea liberă, dezinvoltă a tehnicilor romanului subiectiv: alternarea narațiunii la persoana a treia cu stilul indirect liber sau cu jurnalul (Monstrul) ori abordarea de plano a romanului-jurnal, în care naratorul-diarist prilejuiește frecvente comentarii autoreflexive. Mai mult decât alte personaje, protagonistul romanului Cora și dragostea resimte acut imposibilitatea de a-l înțelege pe celălalt - monadă hermetic repliată asupră-și. Jurnalul pe care
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
scriitorului. În tânărul P. E. Lovinescu îl vedea pe liderul noii generații de romancieri. Pronosticul său avea suficiente premise. Dacă istoria postbelică ar fi fost alta, premisa ar fi putut deveni realitate. SCRIERI: Sângele, București, 1935; Omul gol, București, 1936; Monstrul, București, 1937; ed. (Copilăria cu umbre), București, 1944; ed. București, 1994; Miracolul, București, 1939; Junglă, București, 1940; Omul și fiara, București, 1941; Edgar Poe, iluminatul, București, 1942; Cora și dragostea, București, 1943; Timpuri împlinite, București, 1947; Un mare poet al
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
K. Winter, Fascinație, București, f.a. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Sângele”, ALA, 1935, 752; Cioculescu, Aspecte, 295; Lovinescu, Scrieri, II, 452-453, III, 260-262, VI, 294-295; Papadima, Creatorii, 338-341; G. Călinescu, „Omul gol”, ALA, 1936, 807; Sadoveanu, Cărți, II, 205-206; G. Călinescu, „Monstrul”, ALA, 1937, 884; Perpessicius, Opere, VII, 331-335, IX, 166-175, XII, 195-200; Streinu, Pagini, V, 277-280; Călinescu, Ist. lit. (1941), 879-880, Ist. lit. (1982), 966; Al. A. Philippide, „Timpuri împlinite”, „Semnalul”, 1947, 1594; Al. Piru, „Timpuri împlinite”, „Națiunea”, 1947, 389; Piru
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
poate închipui o mai perfectă sinteză de gesturi patetice adânci, de cuvinte memorabile, de observație psihologică și sociologică acută, de atitudini romantice și intuiție realistă. Abstrăgând de la sensul literar, figura eroului e romantică, Lăpușneanu e genialoid, plin de contradicții, un monstru moral [...]. Nuvela ar intra în rândul narațiunilor de asasinate italiene, de nu s-ar fi dat eroului principal o semnificație superioară. Lăpușneanu e desigur un damnat, osândit de Providență să verse sânge și să năzuie după mântuire. El suferă de
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
editoriale de anvergură, în care a văzut o operă culturală de incomparabilă însemnătate. Z. Ornea a înfruntat cu un anumit curaj riscul major, acela care transforma rapid orice analiză a curentelor de idei în dogmatismul marxist de rigoare. În loc să ocolească monstrul, i-a făcut față. Și-a propus să-l biruie la el acasă. Și a reușit. Dacă nu de la primele studii [...], în orice caz mai târziu, când calitatea și recea precizie a interpretării lor au făcut cu neputință obiecțiile obișnuite
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
alegorie. Volumul Izbânda furată (1995) se înscrie în aceeași sferă, numai că acum se vorbește de „glonțul stelar”, de „tristețea rănită”, de singurătate. Piese lirice precum Burnița zilei, Soliloc, Vrabia albă, Metafore sugerează destinul poetului, care trebuie să se supună „monstrului” numit poezie, pentru că a „furat din stele petalele izbândei”. Pare o lume nedefinită, tiranică, cu care „șlefuitorul de lacrimi” nu poate comunica. Dar își poate recrea un microcosmos al lui, colorat de afectivitate. Cu Inimă de iepure (1998) M. face
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
infinit cu soțiile, iar prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se întâmplă în Ravelstein
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acum vechile muzee și să privim portretul făcut balenei de către un mare pictor creștin, care nu a reușit mai bine decît antediluvianul hindus. E vorba de tabloul lui Guido, înfățișîndu-l pe Perseu în clipa cînd o salvează pe Andromeda de monstrul marin, adică de balenă. Unde a putut Guido să găsească modelul unei dihănii atît de ciudate? Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd o salvează pe Andromeda de monstrul marin, adică de balenă. Unde a putut Guido să găsească modelul unei dihănii atît de ciudate? Nici Hogarth n-a nimerit-o mai bine pictînd aceeași scenă în Coborîre a lui Perseu. Mătăhălosul monstru hogarthian plutește la suprafață, fără să calce nici măcar un deget de apă; el poartă în spinare un soi de litieră, iar botul căscat, prevăzut cu niște colți între care se rostogolesc valurile, ar putea trece drept Poarta Mișeilor, pe unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard al III-lea, prevăzute cu cocoașe de dromader și cu o înfățișare fioroasă, care consumă la micul dejun cîte trei-patru plăcinte marinărești, adică ambarcațiuni pline de marinari; monștrii aceștia hidoși plutesc pe mări de sînge și de vopsea albastră. Dar toate aceste numeroase erori nu sînt, la urma urmei, de mirare. Gîndiți-vă numai! Majoritatea desenelor științifice au fost făcute după modelul unor balene eșuate la țărm? ele sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]